RSS
 

Archive for the ‘Familie’ Category

Scurgeri…bolsevice

13 Ian

UNDE AM AJUNS ?!

sau

De ce am plecat din bolsevism ?!

Suntem intro zona a absurdului in care mintea incepe sa o ia razna si sa nu mai intrezareasca adevarul : cu vietile noatre se fac statistici de mantuiala , se incearca acoperirea raului care ne-a monstruozitat timp de multe decenii .

Cum este posibila o asemenea atitudine ?

Simplu! Functia a creat organul , nu ?

Mintim si continuam a trai ticalosit pentru ca dupa alte criterii facem ceea ce stiam : umflam sau scadem cifrele care nu ne avamntajeaza, care ne produc raul , care fac ca unii sefi sa se uite spre noi cu iritare , cu dojana , cu scarba !

Acesti satrapi de unde sunt ?

Cuteaza ei a privi orizontul adevarului in fata si a gasi raspunsuri realiste si corecte la mocirla in care se afla nevinovat un popor umilit ?!?

Iata stirea de care trebuie sa te cutremuri si sa speri ca nu stau lucrurile asa :


Peste 8.200 de români s-au îmbolnăvit pe patul de spital în 2010, potrivit unor date preliminare furnizate de consilierul ministrului Sănătăţii Geza Molnar pentru gândul

8.260 de bolnavi români au luat anul trecut, în spitale, o infecţie. Cifrele sunt preliminare, a declarat pentru gândul consilierul ministrului Sănătăţii, prof. univ.dr. Geza Molnar, precizând că raportul final va fi gata abia la sfârşitul acestei luni. “Cert este un lucru”, susţine oficialul: “numărul infecţiilor intraspitaliceşti este în scădere faţă de 2009, când au fost înregistrate 8.500 de cazuri”.

Datele, chiar şi preliminare, sunt contrazise de medici, care spun că numărul oficial al infecţiilor nu este cel real, majoritatea unităţilor medicale ferindu-se să declare cifrele adevărate, de teama sancţiunilor.

“Dacă e să te iei după cifrele oficiale, România este sub media europeană ca număr de infecţii intraspitaliceşti, dar asta se întâmplă pentru că medicii se tem să anunţe aceste cazuri“, explică pentru gândul Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România (CMR).

“Există o politică represivă a decidenţilor. Dacă reclami o infecţie intraspitalicească, e sancţionat şeful de secţie, e sancţionat managerul spitalului, nu mai primeşti bani, îţi închide secţia”, a declarat Vasile Astărăstoae, precizând că numărul infecţiilor raportate în România este de trei ori mai mic decât în ţările din Uniunea Europeană, şi de patru ori mai mic decât în SUA. Mai mult, el dă exemplu unităţilor medicale din SUA unde, susţine şeful CMR, “este premiat spitalul care raportează o astfel de infecţie”, ori cel al Franţei, “care a instituit un fond special dedicat unităţilor medicale care se confruntă cu astfel de probleme”, în scopul utilizării banilor pentru a rezolva rapid situaţia.

De ce te îmbolnăveşti în spitalele noastre

Nicăieri în lume nu există spital cu risc zero la infecţii nosocomiale“, declară pentru gândul prof. dr. Doina Azoicăi, decanul Facultăţii de Medicină din cadrul UMF Iaşi. Specialist în epidemiologie, prof. Azoicăi susţine că, la nivel global, un procent de 7% dintre infecţii sunt luate din spital. Specialistul face şi un top al celor mai des întâlnite infecţii nosocomiale. Pe prima poziţie sunt infecţiile urinare intraspitaliceşti (40%), urmate de infecţiile de cateter (25%), de pneumoniile nosocomiale (20%) şi de infecţiile de plagă operatorie, care reprezintă 15% din numărul infecţiilor intraspitaliceşti.

În România însă, topul este puţin inversat, explică dr. Azoicăi. Potrivit unor raportări din 2006, “românii bolnavi contactează în spitale infecţii respiratorii, în principal, apoi infecţii de plagă operată şi, pe locul al treilea ca frecvenţă, infecţii urinare. La copii însă există o particularitate, care ţine şi de frecvenţa îmbolnăvirilor”, mai spune specialistul.

Dacă nou-născuţii contactează în mediul de spital infecţii stafilococice, cei mici se confruntă cu aceleaşi infecţii ca adulţii, doar că în cazul lor infecţiile nosocomiale digestive predomină. Dintre acestea, cele mai frecvente sunt îmbolnăvirile cu Rotavirus, explică Doina Azoiţcăi. “Virusul se transmite uşor de la un individ la altul şi dezvoltă rezistenţă crescută la mediu”, susţine specialistul. La copil se manifestă prin diaree apoasă, febră, văsături şi crampe abdominale. Când nu se face tratament simptomatic, copilul bolnav se deshidratează rapid, ceea ce poate duce şi la deces. Rotavirusul ţine de o anumită sezonalitate, explică dr. Azoicăi, dar şi de factori de igienă.

Cinci copii îmbolnăviţi cu Rotavirus la Slobozia

Cu Rotavirus au fost depistaţi la începutul acestei săptămâni cinci copii internaţi la Spitalul Judeţean din Slobozia. Patru dintre ei au ajuns ieri la Institutul Matei Balş din Capitală, iar secţia de pediatrie a Spitalului Judeţean a fost închisă. Potrivit consilierului ministrului Sănătăţii Geza Molnar, acestea nu reprezintă singurele cazuri de infecţie produse în spitalul Slobozia, în noiembrie fiind înregistrate alte trei cazuri, în decembrie – 6, iar în ianuarie, inclusiv până luni, au fost 11 astfel de situaţii. Autorităţile sanitare din Slobozia au ascuns infecţiile cu Rotavirus prin neraportare, explică Geza, în timp ce şeful Direcţiei de Sănătate Publică Ialomiţa, Dan Noel, afirmă contrariul. El susţine, potrivit Mediafax, că toate cazurile înregistrate la Slobozia au fost raportate la DSP, care informează trimestrial Ministerul Sănătăţii despre acestea.

Cazul de la Slobozia nu este singular în analele sistemului sanitar românesc. În urmă cu nici un an, două paciente de 30 de ani, Amalia Antoniu şi Alice Preda, internate la Spitalul CF 2 din Capitală, au contactat o infecţie cu un bacil gram negativ după ce au fost anesteziate în aceeaşi sală, într-un mediu impropriu, mizer şi cu instrumentar sterilizat îndoielnic.

Cine e vinovat

Infecţia nosocomială nu se produce doar din vină medicală, susţine decanul facultăţii de Medicină din Iaşi, Doina Azoicăi. “Înainte de 89, orice infecţie contactată în spital ţinea exclusiv de personalul medical.

Acum însă ar trebui să se înţeleagă că orice infecţie ţine de factori complecşi – de la manevra medicală şi susceptibilitatea pacientului, până la condiţiile sanitare şi de curăţenie existente în respectivul spital. Infecţiile nu pot fi aduse la zero, dar pot fi ţinute sub control”, mai spune specialistul, care se fereşte să spună dacă România stă mai bine sau mai rău comparativ cu alte ţări din Uniunea Europeană la capitolul îmbolnăviri în spitale.

TOP Cele mai frecvente infecţii în spitale

l În spitalele de adulţi, predomină infecţiile urinare, cu precădere la pacienţii care au fost sondaţi pentru retenţie acută de urină, au diferite afecţiuni ale aparatului urinar, infecţii ginecologice şi obstetricale complexe,la purtătorii de sondă urinară, la cei imobilizaţi la pat.
l Infecţiile de cateter apar la cei care sunt supuşi tratamentului perfuzabil. Adesea, la locul inserţiei apare o inflamaţie dureroasă, care neglijată, duce la supuraţie; evoluţia poate fi gravă spre septicemie.
l Pneumoniile nosocomiale. Cele mai grave sunt infecţiile care apar la bolnavii din reanimare: intubaţi sau reintubaţi, cu respiraţie asistată, cei imobilizaţi mult timp la pat, cu afecţiuni preexistente pulmonare.
l Infecţiile de plagă chirurgicală apar după operaţii septice sau după operaţii complexe ca transplanturile sau protezările.

 

Nuielusa ?!

06 Dec

este ziua sfantului Nicolae , este bucuria copiilor  !!

Mosul vine am de an cu multe cadouri pentru acei copii care au fost cuminti , ascultatori si inaltatori in fapte .

El are pentru unii din ei , putini la numar si nuielusa cei pedepsitoare pentru fapte care nu-l cinstesc pe viitor ei   proprietar .

dar in aceasta zi este ca si in viata .se poate si mai bine !

Ce ne-am dori noi , cei mari de la Mosu ?

Eu sincer cred ca as cere mai multa bunatate, omenie, spirit de solidaritate in fata relelor cotitiene de la orice muritor .

As cuteza sa-l rog sa ne trezeasca la realitatea zilei , sa avem mai multe aplecare spre noi , spre fiinta noastra , sa ne creem clipele de bucurie cotidiana din faptele noastre firesti , marunte , din dorul de a fi noi cu noi cinstiti , nemincinosi si dornici de indreptare .

Sa ne dea si noua din darul Lui si sa avem o abundenta de omenie, de inspiratie spre fapte bune , spre a nu supara cu vorba sau cu fapta pe cel deaproape .

Sa ne focusam spre a mari tot sufletul fiecarui om , sa -i atragem atentia intro maniera pozitiva si potrivita la greselile realizate din nevointa , din rautate negandita , din beleaua fapturii intunericului din noi.

Poate ne da si noua cei care credem in el un pic de tinerete fara batranete , un pic de voiosie a ingerilor cu care sta in tovarasie, un pic de nectar de ambrozie si multa rabdare a clipei de belsug realizat prin munca in credinta , un pic de o alta croiala a unui destin care se doreste mai implinit , mai apropiat de bogatia zambetului oamenilor la vederea fapturii noastre.

Nu cred ca suntem doritori a renunta la tine Mosule pentru ca prin tine spiritul  blandetii si al omeniei ne insoteste viata aceasta .

Te rog sa nu ne uiti  si sa ai incredere ca avem nevoie sa ne ajuti sa ramanem copii , sa fim curati , sa inaltam imnuri vietii curate , iubirii si credintei , sa fim visatori , sa zambim sincer , sa oferim caldura sufleteasca celor fara de caldura si sa fim apropiati de cei infrigurati cu sufletul.

stau si ma gandesc ca si daca nu erai trebuia sa fie o minte de crestin care sa te creeze, care sa te insufleteasca si sa te roage sa existi pentru o speranta de mai bine pentru toti  si pentru toate ale vietii si asa trecatoare .

Pe unde treci daruesti iubire , pace intre semeni si intre popoare , pace in suflete , pace in lume si multe zambete la milioanele de copii ai planetei .

In randul lor fa bine , te rog Mosule si adu cele mai bune si inaltatore diamante ale omeniei si nepoatei mele cele gingase si sarut-o din partea mea cu dragostea mare pe care bunicul o poarta spre implinirea zilei !

Multumesc din suflet ca existi !

Sa fii sanatos !

 

Implineste Cuvantul!

21 Noi

Biserica noastra ortodoxa de pr

etutindeni praznuieste astazi, 21 noiembrie, pe Sfanta Fecioara Maria, praznic numit “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”. Numim biserica, pentru ca templul de altadata, Templul de la Ierusalim, este inteles in conotatie crestina cu acela de Biserica si de aceea spunem noi “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”. Pentru a intelege semnificatia acestui praznic este bine sa ne intoarcem cu mintea la vremurile de atunci cand, in Nazaretul din Galileea, o familie deosebita formata din batranii Ioachim si Ana isi petrecea viata in rugaciune, in curatenie si-n ascultare fata de Dumnezeu. Dumnezeu ii binecuvantase cu multe roade si aveau motive sa fie linistiti, sa duca o viata cuminte si linistita. Dar aceasta viata linistita a lor totusi era umbrita de o tristete. Care era aceea? Nu dobandisera pana la batranetile lor adanci un prunc. Si potrivit legii iudaice cel care nu era binecuvantat de Dumnezeu cu un prunc era considerat blestemat inaintea lui Dumnezeu si totodata era considerata o familie de ocara in mijlocul comunitatii.

De aceea batranii Ioachim si Ana, dreptii Ioachim si Ana, cum ii numim noi de fiecare data, se duceau si se rugau cu staruinta lui Dumnezeu ca sa spele aceasta rusine de la fata lor. Si Dumnezeu le-a ascultat rugaciunea. Si iata, in pofida legilor biologice, Dumnezeu a facut aceasta minune si le-a daruit o prunca, careia i-au pus numele de Miriam sau Maria, ceea ce se talcuieste in romaneste cu cuvantul “Doamna” sau “Stapana” sau “Cea plina de dar”. Ei bine, aceasta prunca a fost dobandita de parintii Ioachim si Ana ca un rod al rugaciunilor staruitoare si a promisiunilor, a fagaduintelor pe care ei le-au facut lui Dumnezeu, ca daca vor dobandi un prunc la batranetile lor, il vor inchina lui Dumnezeu, il vor inchina la Templu. Si asa se face, iubiti credinciosi, ca Maica Domnului dupa ce a fost nascuta si a crescut trei ani in sanul acestei familii sfinte, Ioachim si Ana si-au adus aminte de fagaduinta facuta lui Dumnezeu si s-au dus la Templul din Ierusalim si au inchinat-o pe prunca Maria lui Dumnezeu, oferind-o in bratele arhiereului din vremea aceea, Zaharia, care avea sa devina si el tatal Sfantului Ioan Botezatorul, in aceleasi circumstante dobandit, tot la adanci batraneti, de catre Zaharia si de catre Elisabeta. Ei bine, aici la Templul din Ierusalim, prunca Maria avea sa petreaca doisprezece ani acolo, asa cum ne marturiseste un istoric contemporan Iosif Flavius in lucrarea sa “Antichitati iudaice”. Ni se descrie acolo cum se desfasura viata la Templu.

Templul din Ierusalim era inconjurat de anumite cladiri cu trei etaje in care erau gazduiti toti slujitorii de la Templu: arhiereii, preotii, levitii, vaduvele care-si inchinau viata lui Dumnezeu si acele fecioare inchinate de anumite familii lui Dumnezeu intre care avea sa straluceasca Fecioara Maria, pururea Fecioara Maria. Aici a gasit-o ingerul Gavriil cand avea sa-i aduca vestea cea buna a nasterii Mantuitorului Iisus Hristos, adica a intruparii pe pamant a fiului lui Dumnezeu. In acest Templu, iubiti credinciosi, unde Maica Domnului si-a petrecut viata in rugaciune, in ascultare, in smerenie, in viata curata si in asceza, in post, aici ea s-a pregatit sa devina “vas ales” pentru primirea in pantecele ei pe Cel Neincaput. Sfantul Grigorie Palama spune ca pururea Fecioara Maria a trait la Templul din Ierusalim ca in Rai. Ea acolo s-a umplut de harul Duhului Sfant, a ajuns la indumnezeire caci numai asa putea sa primeasca in pantece pe Fiul lui Dumnezeu. De altfel in chip inspirat si cu descoperire de sus arhiereul Zaharia cand a primit-o in brate a dus-o in Sfanta Sfintelor, nu in mod intamplator (in Sfanta Sfintelor nu intra decat arhiereul o singura data pe an dupa ce aducea jertfe de ispasire pentru popor, asa era Legea Vechiului Testament).

Arhiereul Zaharia si-a dat seama ca in bratele lui sta cu totul cineva special si de aceea, in mod inspirat, a dus-o in Sfanta Sfintelor si a inchinat-o lui Dumnezeu, prin aceasta sugerand cine avea sa fie acea prunca Maria, ca ea avea sa devina Maica lui Dumnezeu si Maica intregului neam omenesc. De aceea scopul pentru care Maica Domnului a fost prezentata la Templu a fost acela de a se pregati duhovniceste, de a se indumnezei prin pogorarea Harului Duhului Sfant asupra ei astfel incat sa poata spune, la vremea cuvenita: “Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul Tau”. Pentru ca prin acest devotament al ei, prin aceasta viata curata, de asceza, de rugaciune, de ascultare, in Templul unde si-a petrecut viata, mintea ei s-a luminat ca sa poata primi acea chemare de sus transmisa de Dumnezeu prin ingerul Gavriil cand i-a vestit ca va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuil care se talcuieste: “Cu noi este Dumnezeu”. Iata ca ea, prin aceasta pregatire speciala, in cei doisprezece ani cat a trait la Templul din Ierusalim s-a dovedit a fi capabila sa primeasca aceasta porunca, sa raspunda prezent, prin acel “sa fie”, sa primeasca in pantecele ei pe Fiul lui Dumnezeu care avea sa se intrupeze in persoana Mantuitorului Iisus Hristos. Asadar aceasta este originea praznicului de astazi, a “Intrarii in Biserica a Maicii Domnului”, in chip vazut intrarea in biserica, in Sfanta Sfintelor, a Maicii lui Dumnezeu, a pururea Fecioarei Maria, a celei fara de prihana si in chip nevazut, oarecum ca o prevestire, ca o pregustare a intrarii Maicii Domnului in Biserica Triumfatoare, lucru care avea sa se petreaca prin adormirea ei in Domnul, caci, spre deosebire de toti ceilalti, la acest praznic al Adormirii Maicii Domnului nu cantam ca ea a murit ci: “Intru nastere fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu ai parasit”, caci Dumnezeu Mantuitorul Hristos a luat-o la Ceruri cu trup cu tot, a inviat-o inainte de vreme pe Maica Domnului ca sa sada de-a dreapta Lui, asa cum foarte inspirat spunea proorocul: “Statut-a Imparateasa de-a dreapta Ta, in haina aurita imbracata si preainfrumusetata”. “Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita pe poporul tau si casa parintelui tau”, spunea psalmistul, iata, cu multe sute de ani in urma, aratand oarecum cine avea sa fie aceasta prunca Miriam, Maica Domnului, ca avea sa fie Imparateasa tuturor, Imparateasa si Doamna.

De altfel, citind Paraclisul sau Acatistul Maicii Domnului ca de altfel toate cantarile de Vecernie si Utrenie, de la Praznicele inchinate Maicii Domnului, veti vedea acolo cate epitete, cate cuvinte frumoase i-au fost adresate Maicii Domnului care a fost asemanata cu “Scara lui Iacob” pe care se urcau si coborau ingerii lui Dumnezeu, puntea care face trecerea omului de la pamant la cer, “nastrapa de aur”, “cadelnita aurita”, “cea mai infrumusetata decat toate Puterile cele de sus”, “Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii” si multe, multe alte epitete prin care noi o cantam, o preamarim pe Maica Domnului. De ce facem aceasta iubiti credinciosi? Pentru ca ea s-a invrednicit in numele intregului neam omenesc dintotdeauna sa primeasca pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mantuitorul Hristos in pantecele ei, ca prin El noi sa ne izbavim din imparatia intunericului si a pacatului. Pentru toate acestea se cuvine sa o laudam in permanenta pe Maica Domnului si sa ne adresam ei prin rugaciune cu incredintarea, cu certitudinea ca ea ne asculta, ca ne crede atunci cand, neputinciosi fiind, cadem adeseori. Sa avem nadejde ca ea este intotdeauna pururea mijlocitoare si acolo la Tronul ceresc se afla intotdeauna de-a dreapta lui Dumnezeu, de-a dreapta Mantuitorului Iisus Hristos, intervenind la Fiul ei pentru noi, ca sa ne daruiasca sanatate, sa ne ocroteasca, sa ne daruiasca pace si izbavirea sufletelor noastre. De aceea, pe de alta parte, praznicul de astazi mai poate semnifica si intrarea in biserica noastra de acasa a Maicii Domnului.

Cum intra Maica Domnului in casele noastre? Prin sfintele icoane, iubiti credinciosi. De aceea cred ca nu este familie de crestini, de crestini autentici, care sa nu aiba in casele lor icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cea care ne ocroteste, cea care este pururea fiitoare si solitoare pentru noi. Si-n acest spirit de cinstire a Maicii Domnului, prin cinstirea sfintelor icoane si a sfintelor moaste, de asemenea, ale sfintilor, se cuvine sa-i educam pe copiii nostri. Caci, iata, suntem martorii unei persecutii oarecum dezlantuite ca oarecand in secolul al VII-lea impotriva icoanelor. Ati auzit la televiziune, la radio, in presa ati citit si ne crucim si nu putem intelege cum este posibil, cum este posibil din acest popor dreptcredincios, cum ne place sa spunem, fiii Sfantului Apostol Andrei cel Intai chemat la apostolie, cum este posibil sa rasara astfel de oameni care sa se manifeste cu atata inversunare si ura impotriva Bisericii si a Sfintelor icoane? Si stiti la cine ma refer, la acei tineri diletanti si atei care au declarat razboi vazut Bisericii si care urmaresc indepartarea simbolurilor crestine, indeosebi a Sfintei Cruci si a Sfintelor Icoane, din scoli. Iubiti credinciosi, ne punem intrebarea ce s-a intamplat, unde s-a intamplat acea fisura in drumul, in urcusul acestui neam ca sa apara astfel de oameni care nu se multumesc numai cu faptul ca ei nu cred ci vor sa ii determine si pe altii sa se indeparteze de credinta. Si ajung, ca in numele libertatii de exprimare si a drepturilor omului, ca asa a aparut acum o “alta Biblie” – “Declaratia drepturilor omului”, in numele acestor drepturi sa lezeze, sa jigneasca pe atatia si atatia crestini.

Noi cunoastem acum, nu numai din experienta noastra dar si din sondajele pe care le fac oamenii, ca poporul acesta este un popor prin excelenta crestin si-n majoritate ortodox. Ei bine, nu este firesc sa-i crestem pe copiii nostri in spiritul dragostei crestine, al valorilor crestine? Daca acasa parintii le-au dat o educatie frumoasa, in spirit crestin, nu este firesc ca aceasta educatie sa continue si in scoala? Cum oare vor evolua, cum oare vor creste copiii care sunt viitorul neamului, viitorul Bisericii de maine? Cum vor creste daca nu vor fi initiati in tainele invataturii de credinta care reprezinta identitatea noastra? Si totusi iata ca apar astfel de oameni si se lupta si ameninta. Nadajduim insa ca Dumnezeu ii va lumina pe cei care sunt indrituiti sa analizeze si sa ia masuri sa nu se intample un rau ca acesta. Iar pe ei de asemenea sa-i miluiasca Dumnezeu si sa-i ajute sa ajunga si ei la cunostinta adevarului. Dar credinta noastra, iubiti credinciosi, cum va spuneam si alta data, este caracterizata prin libertate. Biserica niciodata nu a silit pe cineva sa faca ceva impotriva voii lui. Ca de aceea ne-a inzestrat Dumnezeu cu ratiune si libertate si inca inainte de intruparea Fiului lui Dumnezeu care presupune o smerenie. Dumnezeu Tatal, toate persoanele Sfintei Treimi s-au smerit. Cand? Atunci cand l-a creat pe om si pe ingeri inainte, cu libertate. Dumnezeu atunci s-a smerit, ingaduind sa nu aiba stapanire asupra ingerilor si a oamenilor in virtutea respectarii voii sale libere. Iata ca Dumnezeu nu ne sileste sa facem ceva sau altceva. Dar ne invata cum este bine sa traim si ne indeamna sa apucam calea cea buna ca sa ne unim cu El in lumina, sa fim fericiti, sa devenim casnici si prieteni ai lui Dumnezeu. Si totodata ne arata ca, daca apucam pe alta cale, avem de intampinat multe greutati si bineinteles soarta noastra va fi cumplita.

Iubiti credinciosi, praznicul de astazi trebuie sa reprezinte pentru noi toti un popas duhovnicesc, un prilej de meditatie asupra a ceea ce se intampla in zilele noastre, sa constientizam o data mai mult ca trebuie sa credem cu tarie in Dumnezeu si sa-i cinstim asa cum se cuvine pe Maica Domnului, pe Sfintii in care El s-a preamarit, asa cum spunem: “Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai, Dumnezeul parintilor nostri”. Si sa ne straduim ca oricate greutati am intampina in cale, sa nu abdicam de la misiunea noastra, sa nu ne pierdem identitatea noastra de crestini, de fii ai lui Dumnezeu. Ca de aceea am fost unsi la botez cu Sfantul si Marele Mir si am fost pecetluiti cu numele lui Hristos. Si valorile autentice, valorile cele adevarate ale vietii noastre care izvorasc din Evanghelia Mantuitorului Hristos sa le transmitem cu responsabilitate copiilor nostri, sa-i crestem in acest spirit al dragostei fata de Dumnezeu si fata de Biserica pentru ca numai astfel putem sa fim siguri de faptul ca ei vor fi fericiti, vor avea parte de pace sufleteasca, de liniste, de fratietate, de intelegere cu cei din jur si mai ales de ocrotire din partea lui Dumnezeu, prin Sfintii Sai.

( sursa: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/cuvant-invatatura-sarbatoarea-intrarea-biserica-maicii-domnului-p-s-ciprian-campineanul-68466.html ).

Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare a luat nastere in secolul VI. “La 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, langa ruinele templului, o biserica inchinata Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numita biserica Sfanta Maria “cea noua”. Conform obiceiului, a doua zi dupa sfintire, adica la 21 noiembrie, a inceput sa fie serbat hramul (patronul) bisericii, adica insasi Sfanta Fecioara, serbarea fiind consacrata aducerii ei la templu”.

In Apus, sarbatoarea a fost adoptata de papa Grigorie XI-lea, care a cinstit-o pentru prima data in anul 1374, la Avignon.

Pentru ca bucuria sarbatorii sa nu fie umbrita de post, Biserica a randuit ca pe 21 noiembrie sa fie dezlegare la peste.

( sursa: http://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/intrarea-maicii-domnului-biserica-70701.html  ).

In traditia Bisericii noastre, Cuvantul nu poate fi implinit decat in Bisecica, cu biserica stramoseasca , prin Biserica !

Ceea ce cutezam a fi in trecatoarele momente ale devenirii noastre este zvanirea Eului nostru in valtoarea descatusarii trecerii noastre .

A implini Cuvantul este a fi in armonie cu Natura , cu toate creatiile lui Dumnezeu , cu Armonia cea mare a Tuturor Lucrurilor  aflate in Universul Cunoscut si Necunoscut de perceptia noastra .

Suntem la o sarbatoare a sufletului , suntem la clipa in care respectul fata de pruncul care intra in Biserica este Recunoastere , suntem in momentul in care ni se afirma m,are3tia Fiintei care naste finte , a omului dadator de Om , a exemplarului Unic al Fiintei care poate sa ne conduca la Sfintenie , la Pace cu noi insine si cu El , la Liniste cu marea credinta i la o liniste a firii cu noi insine .

Fara de acest inceput nu ppoate fi inceputul cel mare, nu cred ca e posibil sa fie Omul in credinta lui Hristos  si nici Omul cu cre4dinta ca fara de Hristos se poate implini .

jertfa  nu poate fi atinsa decat printro clipa in care intrarea in Biserica implineste si in acelasi timp ridica faptura si9 mica si trecatoarea noastra creatie la credinta ca Este Cel care este , ca Suntemm laolalta cei care suntem intru Hristos , ca Fiinta noastra bate spre impliniore numai daca ne apropiem de un spati in care totul este al Unicului , in care vietuirea noastra trecataore poate capata accente de Unicitate numai in masura in careb Fiinta noastra trecatoare se apleaca spre ceea ce eate Infinit si Unic in arice act al unei creatii a multiplului si al singularului .

Aceasta zi ne da speranta ca in masura in care fiii nostri cred in trecator se vor indrepta spre Biserica ca spre Ca sa lorr, se vor adapa la Cuvant nca si Cuvantul lor , se vor indrepta spre ei ca si cand El este El si Ei sunt Unul in toate !

VREAu sa cred ca ceea ce eu am fiintat are aplecare spre credinta si spre oameni cu dragoste si cu mare daruire , pentru ca altfel toate sunt in zadar si in trecatoare si sensibile fapte ale nesimtirii umane , unde nu8 exista putere  de a fi tu si de a crede ca p[rin tine toate ale firii pot fi si altfel .


Nu este intamplator ca incepand cu data de 21 noiembrie, in cadrul slujbei Utreniei se canta Catavasiile: “Hristos Se naste, slaviti-L!…” Este o sarbatoare care ne pregateste si pe noi sa-L facem pe Hristos sa se nasca tainic in noi. Unde primeste Fecioara Maria vestea ca-L va naste pe Hristos? In Biserica. Unde are loc prefacerea painii si a vinului in Trupul si Sangele lui Hristos? In Biserica. Deci, nu in afara ei va reusi omul sa faca din chipul sau, un chip al lui Hristos. Fiecare din noi trebuie sa stie si sa inteleaga totul, atat ceea ce se vede si se aude, cat si ceea ce nu se vede si nu se aude in biserica. Nu e suficient sa stim ca Fecioara Maria a fost dusa la Templu si a stat pana la varsta de 15 ani. Aceasta este, simplu, istorie. Important este sa patrundem in intelesul profund al evenimentului istoric si sa descoperim ca prezenta ei in Sfanta Sfintelor, e roditoare: face ca Fiul lui Dumnezeu sa Se nasca din ea. Deci, Hristos Se va naste, va muri si va invia tainic cu tot omul care vietuieste in Biserica.

In aceasta zi, copiii pun crengi de mar in vase cu apa. Acestea, tinute la lumina si caldura, inmuguresc si infloresc, si sunt folosite in noaptea de Anul Nou drept sorcove. Sa nu uitam ca in colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar, sau despre marut, margaritar. Daca am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum sa nu ne intrebam ce mar ar putea face in decembrie flori dalbe? Si de ce mar? Pentru ca stramosii nostri stiau de la batranii lor ca acea joarda a Sfantului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceea inflorea pana de Nasterea Domnului, inseamna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a daruit crenguta, flori dalbe.

 

O tocmire

30 Sep

Cum vremurile sunt tulburi si bietul muritor cauta sa se descurce  cum poate pentru a putea trai si a avea o clipa de satisfactie mi-a venit ideea :

de ce nu suntem ajutati de statul care ne reprezinta cand suntem amenintati de banci cu executia , cu confiscarea etc ?

Unde avem un sprijin pe pamant cand la Dumnezeu este mult prea departe !

Statul roman ar trebui sa ne dea ajutorul la ceas de nevoie si sa ne sprijine cand bancile , care acum nu sunt ale neamului nostru , ne impun conditii draconice de plata si poate de batjocura .

Unde sunt conditiile pe care sa le faca si sa le aiba statul roman de a apara cetateanul acestei tari cand este la ananghie, la faliment ??

Statul ar trebui sa oblige bancile , mai mult decat profitoare pentru dezastrul in care suntem , sa ajute , sa renegocieze contractele , sa reesaloneze creditele  etc. cu cetatenii sau sa le spuna  sa mearga in alta parte si sa realizeze profit !

Prea suntem la cheremul altora care de cele mai multe ori nu au nimic cu ai nostri !

De ce ?

Unde este solidaritatea cu cel care este bun platnic, bun cetatean si din  X motive are nevoie de cel care il reprezinta pe el la scara istoriei si se numeste statul roman .

Nu inteleg de ce se cere solitaritate la greu daca cel care este reprezentantul nostru nu ne apara , nu ne ocroteste la ceas de cumpana si apoi cand totul revine la bine sa dam cezarului ce este al lui .

Asa am crede ca apartinem cuiva , ca la cineva ii pasa de golea, de cel flamand si la prapastia vremurilor , altfel care este problema ?

Suntem in disperare , suntem la o cale pe care daca nu stim sa o cladim cu simtamant s-ar putea sa destructuram ceea ce decenii am cladit cu mii de oameni care s-au jertfit pentru acest neam !?

De ce unii au mai multe drepturi decat altii ?

De  ce nu exista ajutor pentru cei simpli si suntem purtati de clipa trecatoare la marginea istoriei ?

Unde sunt personalitatile istorice prezente gata de sacrificiu pentru natia lor ?

Nu avem nevoie decat sa putem trai in demnitate in aceasta tara in care iubirea de neam nu prea mai este la ordinea zilei ?

De ce ?

Nu vad personalitati politice care sa lupte , sa militeze de a ne fi bine ACUM aici , in acest spatiu care are milioane de jertfe umane pentru un trai mai bun !

De ce ne sunt propuse cai prin care acum suntem furnici si mici si neajutorati si maine – cand va fi acest maine ?-  o sa ne fie bine , viitorul o sa fie ferice !

Acest lucru aud de patruzeci de ani si mereu am fost inselat si mintit grosolan de  cei care erau la bucate !

Stiu ei bine ca eu nu pot trai decat acum , aici si nu in viitor !

Daca acel  viitor nu-l apuc !

Daca tot ceea ce spun ei sunt numai minciuni si o sa ne fie si mai rau decat acum !

Daca tot ce s-a cladit este in dauna noastra si in beneficiul unor banci care profita de raul nostru si cauta a ne prosti si a ne minti si a ne saraci ?

Unde este structura care apara ROMANUL !

Unde este statul romanilor care are datoria sa ne incurajeze sa fim , sa credem in acest neam , sa fim ai lui cu trupul, dar mai ales cu sufletul ?!?

O tocmire ar trebui sa fie cu fiecare cetatean si in functie de dreptul cel mare al statului si de plata corecta si cinstita a obligatiilor noastre catre el , statul meu ar trebui sa ma apere de tocmirile proaste ale tuturor jecmanitorilor de romani !

Mai ales ca bancile nu sunt romanesti dar sunt in profit pe teritoriul nostru, pe munca milioanelor de oameni care sunt romani.

O fi bine ?

 

Telocitele

03 Sep

Acad. L.M. Popescu, directorul general al Institutului National de Patologie “Victor Babes” si seful Departamentului de Medicina Celulara si Moleculara al Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila” Bucuresti este “parintele” unei descoperiri revolutionare – telocitele.

Acestea sunt un tip de celule ce, desi exista in organism dintotdeauna, nu fusesera descoeprite pana acum. Telocitele au si un rol foarte important – ele sunt celule ajuta ale celulelor stem, cele care contribuie la regenerarea tesuturilor.

“Telocitele nu au fost descrise de nimeni inaintea noastra. Sunt foarte importante pentru viiorul imediat si pe termen mediu in medicina pentru ca sunt celule ajutatoare ale celulelor stem”, a spus, la Tv Ziare.com, Acad. L.M. Popescu.

Acesta a amintit si de performatele extraordinare ale Institutului “Victor Babes”, fiind propus de 19 ori pentru premiul Nobel pentru Medicina.

Satisfactia in cercetare inseamna ceva mai mult decat bani

Cum fondurile sunt putine, satisfactia unui cercetator sta in “ceva mai mult decat bani”, a mai spus acad. L.M. Popescu. Cat despre implicarea companiilor farmaceutice in proiecte de cercetare, acesta spune ca se intampla foarte rar, deoarece nu asa obtin profit, ci din distribuirea de medicamente.

Cat despre salarii, acad. L.M. Popescu spune ca exista norocosi care castiga pana la cateva mii de euro, dar si altii mai putin norocosi care nu isi iau salariul deloc.

“Castigul este variat in funcie de valoare, de pozitie, de situatia concreta, e vorba de cateva mii de euro, dar exista institute de cercetare in care unii cercetatori nu-si iau leafa. Intamplator Babes are o situatie privilegiata pentru ca suntem o institutie care ne autofinantam si suntem o institutie de succes ca realizari personale, ceea ce inseamna ca obtinem fonduri.

Desi, aparent, institutul e sub indrumarea Ministerului Sanatatii, noi trebuie sa ne facem singuri rost de bani si de cele mai multe ori reusim, rolul ministerului fiind doar acela de a ne da indicatii si a ne controla tot timpul, lucru ce mi-e greu sa inteleg”, a mai spus acad. L.M. Popescu.

( sursa: http://www.ziare.com/stiri/eveniment/tv-ziare-com-romanii-au-facut-o-descoperire-revolutionara-telocitele-1038501)

E o mare bucurie cand mai afli o asemenea stire , mai ales ca ea se intampla in Pomania .Sunt mahnit ca nu are pubplicitatea necesara si mai ales prezentarea in afara tarii noastre ar trbui sa fie una de exceptie .

de ce nu sa fie propus pentru un posibil candidat la premiile NOBEL.

Domnule academician aveti tot respectul si tooata cinstea din partea mea .

Unde sunt elitele politice pentru a da onorul unui asemenea savant ?

Unde este recunoasterea statului nostru ca avem o asemenea descoperire realizata de un cetatean al acetei tari ?

Poate acestea toate or sa vina si sunt eu prea grabit !

Timpul imi va da sau nu dreptate !?

 

La multi ani, Alexandra !

30 Aug

O raza de lumina, un pitic care  este precum o sfarleaza, un ghemotoc de energie uriasa , o fiinta  ce nu face decat sa aduca tuturor energii pozitive si benefice sufletului lor ,  o nepotica harazita de Dumnezeu sa implineasca Lumina noastra cu a ei luminita , este astazi sarbatorita .

E o prima a ei sarbatoare  cand stie ca este in centru zilei , stie ca o merita , simte ca e ceva .

In trecutul an , in  acesta zi era scufundata in apa si cu acesta ocazie intra in randul  celor  cu  acest nume sfant pe deplin .Cu drepturi si cu dreptul !

513   zile de fericire  a creat acest suflet in viata mea !

Ea – energica , isteata,  iscoditoarea,  sireata,  plina de iubire  si  inteleapta clipei si a rostului ei  are ziua onomastica astazi  si un an de la botez !

Nu stie a vorbi , nu poate a citi aceste randuri , dar in viitor ea se va face puternica , mare , dornica de a privi si trecutul ei  si va avea timp si ragaz  de a citi aceste  randuri scrise cu dragostea unui bunic pe care ea il iubeste un pic – adica foarte mult !- fata de cat bunicul o iubeste pe ea .

Argintul viu , energia fiecarei clipe , face ca Alexandra sa dea tonul in toate .

Nevoile ei devin grijile noastre , grijile ei  devin preocuparile noastre , preocuparile ei sunt izbanzile noastre , iar izbanzile ei sunt bucuriile si inaltarile sufletelor noastre .

Stie ca e iubita , simte , vrea numai ea sa fie in centru atentiei tuturor , este o iscoada a incercarilor in care se poate afla inca ceva .

Tine minte , are arcuirea de a trece repede peste obstacole  si priveste cu mandrie  clipa in care i se satisfac toate dorintele .

Ea , Emma,  ea fiinta plina de harul prunciei alese,  cu zambetul mereu pe fata ,  ea se implineste prin trezirea necuprinsei multumiri din partea noastra pentru ca este sanatoasa, plina de iuteala care vine din trup , dar , mai ales , din suflet .

Urarile mele , oricare ar fi ele , sunt prea putine pentru a exprima in cuvinte bine mestesugite ceea ce simt pentru Pischineata al nostru .

Omul care mai  mult comunica prin strigat decat prin cuvant ,  stie ce vrea .

Fiinta care te cumpara prin simtire profunda a sufletului si care te respecta enorm cand vede in tine pe cel care ii dai totul  voiosiei ei ,  gingasiei ei , zambetului nastrusnic al ei.

Sa fii mereu fetita dragalasa care bucura pe parinti , pe bunici!

Sa ai parte de bucurii si de joaca multa din care soarele sa nu-ti lipseasca si sufletul sa-ti incalzeasca !

Sa fii mereu dulce , sa razi , sa fii dragalasa si sa ai parte de sanatate , ca stra-strabunica ta  , si , mai mult, sa mergi in Lumina zi de zi si sa privesti soarele cu deschiderea ca frumusetea ta , voiosia ta  si caldura ta vor deschide usile inimilor celorlalti .

Sa cresti in respectul firii acestor oameni cu care vei fi in contact zi de zi si sa iti respecti parintii cei truditori in orice ceas ca tu sa ai meru placerea de a fi zambitoare !

LA MULTI SI MULTI ANI  !
semneaza : bunicii

 
 

Scarba !

17 Aug

Evenimentele de ieri cand la maternitatea din Giulesti/Bucuresti /Capitala tarii au murit patru bebelusi mi-au  facut mult rau , m-au intristat si mi-a venit sa urlu si doream sa fac ceva , dar cum ?

Daca erau copiii mei ?Daca eram eu sau fetele mele in cauza , ce faceam ?Greu de spus si infiorator de trait .

Cum este posibil sa fie acest fapt asa de mediatizat si in schimb nimeni , sau aproape nimeni sa nu se intrebe de sufletele parintilor acelor copii.Autoritatile / Doamne apara !/ au fost depasite si incalcite de neputinta de a fi oameni si ele alaturi de cei in suferinta .

Nu avem clare proceduri pentru aceste evenimente !

Nu avem oameni care sa fie pregatiti se serveasca imediat pe cei in mare suferinta psihica si sufleteasca !

Nu avem decenta sa ne facem sarcinile din fisa postului , chiar daca avem salariile pe care le meritam daca acesta este nivelul economic, politic si de speranyta pe care il avem .

Nu avem elementare fire  de suflet care sa ne conduca la o normalitate a tratarii unei catastrofe umane in care am fost si eu parte .

Pacat !Mare pacat !

Sentimentul meu general fata de acest eveniment este de o mare si mareata scarba de ceea ce mi se intampla mie ca unul contemporan cu  ele .

Mi-e greu a crede ca nu suntem cap[abili de mai mult !

Mi-e greu  aspune ca sunt lipsuri de sistem !

Dincolo de toate este o lipsa de solidaritate umana cu dramele unor oameni gasiti o data in viata lor la un loc unde poate nu trebuiau sa fie !

Ei ca ei , dar acesti ingeri nevinovati ce vina au ?

Greu sa dai explicatii !

Dumnezeu sa-i primeasca in Rai pe ei si pe noi sa ne taram inainte in mocirla care vad ca din ce in ce mai mult ne prieste !

Compasiune si mii de fire de tarie catre sarmanii parinti indurerati !

 

Teama

16 Aug

Este in noi de cand suntem in starea de veghe in aceasta trecere pe drumul harazit de ceruri .

Avem a zice ca avand constiinta cresterii si dezvoltarii noastre , fiind legati mereu de cele trecatoare , avem si acest sentiment ca toate sunt in zadar, ca toate intro clipa se duc de rapa si ca in orice clipa poate sa vina sfarsitul cel indeobste asteptat de cand ne nastem .

Teama aceasta este normala , este o vedere realista a cele ce suntem , nu avem ce sa punem in loc si nici cum sa o inlocuim cu ceva , cu cineva . Poate credinta in Dumnezeu mai insoteste aceasta teama cu o stare de liniste aparenta ca va fi bine oricum !

Greu dezvoltam o stare de a ne apara de teama ca maine putem sa numai fim .Suntem fire de praf, de nisip intrun ocean care nu stie de el , dar de noi , de fiecare suflet ce are speranta la mantuire !

Cu cat presiunea sociala este mai mare cu atat nu are cum sa ne treaca aceasta teama .Ea devine patologica , greu de stapanit atunci cand simtim neliniste, apasare, ingrijorare fara motivatie, disconfortanta psihic (“Nu stiu de ce mi-e frica, am impresia ca mi se va intampla ceva rau, imi tremura vocea, mi se inmoaie picioarele, am un gol – sau fluture – in stomac, am un nod in gat, ma sufoc, nu am aer”).

Mai mult mi-e teama de omul fara de nicio Carte , sau de omul unei singure carti . De ingustimea mintii unora care cred ca totul se reduce la a fi in logica lor.

Teama cea mare vine si din valtoarea vremii care te poate innebuni, sminti , te paote aduce la pierderea firii normale , la atacarea nemiloasa a fiecaruia pentru  ca nu mai ai puterea de a fi calm , de a i linistit in calea raului cotidian .

Teama de semenul tau care te poate trada pentru nimica toata , pentru un bob de linte sau pentru 30 de arginti .

Suntem infioratori de singuri si curgatori de rai , suntem fiare pentru alte suflete si mielusei pentru al nostru , suntem de ocara pentru ca nu acceptam realitatea firii omenesti si suntem napraznici in buimaceala generala .

Cred ca suntem ai acestei temeri si ea este in noi !

 

Banii altora !

01 Aug

A administra banii altora este o chestiune de responsabilitate !

A executa un buget care este format din taxele , impozitele luate fara o contraprestatie de la cetateni este o arta !

A face ca un popor cu derapaje majore realizate intro epoca de stransoare ideologica sa prospere si sa inceapa sa se ridice la nivelul epocii pe care o traieste este un act de pionierat comunitar !

A cheltui banul public in domeniul educatiei este o comanda sociala mult prea delicata , ce aduna intransa cererea maselor de cetateni fata de acest segment social majoritar in domeniul bugetar !

Si cu toate acetea lucrurile prin forta timpului merg pe un drum – nu stim care , dar timpul le forteaza ianintarea spre jos sau spre sus ?

De ce nu avem o strategie in pas cu vremea , cu cerintele innoirii acestei natii ? Simplu !

Nu se doreste o cautare a acelui drum care sa conduca comunitatea la revolutie si la progres in educarea tinerilor !

Nu avem un dialog  constructiv in elita politica pentru acest domeniu . Si toate acestea pentru ca cei care sustin statul , care sunt de fapt elementele constitutive ale lui nu sunt interesati de puterea pe care o au , nu au cautarile cetatenesti care sa-i oblige pe cei  dlegati9 sa-i reprezinte sa faca cea ce doresc ei .Nu avem o cerinta sociala exprimata in punctew clare ale educatiei fiilor natiei pentru ca masele sunt mult prea doritoare de beneficii imediate  si nu de calitate .

Cum este posibil sa fii de acord cu nemunca si neinteresarea celor ce sunt in sistemul de educatie , cum nimeni nu sesizeaza ca fara repetenti , fara multi nereusiti la examenele de bacalaureat , fara implicarea dascalilor in actul de cunoastere reala a elevilor , fara sa mergem la radacina faptelor  nu croim drumul spre a nu ne fura caciula zi de zi in dauna tuturor, dar,  mai ales , a viitorului nostru comun.

Cautam radacina lucrurilor incepute si neterminate , dorim revansa istoriei la o situatie tragica  oferita de noi noua , descoperim ca asa nu mai merge , ca lipsa de respect pentru tot si pentru toate ne-a adus aici dar nu facem mai nimic, pentru ca ne complacem in nimicnicia zilei , a duratei scurte fara de rezultat , a inutilitatii modului de a privi in viitor imediat cu taria omului care asteapta temelii solide pentru o constructie la care el este o parte aistoriei celor de dinainte si a celor care o sa preia stafeta .

Socitatea civila nu exista decat prin proiecte europene si asta numai pentru a rula fondurile lor prin grupuri de interese mici .Ea nu este activa si nu creeaza emulatia spiritului critic si benefic pentru a adecva raspunsurile multimii la cerintele epocii.

Bugetul este al nostru dar fara de noi el este un lucru de cele mai multe ori strain si unii au impresia ca fac binele comun din perspectiva ingustimii mintii lor .Nu avem a cauta solutii decat in imediata desfasurare a clipei de organizare de la noi si a imparti fondurile nu tine de o inginerie finantista , ci de o filozofie a c;asei politice care trebuie sa fie in acord direct , poate ombilicar , cu interesele , cu pasiunile de moment si de perspectiva ale poporului dornic de a trai mai bine si de a se bucura de beneficiile epocii informationale .

Roma stia bine cum trebuie sa ofere cetatenilor ei in Antichitate paine si circ pentru a crea acea stare de multumire a fiecaruia si de a incuraja ideea ca este bine cu un Cesar .

Noua nu ni se creeaza starea ca bugetul tarii este al nostru , ca sunt banii nostri , ai celor multi si LIBERI si nu banii altora si nu trebuie sa ne pese de rezultat .Toti avem datoria de a veghe la banii nostri care sunt ai tarii in masura fireasca in care ei reprezinta prin tendinte interesele natiunii .Nu economistii sunt cei care orienteaza banii nostri unde au ei impresia ca ar fi bine , ci noi , inteleptii neramului ar trebui sa aiba solutiile de alternative economice si sociale pentru respunsuri coerente la nevoile generale .Ei ar trebui sa fie decat niste simpli executanti ai unoe mesaje clare venite de la factorul politic .Di pacate nu vad aceasta vreme in curand , dar sper ca va fi .

 

Am furat

05 Iul

De multe ori m-am intrebat daca totul nu este decat o intamplare !

De aceea vin si spun ca :


AM  FURAT:

# de la cel care m-a creat – dreptul acesta oribil de a fi in lumea pamanteasca , a celor care se cred mai mariti decat heruvimii si mai tari decat serafimii;

# clipe de bucurie din milioanele de ore de ura, de tradare , de sange si de uzurpare ;

#  multe iluzii care m-au facut fericit in  miimi de clipe care au dus trupul meu in extrema bucurie ;

# conditia aceasta de muritor de la cei care detin chei numai de ei stiute si de noi acceptate in forme primitive ;

# si eu din Gradina , ceea ce nu era al meu si parca ma simt mandru ca am avut o realizare in clipele in care eram numai si numai un consumator si un manipulat  continuu;

# flori si fructe , am cules din ele frumuseti care m-au extaziat si mi-au dat putere ca merita sa fii pe aici traitor ;

#  pacea din sufletul meu pentru lupta cu jalea, cu suspinele, cu necazurile si toata rautatea lumii;

#  libertatea mea cu greutate de la o lume nemiloasa in care toate sunt ale intunericului necreat si etern;

#  cuvantul cu care m-am furisat in mintea altora si am cautat sa modelez constiinte;

#  firul vietii mele si am reusit sa-l depan mai  mult de o jumatate  de secol;

#  intelepciune pentru ca in fata ochilor mei deseori veneau ingerii si slujitorii intunericului ;

#  sanatate  crezand ca orice clipa traita in acest haos este inmiit mai buna decat multele pe care le vom petrece in alte dimensiuni;

#  scanteia care incolteste in sufletul meu pentru a face sa rasara din tarana soarele vietii ;

#  biciul limbii pentru ca legamantul meu sa fie corect ;

#  snopul strans la timpul sau pentru a culege roada lui in folosul meu ;

#  arsita vremii in care nu am avut incotro a ma ascunde si am convietuit cu ea .