Aurel Soare

Astăzi s-au încheiat aplicaţiile militare iraniene în Strâmtoarea Ormuz. Prin ea trece 40% din exportul naval de petrol în Europa şi SUA. Militarii iranieni au ameninţat că vor închide strâmtoarea, iar drept răspuns SUA au introdus imediat în zona aplicaţiilor grupul de lovitură în frunte cu portavionul John C. Stennis. În replică, comandantul suprem al armatei iraniene, Ataollah Salehi, a ameninţat SUA cu „neplăceri” dacă grupul va fi sporit şi a declarat că ţara sa este gata pentru „respingerea oricăror ameninţări şi deţine în acest sens tot ce este necesar”. SUA au răspuns că nu vor înceta operaţiunea axată pe asigurarea securităţii în regiune. Deocamdată acţiunile părţilor seamănă mai mult cu un joc de demonstrare a forţei, deoarece nici o parte, nici cealaltă n-are nevoie de un război, este convins orientalistul Boris Dolgov.

„Iranul nu are nevoie de un conflict cu SUA, deoarece nu dispune de destulă putere pentru a ţine piept SUA, care au cei mai puternici aliaţi, printre care Israel. În ce priveşte Statele Unite, deşi în conducerea acestei ţări există un lobby pro-izraelian, există şi un lobby care reprezintă interesele oamenilor care nu doresc declanşarea acestui conflict. Şi aici totul depinde de decizia conducerii politice. Deocamdată nu există o decizie de a începe acţiuni militare împotriva Iranului”.

SUA sunt convinse că Iranul a recurs la demonstrarea forţei şi ameninţări din cauza sancţiunilor internaţionale dure: conducerea iraniană provoacă conflicte pe arena internaţională pentru a distrage atenţia cetăţenilor de la problemele economice interne. Această ipoteză este destul de îndrăzneaţă, consideră Boris Dolgov, deoarece Iranul reuşeşte deocamdată să facă faţă sancţiunilor. Însă el încearcă să prevină intensificarea lor.

„Dacă se va introduce embargoul asupra importului de petrol din Iran – fapt cu care ameninţă acum Occidentul – atunci acest lucru se va răsfrânge dur asupra economiei iraniene. Însă atât timp cât importul nu este interzis, Iranul obţine destule mijloace financiare pentru a putea ţine piept sancţiunilor internaţionale”.

Pericolul constă în faptul că în cazul începerii unei campanii militare cât de neînsemnate în Golful Persic, acest conflict se poate transforma în doar câteva zile într-unul global, în care să fie implicate aproape toate ţările din regiune. Şi acesta nu va fi un război al tuturor împotriva Iranului. Această ţară are aliaţi, consideră Lidia Kulaghina, expertă la Institutul de Orientalistică din Rusia.

„Fireşte, puterile regionale sunt împotriva unor acţiuni militare în regiune, întrucât orice fel de conflicte armate, chiar operaţiuni doar cu participarea aviaţiei, vor deveni un motiv pentru lovituri de răspuns din partea Iranului, care vor fi aplicate tocmai în ţările vecine. În Golful Persic sunt multe ţări cu o atitudine negativă faţă de Iran: în primul rând, din cauza problemei shiite, în al doilea rând, din cauza politicii nucleare a Iranului. Însă există şi ţări, printre care Turcia sau Liban, care în caz de război ar sprijini Iranul, ba chiar l-ar ajuta”.
Principalul aliat al Iranului este Siria, iar scopul tuturor acţiunilor SUA în Orientul Mijlociu este înlăturarea regimurilor politice din ambele ţări. Ce-i drept, deocamdată în niciuna dintre aceste ţări nu se reuşeşte activizarea „scenariului libian”. În mare, acest lucru se întâmplă pentru că ONU, Rusia şi China continuă să se pronunţe împotriva oricăror acţiuni militare împotriva Iranului şi Siriei, insistând asupra soluţionării problemelor pe cale diplomatică.
( sursa: http://romanian.ruvr.ru/2012/01/04/63380374.html ).

Nu poti decat sa constati ca lucrurile in orice clipa pot scapa de sub control!!
noroc cu diplomatia si cu efortul unor intelepti pentru care am toata admiratia din orice tabara dar care iubesc pacea si poate OMUL !!

Acum 10 ani, pe 1 ianuarie 2002, locuitorii a 12 ţări membre ale UE au început să folosească pentru prima oară valuta euro. Probabil că după 10 ani se pot trage unele concluzii. În aceşti 10 ani pot fi evidenţiate trei perioade ale istoriei euro: 2002-2007 – formarea şi înflorirea, 2008-2009 – criza mondială, 2010-2011 – criza sistemului din UE.
Astăzi ne vom referi la prima perioadă, cea mai liniştită perioadă din viaţa euro-valutei.

În 1999 euro a fost introdus în circulaţia fără numerar, iar cursul euro a fost stabilit la nivelul 1,17 dolari. Însă în primii 3 ani, euro a scăzut cu 30%. De altfel, deja în 2002 valutele s-au egalat, iar apoi euro nu a mai costat niciodată mai puţin de un dolar.

Experţii consideră că euro este o realizare importantă. Iată opinia şefului firmei ACG FinExpertiza, Agvan Mikaelean.

„În istoria omenirii, acesta este un experiment fără precedent, deoarece statele s-a înţeles benevol în privinţa principiilor creării unei valute comune, fără a avea un centru unic de emisiune şi o conducere financiară unică. Toate ţările din Zona euro îşi conduc rezervele de euro de sine stătător. La ora actuală, economia Zonei euro este una din cele mai puternice. Iar euro a devenit foarte repede mult mai greu”.

Între timp şi instituţiile financiare mondiale au început să aprecieze valuta nouă, mai ales în comparaţie cu dolarul american.

Economia americană i-a dezamăgit pe economişti, iar acţiunile SUA în Afganistan şi Irak au pus la îndoială înţelepciunea conducerii americane. Analiştii au început să vorbească tot mai des despre apropiatul crah al dolarului şi primirea de către euro a titlului de valută mondială de frunte. În mai 2003, pieţele au înregistrat primul salt al euro faţă de dolar, la un nivel mai înalt decât a fost stabilit în timpul formării.

Până la sfârşitul anului 2007, euro şi-a sporit greutatea, cu mici fluctuaţii. La aceasta a contribuit în multe privinţe şi criza ipotecară din SUA. Însă problemele americane, care au dăruit euro cursul maxim faţă de dolari, au înmormântat după acea creşterea stabilă a întregii economii mondiale. În următoarea serie a istoriei euro vă vom relata despre starea euro în perioada 2008-2009.

Astăzi ne vom referi la prima perioadă, cea mai liniştită perioadă din viaţa euro-valutei.

În 1999 euro a fost introdus în circulaţia fără numerar, iar cursul euro a fost stabilit la nivelul 1,17 dolari. Însă în primii 3 ani, euro a scăzut cu 30%. De altfel, deja în 2002 valutele s-au egalat, iar apoi euro nu a mai costat niciodată mai puţin de un dolar.

Experţii consideră că euro este o realizare importantă. Iată opinia şefului firmei ACG FinExpertiza, Agvan Mikaelean.

„În istoria omenirii, acesta este un experiment fără precedent, deoarece statele s-a înţeles benevol în privinţa principiilor creării unei valute comune, fără a avea un centru unic de emisiune şi o conducere financiară unică. Toate ţările din Zona euro îşi conduc rezervele de euro de sine stătător. La ora actuală, economia Zonei euro este una din cele mai puternice. Iar euro a devenit foarte repede mult mai greu”.

Între timp şi instituţiile financiare mondiale au început să aprecieze valuta nouă, mai ales în comparaţie cu dolarul american.

Economia americană i-a dezamăgit pe economişti, iar acţiunile SUA în Afganistan şi Irak au pus la îndoială înţelepciunea conducerii americane. Analiştii au început să vorbească tot mai des despre apropiatul crah al dolarului şi primirea de către euro a titlului de valută mondială de frunte. În mai 2003, pieţele au înregistrat primul salt al euro faţă de dolar, la un nivel mai înalt decât a fost stabilit în timpul formării.

Până la sfârşitul anului 2007, euro şi-a sporit greutatea, cu mici fluctuaţii. La aceasta a contribuit în multe privinţe şi criza ipotecară din SUA. Însă problemele americane, care au dăruit euro cursul maxim faţă de dolari, au înmormântat după acea creşterea stabilă a întregii economii mondiale. În următoarea parte a istoriei euro vă vom relata despre starea euro în perioada 2008-2009.

Criza mondială din 2008-2009 a fost provocată de criza creditelor ipotecare americane din 2007. În acel moment euro a fost cel mai sigur adăpost, în care investitorii au încercat să se ascundă de problemele celei mai mari economii din lume. Însă la începutul anului 2008 a devenit clar că problemele americane se răspândesc în întreaga lume. Până la începerea fazei active a crizei mondiale, euro a reuşit să stabilească un record, care nu a fost bătut până în prezent – în martie 2008 valuta europeană s–a apropiat foarte mult de hotarul de 1,6 dolari pentru un euro. Acest nivel nu a fost depăşit, iar după asta instabilitatea s-a răspândit şi în Lumea Veche.

Totuşi în acea perioadă, din două probleme, investitorii au ales–o pe cea mai mică, menţionează Agvan Mikaelean, şeful firmei ACG FinExpertiza.

„Faptul că în pofida neajunsurilor, Zona euro se menţine şi se menţine încă destul de bine, merită o apreciere foarte înaltă. Când în anul 2008 a început criza, majoritatea covârşitoare a investitorilor particulari au început să diversifice activele în euro. Soarta dolarului era foarte nebuloasă, iar soarta euro era foarte trainică”.

Încrederea în euro a fost mare şi datorită faptului că în timpul crizei toată lumea acuza, şi nu fără temei, sectorul financiar al SUA, care nu numai că nu era practic controlat de autorităţi, ci şi era amplificat tot de ele. Pe acest fundal, se părea că conducerea UE edifica o politică de creditare mai raţională, iar restricţiile financiare pentru ţările care intrau în Zona euro, o apărare sigură de neplăceri. În 2007-2008, în Zona euro au intrat Slovenia, Cipru, Slovacia şi Malta. Aceste ţări corespundeau criteriilor care garantau stabilitatea euro.

Criza financiară a îndreptăţit speranţele celor care au dorit să fie apăraţi de vecinii mai mari. Euro s-a menţinut pe poziţii, în primul rând, datorită Germaniei, iar valuta nu a permis Spaniei, Italiei şi Irlandei să se înece. Europa unită a ieşit din criza anilor 2008-2009 sigură de cursul ales. În ultimul moment, în trenul-euro a reuşit să sară şi Grecia. Tocmai acest lucru devine acum momentul cheie pentru viitorul valutei europene.
Criza din 2010-2011 păşeşte evident şi în noul an. În următoarea parte a istoriei euro vom relata despre scindarea produsă în ultimii doi şi o posibilă înapoiere la valutele naţionale.

Şi atunci două valute înscrise pe bonuri vor căpăta un nou sens – ele vor fi nu o amintire despre vremurile din trecut, ci o privire în viitor. Pentru Europa unită şi pentru valuta unică, anii 2010-2011 au fost o perioadă de cotitură. Experţii afirmă că motivele introducerii euro nu au fost economice, ceea ce deja a prezentat o ameninţare la adresa existenţei acestei valute. Iată opinia lui Igor Nikolaev, expert al companiei FBK Company, care intră în Reţeaua internaţională PKF.

„Din păcate, crearea Zonei euro a fost determinată de motive politice. Iar când în soluţionarea problemelor economice predomină politica – lucrurile se termină destul de rău”.

Însă, actualele probleme cu care se confruntă UE şi Zona euro, au început totuşi nu din cauza divergenţelor politice şi nici chiar a crizei financiare mondiale. După cum devine clar, principala cauză a fost dorinţa prea puternică a unor ţări de a părea mai bune, decât erau ele în realitate. Prima ţară care nu s-a putut achita de obligaţiile asumate a fost Grecia. Iar mijloacele financiare alocate Greciei, erau luate din resursele altor ţări şi efectul dominoului a devenit inevitabil.

Deocamdată credinţa în valuta unică este puternică, însă au fost pregătite deja planuri referitore la ieşirea unor anumite ţări din Zona euro şi la încetarea existenţei euro. Candidate la ieşirea din Zona euro sunt ţări foarte diferite în ce priveşte importanţa lor pentru această zonă. Fără îndoială outsider evident pare a fi Grecia. Însă pe toţi îi sperie mult mai mult discuţiile referitoare la faptul că Germania poate ieşi din Zona euro.

Agvan Mikaelean şeful firmei ACG FinExpertiza este de părere că mai rămân încă speranţe.

„Cred că ţările din Zona euro vor reglementa această problemă în decurs de un 1-1,5 ani. Admit că unele ţări vor ieşi din Zona euro. Însă probabil, euro va rămâne totuşi a doua valută de rezervă. Europa are mai multe avantaje de pe urma unirii şi valutei unică, decât dacă se va destrăma. Dacă presiunea informaţională, pe care în prezent băncile investiţionale americane o menţin la un nivel foarte ridicat, va fi eliminată euro îşi va reface foarte repede poziţiile”.
( sursele:http://romanian.ruvr.ru/2012/01/05/63295798.html; http://romanian.ruvr.ru/2012/01/03/63183912.html; http://romanian.ruvr.ru/2012/01/01/62915140.html).

In istoria Europei este un drum maret care ar trebui consolidat .
Masonii l-au deschis, l-au consolidat si tot ei ar trebui sa-l continue!

Rabinul-sef al Marii Britanii, Lord Sacks, l-a acuzat pe Steve Jobs, co-fondatorul Apple, ca a creat o cultura bazata pe consum.

Lord Sacks a mentionat ca litera “i” din numele produselor de la Apple este modalitatea perfecta de a promova egoismul, scrie Daily Mail.

“Societatea consumista a fost creata de Steve Jobs, cel care a coborat de pe munte cu doua tablete, iPad si iPad 2, iar acum avem o cultura a lui iPod, iPhone, iPad, i, i, i.

Cand o lume intreaga se invarte in jurul lui ‘i’ (‘eu’ – n.r.), este logic ca oamenii nu o duc prea bine“, a spus Lord Sacks, facand o paralela intre tabletele Apple si Tablele Legii cu care Moise a coborat de pe Muntele Sinai.

Rabinul-sef a mai adaugat faptul ca publicitatea are un singur scop, acela de a face consumatorii sa-si doreasca lucruri pe care nu si le pot permite, in loc sa fie recunoscatori pentru ceea ce au. El a mai avertizat ca o societate dominata de egoism nu poate dura prea mult.
( sursa: https://theologhia.wordpress.com/2011/11/22/un-rabin-despre-cultura-lui-i-a-lui-steve-jobs/).

Parca ceva adevar este si nu putem a zice decat ca o reflectie corecta ar trebui sa aiba si aceasta idee despre omul zilelor noastre, nu ?

Din 8-9 decembrie de cand avem evenimentele cele cruciale ale recladirii Europei si UE am speranta ca acest Neam o sa mearga pe drum alaturi de Germania!

Poate da , poate ….????!!!!!!

Lingvistul si istoricul literar Gheorghe Mihaila, membru titular al Academiei Romane si fost director al Editurii Academiei, a murit sambata, 14 mai 2011, informeaza institutia.

Mihaila s-a nascut in anul 1930, si-a facut studiile liceale la Sighisoara, iar cele universitare la Facultatea de Filologie din Bucuresti, relateaza Mediafax.

El a obtinut titlul de doctor in anul 1960, cu teza “Imprumuturi vechi sud-slave in limba romana – Studiu lexico-semantic”, si cel de doctor docent in anul 1971.

A colaborat la aparitia unor lucrari fundamentale ca “Dictionarul limbii romane moderne”, “Dictionarul limbii romane” (seria noua). La acestea se adauga peste 350 de studii, articole si comunicari aparute in reviste de specialitate din tara si din strainatate.

Gheorghe Mihaila a fost ales membru corespondent al Academiei Romane in anul 1993, membru titular in anul 2004 si intre anii 1996 – 2004 a fost directorul Editurii Academiei Romane. Prin contributiile sale stiintifice, academicianul Gheorghe Mihaila ramane un reper in istoria lingvisticii romanesti.

( sursa: http://www.ziare.com/stiri/morti/a-murit-lingvistul-gheorghe-mihaila-1094937 ).

Un om de o rara modestie si de un profesionalism deosebit .

L-am avut profesor si l-am ascultat cu placere si cu mult respect in mai multe situatii .

Avea acea vocatie a lucrului bine facut cum putini o stiu si mai putini o realizeaza .

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !

Ministrii apararii din Grupul de la Visegrad (V4) – Cehia, Ungaria, Slovacia si Polonia – au decis sa creeze o structura militara comuna, sub coordonarea Varsoviei, relateaza Stratfor, care noteaza ca anuntul, desi nu este neasteptat, este semnificativ.

“Acesta este primul pas spre militarizarea V4, care a capatat o noua relevanta in contextul revigorarii interesului Rusiei” pentru fosta sa zona de influenta, potrivit unei analize Stratfor.

Decizia de creare a acestei unitati militare a fost luata in cadrul unei reuniuni a ministrilor Apararii din cele patru state, care a avut loc in Levoca, Slovacia, in 12 mai. Unitatea militara va deveni operationala in prima jumatate a anului 2016, a precizat ministrul polonez al Apararii, Bogdan Klich.

Ministrii apararii au stabilit ca militarii din statele membre V4 sa participe la exercitii regulate comune, sub auspiciile Fortei de raspuns a NATO, primul astfel de exercitiu urmand a avea loc in Polonia, in 2013.

Agentia Interfax noteaza ca statele membre ale Grupului de la Visegrad au invitat si Ucraina sa participe la aceasta initiativa militara.

Stratfor previzionase ca amenintarea unei Rusii mai active in fostele state comuniste va determina tarile membre V4 sa colaboreze mai strans in domeniul militar.

Grupul de la Visegrad a fost creat initial pentru a ajuta statele din Europa Centrala in procesul de tranzitie spre democratie si capitalism, scopul comun fiind aderarea la Uniunea Europeana si la NATO. In urma atingerii celor doua deziderate, V4 si-a pierdut din coerenta.

Insa, odata cu revigorarea activitatii Rusiei in fosta sa sfera de influenta, si in mod special dupa interventia din Georgia, in 2008, coroborata cu demonstratiile repetate ale Moscovei nu va ezita sa utilizeze exporturile de resurse energetice in scopuri politice, V4 a revenit in actualitate, precizeaza Stratfor.

Toate cele patru state spun ca o alianta europeana de securitate combinata cu o prezenta puternica a Statelor Unite este preferabila oricarei aliante regionale. Dar ultimul Concept strategic al NATO, creat la finele lui 2010, arata o lipsa de coerenta la nivelul aliantei, scrie Strafor.

Pentru V4, principala problema in relatia cu NATO este ca nu toate statele europene impartasesc nivelul de ingrijorare a tarilor din Grupul de Visegrad in ceea ce priveste intentiile Rusiei la granitele sale estice.

Desi Rusia nu mai reprezinta aceeasi amenintare ca in perioada Razboiului Rece, statele din Europa Centrala continua sa considere Moscova o amenintare de securitate si ar prefera ca acest aspect sa fie tratat sub umbrela NATO.

Pe de alta parte, Germania vede in Rusia o oportunitate de afaceri si un exportator ieftin de resurse energetice. Cea mai recenta ciocnire dintre cele doua viziuni a avut loc in cadrul discutiilor din cadrul NATO referitoare la noul Concept strategic.

In plus, SUA, garantul structurilor de securitate din Europa, si-au dedicat ultimii 10 ani problemelor din Orientul Mijlociu si s-au dovedit incapabile sa previna divergentele de interese pe batranul continent.

Rolul Poloniei, esential

Stratfor precizeaza ca asumarea rolului de lider din partea Poloniei este esential, in conditiile in care pana in prezent una dintre problemele principale ale V4 era lipsa unui astfel de lider. Polonia urmeaza sa preia presedintia europeana in iunie si a anuntat deja ca una dintre prioritatile sale va fi imbunatatirea capacitatilor militare ale UE.

Dintre statele membre V4, Polonia are cea mai buna colaborare militara cu SUA.
( sursa :http://www.hotnews.ro/stiri-international-8628869-grupul-visegrad-decis-crearea-unei-structuri-militare-comune-care-deveni-operationala-2016-stratfor.htm).

Alianta militara intre aceste state, indreptata impotriva unei eventuale interventii , e absolut necesara.

Polonia , mare aliat al USA , avea nevoie de o initiativa pentru a ramane pe esichierul geo-strategic american.

Ea e marea castigatoare a aliantei.

Incepe Saptamana patimilor !

este o vreme in an in care este bine sa ne rememoram clipele de existenta terestra si sa cadem la pace cu noi si cu semenii .

de aceea e bine sa avem ca dreapta cumpanire  ideea :

sa nu facem judecati globale !

Trebuie sa-i apreciem pe fiecare in parte , sa credem ca suntem diferiti si ca tare greu ii este Lui sa accepte ceea ce noi spunem ca toti suntem la fel !

suntem mereu altii si noi cu noi insine si mai ales cu ceilalti .

deasemenea si  cei de langa noi sunt mereu altfel si nu sunt ca noi, nu au ideile  noastre, modul nostru de a privi lumea si credinta noastra ca drumul de noi ales este cel mai …cel mai …

Avem lege , avem dezbatei , avem incercari …

ce ne trebuie este , cred , o viziune asupra finalitatilor curriculare ale tinerilor care nu au incotro si trebuie sa intre intrun sistem educational .

acesta este al lor , raspunde nevoilor lor sau este antrenant pentru cei care formeaza masa muncitorilor in acest ogor al scolii ?

finalitatea lui ar trebui sa fie dezvoltarea individuala armonioasa a celor care vin in sistem pentru a lua prin educatie acel nectar necesar Lui si a-l transforma in miere .

poate si adeziunea celor din banci la un sistem de norme si valori ale marelui grup social care este tara sau Europa .

ce vrem ?

poate o dimensiune pragmatica a continuturilor , poate o centrare pe competente ,poate o centrare pe continuturi , poate o insertie sociala a elevilor ?!

deci ne centram pe ceea ce a fost si anume pe disciplinele scolare si pe transmiterea lor /maivor tinerii asa ceva ? mai are rost un asemenea ansamblu curricular intro era digitala ? e o cale …

ne focalizam pe nevoile reale ale tinerilor si pe cele ale societatii si propunem centrareascolii pe a pregati elevii pentru a deveni cetateni si pentru a sti sa preia maine ceea ce au realizat altii mai devreme ?ar fi o eficienta sociala a organismului educational .

tinem seama de fiecare om , de nevoile lui , incercam prin sistemul educational sa-l descoperim , sa-l vedem in ceea ce Natura si dumnezeu i-au dat si sa le dezvoltam prin scoala .este o fericita metoda de a creste satisfactia individului fata de el insusi si fata de cei din jur .este o cale de a centra scoala pe elev si de aici am avea costuri suplimentare pentru a pregati cadre care sa fie pentru elevi si nu invers ca acum …

sau facem un sistem educational in care societatea sa prospere prin manipularea tinerilor si indoctrinarea lor cu diferite nimicuri care nu-i vor folosi intrun sistem economic deschis si nici in viata , dar in mediu multicultural sau plurireligios .

sunt optiuni la care nimeni nu doreste o dezbatere a firii lucrurilor , a esentei educatiei unei natiuni .

in rest ne gasim timp de a vedea norme , dascali , timp la dispozitie si …salarii …de mizerie toate …

nu poti dori sa croiesti ceva nou in burdufuri vechi , nu poti ancora intrun port in care mai nimic nu e in ordinea lucrurilor esentiale , nu poti afla mersul cel nou prin asezaminte perimate  … etc. si de aici zbateri …zbateri si incertitudini la nesfarsit …

unde ne vom indrepta ?

cred ca spre nevoile unui Om real , ale unui tanar in forta si in plinatatea bucuriei de a fi viu si cu trairi unice de secol XXI.

Doamne ajuta !

Astazi se implinesc 145 de ani de la abdicarea fortata a lui Alexandru Ioan Cuza , Domnul Unirii.Evenimentul a fost pregatit din vreme de Partida Nationala , de oamenii din umbra care vegheau la Binele tarii.

S-a ales un moment prielnic pe plan international , cand marile puteri erau implicate in conflicte zonale .Cuza era cu mandat .Sapte ani de domnie au asezat tara pe un drum de modernizare europeana .

Dar totul era recunoscut numai pentru o domnie  personala .

Pentru a salva UNIREA ca proces , ca fapt implinit aveam nevoie de o revolutie a Unirii si a independentei care in fapt a fost inceputa cu aceasta zi de 11 .02.1866.

aceasta data capata conotatiile unei zile istorice numai si numai in contextul incarcarii ei cu alte valente ale procesualitatii cladirii Romaniei Mari printrun program care era bine tocmit de pasoptisti si atent urmarit de cei care doreau a salva acest neam pe cale de a fi distrus de puterile vecine , mari si doritoare de noi rapturi teritoriale .

Miscarea aceasta din 11 februarie vine sa adauge o pagina de glorie pentru noi nu prin inlaturarea lui Cuza , ci prin gasirea unei solutii de a realiza unirea definitiva a Moldovei cu tara romaneasca sub o singura domnie asa cum noi romanii de capul nostru am realizat-o in dauna intereselor mai marilor pamantului european .

aducera pe tron , de forma , a unui print strain- Filip de Flandra  , a se vedea si hotararile adunarilor ad-hoc din 7 si 9 octombrie 1857 , care stipulau asa ceva , locotenenta domneasca si miscarea sustinuta si provocata de Franta de a-l pune principe pe Carol pe noul tron vacant al Romaniei au fost masuri nationale de interes european , fapte de glorie ale unor personalitati care miscau Romania pe sincronizarea ei cu Europa si spre un drum care insemna dezvoltare si intarirea elementului romanesc in zona si nu invers .

Suntem intro vreme in care acum nimeni nu mai are ganduri de glorie pentru nimeni , dar faptele cele mari nu se pot construi in istoria popoarelor decat cu oameni mari , care au proiectii pe termen foarte lung despre neamul nostru si sunt debarasati de meschinarii si fapte de nimicuri pamantesti .

cei care au adus pe tron pe Carol , cei care au realizat o constitutie pentru un stata care era inca in Evul Mediu , cei care au realizatpartide politice ce aveau chip european si trasaturi romanesti trebuie sa primeasca gloria noastra la scara cea mare a istoriei nationale .

glorie acestei zile din aceasta perspectiva !

Nu ne e o zi de rusine si un fapt al unui nou inceput pentru o structura statala firava care avea nevoie de reserse mari politice internationale de a rezista .Si ele s-au gasit incepand cu acest eveniment .

cinste lor !