RSS
 

Archive for februarie, 2016

Vernopoddannîi

21 Feb

Este un cuvant din limba rusa.

E un cuvant compus din

verno-corect, exact, fidel, just, supus, credindios, devotat, de nadejde etc.
pod- sub, spre, de la, de langa, in, cu, pentru etc.
dannii-date, elemente sau ca adjectiv- in discutie, dat, respectiv etc.

E o impletire de contradictii intre a fi cu stapanirea, a fi un om de-al ei si a incerca ispitele tradarii ei.

Tainica tulburare a fiintei in interiorul sau.

Da senzatia ca merge oricum cand una zici si alta faci, cand crezi si in Dumnezeu si injuri si il aclami si pe S…

oare cum suntem?

 
 

Plan-cadru-dezbatere-BCU

16 Feb

Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a organizat marţi, 16 februarie, la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti, începând cu ora 10:00, o dezbatere având ca temă elaborarea noului plan-cadru pentru învăţământul gimnazial.

Am participat si eu la aceasta actiune.

Evenimentul a asigurat o platformă de dialog în care au fost implicaţi toţi actorii interesaţi de proiectul de plan-cadru pentru clasele V-VIII, lansat în dezbatere de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei.

Cu acest prilej au fost discutate concluziile consultărilor desfăşurate până acum, recomandările grupului de lucru pe curriculum, precum şi propunerile pentru noul plan-cadru aferent claselor V-VIII.

La eveniment au participat ministrul Educaţiei, Adrian Curaj, reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei şi ai Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei. Au fost invitaţi, de asemenea, reprezentanţi ai grupului de lucru pe curriculum, ai inspectoratelor şcolare judeţene, ai sindicatelor din educaţie, ai elevilor şi ai părinţilor, precum şi ai organizaţiilor neguvernamentale.

La finalul anului trecut, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei a lansat în dezbatere publică trei propuneri de plan-cadru pentru clasele V-VIII. Timp de o lună, toţi cei interesaţi – cadre didactice, specialişti în curriculum, elevi, părinţi sau reprezentanţi ai societăţii civile – au avut posibilitatea de a participa la această consultare şi de a-şi exprima punctele de vedere şi sugestiile pe acest subiect.

Decizia privitoare la noul plan cadru pentru gimnaziu va fi luată la sfârşitul lunii februarie.

 

Un nou preot la POPA NANU!

14 Feb

Am asistat astazi la slujba de la Biserica Popa Nanu.

La sfarsitul sfintei liturghii, preotul a prezentat pe noul preot al bisericii _ION GRIGORE, impreuna cu doamna sa si cu fiica- o fetita de patru- cinci ani! El este cel care raspunde de distribuire la Ziarul LUMINA si are de acum si parohie aici.

Deasemenea, a urat la multi ani alaturi de corul bisericii parintelui mai in varsta care i-a fost si profesor.

Doua evenimente frumoase in viata unei biserici!

 
 

Condamnarea lui Visinescu este un act de dreptate?

13 Feb

DA.

DAR,

Visinescu nu a actionat de sine statator.

Era parte a unui sistem numit comunism.

Cei care au condus sistemul, cei care au decis politic genocidul din inchisorile comunismului nu au fost niciodata trasi la raspundere.

Pe cand?

 

Declarație comună Papa Francisc și Patriarhul Kirill

12 Feb

Declarație comună
Papa Francisc și Patriarhul Kirill al Moscovei și al Întregii Rusii

”Harul Domnului Isus Hristos, dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți” (2 Cor 13, 13).

1. Prin voia lui Dumnezeu Tatăl, de la care vine tot darul, în numele Domnului nostru Isus Cristos și cu ajutorul Duhului Sfânt, Mângâietorul, noi, papa Francisc și Kirill, patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, ne-am întâlnit astăzi în Havana. Îi aducem mulțumire lui Dumnezeu, preamărit în Preasfânta Treime, pentru această întâlnire, prima din istorie. Cu bucurie ne-am regăsit ca frați în credința creștină care se întâlnesc pentru a “vorbi prin viu grai” (In 12, 2), de la inimă la inimă, și să discute despre relațiile reciproce dintre Biserici, de problemele esențiale ale fraților noștri și de perspectivele de dezvoltare a civilizației umane.

2. Întâlnirea noastră fraternă a avut loc în Cuba, la răscrucea dintre Nord și Sud, între Est și Vest. Din această insulă, simbol al speranțelor “Lumii Noi” și al evenimentelor dramatice din istoria secolului XX, adresăm cuvintele noastre tuturor popoarelor din America Latină și de pe celelalte continente. Ne bucurăm că credința creștină este în creștere aici într-un mod dinamic. Puternicul potențial religios al Americii Latine, tradiția sa creștină pluriseculară, făurită prin experiența personală a milioane de oameni, sunt garanția unui mare viitor pentru această regiune.

3. Întâlnindu-ne departe de vechile litigii din ”Lumea Veche”, simțim cu o forță deosebită necesitatea unei lucrări comune între catolici și ortodocși, care sunt chemați, cu blândețe și respect, să dea cont înaintea lumii de speranța care este în noi (cf. 1 Pt 3, 15).

4. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile primite de la intrarea în lume a unicului său Fiu. Împărtășim aceeași Tradiție spirituală a primului mileniu al creștinismului. Martorii acestei Tradiții sunt Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, și Sfinții pe care îi cinstim. Printre aceștia se află nenumărați martiri care au dat mărturie pentru fidelitatea lor față de Cristos și au devenit ”sămânță de creștini”.

5. In ciuda acestei Tradiții comune a primelor zece secole, catolicii și ortodocșii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiți de comuniune în Euharistie. Suntem despărțiți de rănile provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergențele, moștenite de la străbunii noștri, în înțelegerea și explicitarea credinței noastre în Dumnezeu, unul în trei Persoane, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh. Deplângem pierderea unității, consecință a slăbiciunii umane și a păcatului, care a avut loc în ciuda rugăciunii sacerdotale a lui Cristos Mântuitorul: “Ca toți să fie una. După cum tu, Părinte, ești în mine și eu în tine, să fie și ei în noi una””(In 17, 21).

6. Conștienți de permanența a numeroase obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastră să contribuie la refacerea acestei unități voite de Dumnezeu, pentru care s-a rugat Cristos. Fie ca această întâlnire a noastră să inspire creștinii din întreaga lume să se roage Domnului cu fervoare reînnoită pentru unitatea deplină a tuturor discipolilor săi. Într-o lume care așteaptă de la noi nu doar cuvinte, dar acțiuni concrete, fie ca această întâlnire să devină un semn de speranță pentru toți oamenii de bunăvoință!

7. În determinarea noastră de a face tot ce este necesar pentru a depăși divergențele istorice pe care le-am moștenit, vrem să ne unim eforturile pentru a mărturisi Evanghelia lui Cristos și patrimoniul comun al Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la provocările lumii contemporane. Ortodocșii și catolicii trebuie să învețe să dea o mărturie unită pentru adevăr în domeniile în care acest lucru este posibil și necesar. Civilizația umană a intrat într-o perioadă de schimbări epocale. Conștiința noastră creștină și responsabilitatea noastră pastorală nu ne autorizează să rămânem pasivi în fața provocărilor care necesită un răspuns comun.

8. Privirea noastră se îndreaptă în primul rând la regiunile lumii în care creștinii sunt victime ale persecuției. În multe țări din Orientul Mijlociu și din nordul Africii, frații și surorile noastre în Cristos sunt exterminați ca familii, sate și orașe întregi. Bisericile lor au fost devastate și jefuite în mod barbar, obiectele lor sacre au fost profanate iar monumente lor, distruse. În Siria, Irak și în alte țări din Orientul Mijlociu, constatăm cu durere exodul masiv al creștinilor din țara din care credința noastră a început să se răspândească și în care ei au trăit încă din timpul apostolilor, împreună cu alte comunități religioase.

9. Chemăm comunitatea internațională să acționeze de urgență pentru a preveni expulzarea în continuare a creștinilor din Orientul Mijlociu. Ridicându-ne glasul în apărarea creștinilor persecutați, vrem să ne exprimăm compasiunea noastră pentru suferința îndurată de credincioșii altor tradiții religioase care au devenit, de asemenea, victime ale războiului civil, haosului și violenței teroriste.

10. În Siria și Irak, violența a provocat deja mii de victime, lăsând milioane de oameni fără adăpost și resurse. Îndemnăm comunitatea internațională să se unească pentru a pune capăt violenței și terorismului și, în același timp, pentru a contribui prin dialog la restabilirea rapidă a păcii civile. Este esențial să se asigure un ajutor umanitar la scară largă populațiilor suferinde și numeroșilor refugiați din țările învecinate. Cerem tuturor celor care pot influența soarta persoanelor răpite, printre care se numără mitropoliții de Alep, Pavel și Ioan Ibrahim, răpiți în aprilie 2013, ca să facă tot ceea ce este necesar pentru eliberarea rapidă a acestora.

11. Înălțăm rugăciunile noastre la Cristos, Mântuitorul lumii, pentru restabilirea păcii în Orientul Mijlociu, care este ”rodul dreptății” (cf. Is 32, 17), pentru a se întări conviețuirea frățească între diferitele populații, Biserici și religii prezente, pentru întoarcerea refugiaților la casele lor, vindecarea celor răniți și odihna sufletelor celor nevinovați care au fost uciși.

Ne îndreptăm, cu un apel stăruitor spre toate părțile care pot fi implicate în conflicte, să dea dovadă de bunăvoință și să se așeze la masa negocierilor. În același timp, este necesar să se depună orice efort din partea comunității internaționale pentru a pune capăt terorismului, cu ajutorul unor acțiuni comune, unite și coordonate. Facem apel la toate țările implicate în lupta împotriva terorismului, pentru a acționa în mod responsabil și prudent. Îi îndemnăm pe toți creștinii și pe toți cei care cred în Dumnezeu să se roage cu înflăcărare la Providența Creatorului lumii ca să ferească creația sa de distrugere și să nu îngăduie un nou război mondial. Pentru ca pacea să fie durabilă și demnă de încredere, sunt necesare eforturi specifice menite să redescopere valorile comune care ne unesc, întemeiate pe Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos.

12. Ne închinăm în fața martiriului celor care, cu prețul vieții lor, dau mărturie pentru adevărul Evangheliei, alegând moartea în locul apostaziei de Cristos. Credem că acești martiri ai timpului nostru, care aparțin la diferite Biserici dar sunt uniți printr-o suferință comună, reprezintă un zălog al unității creștinilor. Vouă, celor care suferiți pentru Cristos, vă este adresat acest cuvânt al apostolului: “Preaiubitilor, … întrucât participați la suferințele lui Cristos, bucurați-vă, ca să puteți tresălta de bucurie și la arătarea gloriei lui” (1 Pt 4, 12-13).

13. În această epocă zbuciumată, dialogul inter-religios este indispensabil. Diferențele în ceea ce privește înțelegerea adevărurilor religioase nu trebuie să împiedice oamenii de diferite credințe să trăiască în pace și în armonie. În actualele circumstanțe, liderii religioși au o responsabilitate specială de a-i educa pe credincioșii lor într-un spirit de respect față de convingerile celor care aparțin celorlalte tradiții religioase. Sunt absolut inacceptabile încercările de justificare prin sloganuri religioase a acțiunilor criminale. Nici o crimă nu poate fi comisă în numele lui Dumnezeu, pentru că ”Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii” (1 Cor 14, 33).

14. În afirmarea înaltei valori a libertății religioase, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru reînnoirea fără precedent a credinței creștine care se întâmplă acum în Rusia și în multe țări din Europa de Est, unde regimurile atee au dominat timp de decenii. Astăzi, lanțurile ateismului militant s-au sfărâmat și în multe locuri creștinii pot profesa liber credința lor. Într-un sfert de secol s-au construit zeci de mii de noi biserici și s-au deschis sute de mănăstiri și școli teologice. Comunitățile creștine duc înainte o importantă activitate caritabilă și socială, oferind o asistență diversificată celor nevoiași. Catolicii și ortodocșii de multe ori lucrează împreună cot la cot. Ei dovedesc existența unor temelii spirituale comune ale conviețuirii umane, dând mărturie pentru valorile Evangheliei.

15. În același timp, suntem preocupați de situația din multe țări unde creștinii se confruntă din ce în ce mai des cu o limitare a libertății religioase, a dreptului de a-și mărturisi credința lor și posibilitatea de a trăi în conformitate cu acestea. În special, constatăm că transformarea unor țări în societăți secularizate, străine de orice referință la Dumnezeu și la adevărul său, constituie o gravă amenințare pentru libertatea religioasă. Este pentru noi o sursă de neliniște, limitarea actuală a drepturilor creștinilor, dacă nu chiar discriminarea lor, atunci când unele forțe politice, susținute de ideologia unui secularism adesea foarte agresiv, încearcă să-i împingă la marginea vieții publice.

16. Procesul de integrare europeană, care a început după secole de conflicte sângeroase, a fost întâmpinat de mulți cu speranță, ca o garanție a păcii și securității. Cu toate acestea, invităm la a rămâne vigilenți față de o integrare care nu ar respecta identitățile religioase. Păstrând deschiderea față de contribuția altor religii la civilizația noastră, suntem convinși că Europa trebuie să rămână fidelă rădăcinile sale creștine. Cerem creștinilor din vestul și din estul Europei să se unească pentru a-l mărturisi împreună pe Cristos și Evanghelia sa, astfel încât Europa să-și păstreze sufletul său format de două mii de ani de tradiția creștină.

17. Privirea noastră se îndreaptă spre oamenii care se află în situații de mare dificultate, care trăiesc în condiții de nevoie extremă și de sărăcie, în timp ce sunt în creștere bogățiile materiale ale umanității. Nu putem rămâne indiferenți față de soarta a milioane de migranți și refugiați care bat la ușa țările bogate. Consumul dezlănțuit, așa cum se observă în unele țări mai dezvoltate, epuizează treptat resursele planetei noastre. Inegalitatea crescândă în distribuția bunurilor pământești mărește sentimentul de nedreptate față de sistemul de relații internaționale care s-a instaurat.

18. Bisericile creștine sunt chemate să apere cerințele dreptății, respectarea tradiției popoarelor și solidaritatea autentică cu toți cei care suferă. Noi, creștinii, ar trebui să nu uităm că ”Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca să-i facă de rușine pe cei înțelepți. Dumnezeu a ales cele slabe ale lumii, ca să le facă de rușine pe cele puternice. Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii și disprețuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le distrugă pe cele ce sunt, așa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu” (1 Cor 1, 27-29).

19. Familia este centrul natural al vieții umane și al societății. Suntem preocupați de criza familiei din multe țări. Ortodocșii și catolicii împărtășesc aceeași concepție despre familie și sunt chemați să dea mărturie că aceasta este o cale de sfințenie, care dovedește fidelitatea soților în relațiile lor reciproce, deschiderea lor la procreare și educarea copiilor, la solidaritatea între generații și respectul pentru cei mai slabi.

20. Familia se întemeiază pe căsătorie, un act liber și credincios de iubire dintre un bărbat și o femeie. Iubirea este cea care sigilează unirea lor și îi învață să se accepte unul pe altul ca un dar. Căsătoria este o școală de iubire și fidelitate. Regretăm că alte forme de conviețuire sunt puse acum pe același nivel al acestei uniuni, în timp ce conceptul de paternitate și maternitate ca vocație particulară a bărbatului și a femeii în căsătorie, consfințită de tradiția biblică, este îndepărtat din conștiință publică.

21. Facem apel la toți oamenii să respecte dreptul inalienabil la viață. Milioane de copii sunt lipsiți de însăși posibilitatea de a se naște în lume. Vocea sângelui copiilor nenăscuți strigă către Dumnezeu (cf. Gn 4, 10). Dezvoltarea așa-numitei eutanasii face astfel încât persoanele în vârstă și cei infirmi încep să se simtă o povară excesivă pentru familiile lor și pentru societate, în general. Suntem, de asemenea, preocupați de dezvoltarea tehnicilor de reproducere asistată medical, pentru că manipularea vieții umane este un atac la bazele existenței omului, creat după chipul lui Dumnezeu. Credem că este de datoria noastră să reamintim imutabilitatea principiilor morale creștine, bazate pe respectarea demnității omului chemat la viață, după planul Creatorului.

22. Astăzi, dorim să ne adresăm în mod special tinerilor creștini. Voi, tineri, aveți îndatorirea de a nu ascunde talantul în pământ (cf. Mt 25, 25), ci de a utiliza toate capacitățile pe care Dumnezeu vi le-a dat pentru a confirma în lume adevărul lui Cristos, pentru a întruchipa în viața voastră poruncile evanghelice ale iubirii de Dumnezeu și de aproapele. Nu vă fie teamă să mergeți împotriva curentului, apărând adevărul lui Dumnezeu, la care normele seculare de astăzi sunt departe de a se conforma întotdeauna.

23. Dumnezeu vă iubește și așteaptă de la fiecare dintre voi să fiți ucenicii și apostolii săi. Fiți lumina lumii pentru cei din jurul vostru, pentru ca văzând faptele voastre bune, să-l preamărească pe Tatăl vostru, care este în ceruri (cf. Mt 5, 14, 16). Educați-vă copiii în credința creștină, transmiteți-le mărgăritarul de preț al credinței (cf. Mt 13, 46) pe care ați primit-o de la părinții și strămoșii voștri. Amintiți-vă că ”ați fost cumpărați cu un preț mare” (1 Cor 6, 20), cu prețul morții pe cruce a Omului-Dumnezeu, Isus Cristos.

24. Ortodocșii și catolicii sunt uniți nu doar de aceeași Tradiție a Bisericii primului mileniu, dar și de misiunea de a predica Evanghelia lui Cristos în lumea de azi. Această misiune presupune respectul reciproc față de membrii comunităților creștine și exclude orice formă de prozelitism. Nu suntem concurenți, ci frați, și de această viziune trebuie să fie călăuzite toate acțiunile noastre reciproce și cele față de lumea externă. Îi îndemnăm pe catolicii și ortodocșii din toate țările să învețe să trăiască împreună în pace și iubire, și să aibă ”unii față de alții aceleași sentimente” (Rm 15, 5). De aceea, nu putem accepta uzul mijloacelor neloiale pentru a-i incita pe credincioși să treacă de la o Biserică la alta, negând libertatea lor religioasă și tradițiile lor. Suntem chemați să punem în practică porunca apostolului Pavel care și-a făcut ”o cinste din a predica Evanghelia mai ales acolo unde nu fusese vestit numele lui Cristos, ca să nu clădesc pe temelia altuia” (Rm 15, 20).

25. Sperăm ca întâlnirea noastră să contribuie, de asemenea, la reconciliere acolo unde există tensiuni între greco-catolici și ortodocși. Astăzi este clar că metoda «uniatismului» din trecut, înțeleasă ca unire a unei comunități la alta, separând-o de Biserica sa, nu este o modalitate care permite restabilirea unității. Cu toate acestea, comunități bisericești care au apărut în aceste circumstanțe istorice au dreptul de a exista și de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a satisface nevoile spirituale ale credincioșilor lor, căutând în același timp să trăiască în pace cu vecinii lor. Ortodocșii și greco-catolicii trebuie să se împace și să găsească forme reciproc acceptate de a trăi împreună.

26. Deplângem confruntarea din Ucraina care a provocat deja multe victime și nenumărate răni pentru locuitorii pașnici și a aruncat societatea într-o criză economică și umanitară gravă. Invităm toate părțile implicate în conflict la prudență, solidaritate socială și acțiune pentru a construi pacea. Îndemnăm Bisericile noastre din Ucraina să lucreze pentru a ajunge la armonie socială, să se abțină de la a participa la confruntare și să nu susțină o ulterioară dezvoltare a conflictului.

27. Sperăm ca schisma dintre credincioșii ortodocși din Ucraina să fie depășită pe baza normelor canonice existente, ca toți creștinii ortodocși din Ucraina să trăiască în pace și armonie, iar comunitățile catolice ale țării să contribuie în așa fel încât să se vadă din ce în ce mai mult fraternitatea creștină.

28. În lumea contemporană, cu multiple fațete și, totuși, unită printr-un destin comun, catolicii și ortodocșii sunt chemați să colaboreze frățește la vestirea Evangheliei mântuirii, pentru a mărturisi împreună demnitatea morală și libertatea autentică a persoanei ”pentru ca lumea să creadă” (In 17, 21). Această lume, din care dispar treptat pilonii spirituali ai existenței umane, așteaptă de la noi o puternică mărturie creștină în toate domeniile vieții personale și sociale. De capacitatea noastră de a da mărturie împreună în aceste timpuri dificile pentru Duhul adevărului depinde în mare măsură viitorul omenirii.

29. În această mărturie îndrăzneață pentru adevărul lui Dumnezeu și Vestea cea bună a mântuirii, să ne susțină Omul-Dumnezeu Isus Cristos, care ne întărește spiritual cu făgăduința sa infailibilă: ”Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăția” (Lc 12, 32)!

Cristos este izvor de bucurie și speranță. Credința în El transformă viața umană, o umple cu semnificație. De acest fapt au ajuns să se convingă, prin intermediul experienței, toți cei la care se pot aplica cuvintele apostolului Petru: ”Voi, care odinioară nu erați popor, acum sunteți poporul lui Dumnezeu; voi, care nu aveați parte de îndurare, acum ați obținut îndurare” (1 Pt 2, 10).

30. Pătrunși de recunoștință pentru darul înțelegerii reciproce, manifestat în timpul întâlnirii noastre, privim cu speranță la Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, chemând-o în ajutor prin cuvintele străvechii rugăciuni: ”Sub ocrotirea ta alergăm, preasfântă Născătoare de Dumnezeu!” (Sub tuum praesidium – n.t.). Prin mijlocirea ei, Fericita Fecioară Maria să-i încurajeze la fraternitate pe cei care o cinstesc, pentru ca toți să fie uniți din nou, la vremea hotărâtă de Dumnezeu, în pace și armonie, într-un singur popor al lui Dumnezeu, spre gloria Preasfintei și Nedespărțitei Treimi!

 
 

Intalnirea istorică, privată-Papa Francisc si Patriarhul Kiril

12 Feb

Prima intalnire dintre Papa Francisc, conducatorul Bisericii Catolice, si Patriarhul rus Kiril, liderul Bisericii Ortodoxe Ruse, a avut loc vineri seara, pe “teren neutru”, pe aeroportul din Havana, Cuba, dupa cum a comentat presa internationala. Intalnirea privata a celor doi lideri religiosi, care s-au imbratisat la inceputul intrevederii, a durat doua ore, timp in care cei doi au pledat pentru unitatea crestinilor si intensificarea legaturilor dintre cele doua biserici – catolica si ortodoxa. La finalul intalnirii, Papa Francisc si Patriarhul Kiril au prezentat o declaratie comuna, una dintre concluziile acesteia fiind “Impreuna pentru pace, viata, familie si impotriva terorismului”, relateaza cotidianul italian La Stampa.

Cei doi lideri crestini s-au imbratisat in debutul intalnirii, iar Papa Francisc i-a spus Patriarhului Kiril: “Draga frate, in sfarsit!”. De asemenea, suveranul pontif a repetat de mai multe ori “Suntem frati”, potrivit AFP.

In declaratia comuna, cei doi lideri religiosi pledeaza pentru incetarea conflictului separatist din estul Ucrainei si a persecutiilor care vizeaza crestinii din Orientul Mijlociu si impotriva inegalitatilor economice din lume, care favorizeaza migratia pe criterii economice.

De asemenea, Papa Francisc si Patriarhul Kiril cer comunitatii internationale “sa puna capat violentei si terorismului” in Siria si Irak, sa contribuie la pacea in regiune si sa furnizeze ajutor umanitar.

“Cele doua Biserici pot coopera pentru a proteja crestinii din intreaga lume”, a afirmat Patriarhul Kiril.

 
 

Alexandru Vulpe (1931-2016)

11 Feb

Mesajul Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a domnului academician Alexandru Vulpe, biserica Mavrogheni, Bucureşti, joi, 11 februarie 2016:

Am aflat cu tristeţe vestea trecerii din această viaţă a domnului academician Alexandru Vulpe, președintele Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei Române și directorul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” din București. Domnul academician Alexandru Vulpe, o personalitate de seamă a științei istorice și arheologice românești, s-a născut la data de 15 iunie 1931, în familia renumitului cercetător și profesor de istorie veche a spațiului românesc, Radu Vulpe. După studiile superioare urmate la București între anii 1950-1954, perioadă în care a dobândit o solidă formație în domeniul arheologiei și al studiilor clasice, regretatul academician Alexandru Vulpe s-a consacrat pentru tot restul vieții cercetării și punerii în lumină a mărturiilor de istorie străveche și veche a spațiului carpato-danubiano-pontic, precum şi a întregului areal carpato-balcanic din primul mileniu înainte de Hristos și până în primul secol al erei creștine.

În acest context, domnia sa a fost un strălucit continuator al domeniului de cercetare al tatălui său, Radu Vulpe, care la rândul lui s-a numărat printre ucenicii şi continuatorii ilustrului Vasile Pârvan. Urmându-și din tinerețe tatăl pe șantierele arheologice, marele om de ştiinţă Alexandru Vulpe a făcut din istoria și civilizația traco-geto-dacilor centrul cercetărilor sale ştiinţifice de-a lungul întregii vieți. De la Popeștii de pe Argeș, presupusa localizare a celebrei cetăţi Argedava a lui Burebista, pe care a explorat-o și a făcut-o cunoscută public tatăl său, Radu Vulpe, în deceniile șase-șapte ale secolului trecut, fiul acestuia, Alexandru, a cercetat un alt sit arheologic de rezonanță, cel al necropolei hallstatiene de la Ferigele care a constituit și tema tezei sale de doctorat, susținută cu deosebite aprecieri în anul 1968, sub coordonarea științifică a altui corifeu al cercetării istoriei vechi, profesorul Ion Nestor. După ce din anul 1965 a lucrat ca cercetător principal la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din București, regretatului academician Alexandru Vulpe i s-a încredinţat în anul 1990 responsabilitatea de Șef al Secției de Arheologie Preistorică, iar din anul 1999 a fost numit directorul acestui prestigios for ştiinţific al Academiei Române. În răstimpul de peste o jumătate de veac al acestei bogate activități de cercetător, istoricul şi arheologul Alexandru Vulpe a coordonat numeroase șantiere arheologice în diferite părți ale țării, concretizate în ample lucrări monogafice, în studii de detaliu sau sinteză pe o largă paletă tematică din cadrul istoriei străvechi și vechi a României. Dintre multiplele aspecte ale civilizației traco-geto-dacice pe care le-a studiat, o atenţie deosebită a acordat cercetării riturilor și ritualurilor funerare din epoca bronzului până în perioada de apogeu a civilizației statului geto-dac din secolele I î.Hr. – I d.Hr.

De asemenea trebuie să menţionăm în mod deosebit aportul său la cunoașterea trecutului pământului românesc cu rezonanța unor sinteze de amplă respirație prin contribuţia la elaborarea „Dicționarului de istorie veche a României” (1978) şi a volumului I al tratatului de „Istoria Românilor” (2001), pentru care a îndeplinit, cu înaltă competență și probitate științifică, pe lângă calitatea de autor și pe aceea de coordonator. Pe plan internațional, după ce, în anul 1976, a fost ales membru corespondent al Institutului Arheologic German și membru al Consiliului Permanent al Uniunii Internaționale de Științe Pre și Protoistorice (fiind ales membru al Comitetului Executiv al acestui for științific în anul 1991), istoricul Alexandru Vulpe a susținut numeroase conferințe în centre universitare germane de tradiție, precum cele din Berlin, Bonn, Heidelberg, Frankfurt am Main, Saarbrüken, Münster, Marburg, Geissen. În anul 1996, Alexandru Vulpe a devenit membru corespondent al Academiei Române, apoi, în anul 2009, a fost ales membru titular al acesteia și președinte al Secției de Științe Istorice și Arheologie a Academiei, demnitate pe care a slujit-o cu multă responsabilitate până la moarte. Recunoașterea meritelor sale deosebite în domeniul cercetării arheologice și istorice, precum și în cel al culturii românești, în general, a fost pregnant subliniată prin decorarea sa, în anul 2000, cu ordinul „Steaua României” în grad de comandor, precum și prin calitatea de profesor emerit al Facultății de Istorie al Universității din București (2002). Academicianul Alexandru Vulpe a fost un fiu credincios al Bisericii Ortodoxe Române, aducând în ultimii ani de viaţă o importantă contribuţie, în calitate de membru al comisiei mixte a Patriarhiei Române şi Academiei Române, la elaborarea lucrării Monahismul Ortodox Românesc. Istorie, contribuţie şi repertorizare (volumul I, apărut la editura BASILICA a Patriarhiei Române în anul 2014).

Acum, la plecarea sa la Domnul, academicianul Alexandru Vulpe ne lasă o vie și luminoasă amintire de erudit cărturar, devotat arheologiei şi istoriei românești, ale cărui valoroase contribuţii de cunoaștere şi aprofundare se evidenţiază, pentru totdeauna, alături de cele ale iluştrilor săi înaintași.

Ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos Cel înviat din morţi să odihnească sufletul său luminos împreună cu drepţii, să aline durerea familiei îndoliate şi a tuturor celor care l-au cunoscut, l-au preţuit şi iubit. Veşnica lui pomenire din neam în neam!

† DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

http://www.napocanews.ro/2016/02/a-murit-istoricul-si-arheologul-roman-academicianul-alexandru-vulpe-1931-2016-citeste-mesajul-lui-pf-daniel.html

 
 

Istorie- plan cadru-Poziția Academiei Române

10 Feb


Academia Română în frunte cu istoricul clujean Ioan Aurel Pop și 500 de intelectuali au făcut zilele trecute un apel către Ministerul Educației și Cercetării să nu se renunțe la orele de limba latină, să nu fie reduse orele de istorie și de literatură română. Sunt puse în pericol identitatea națională și chiar fomarea europeană a copiilor români.

Punct de vedere adresat domnului prof. dr. ing. Adrian Curaj, Ministrul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice

PUNCTUL DE VEDERE AL ACADEMIEI ROMÂNE PRIVIND PLANUL-CADRU PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL DIN ROMÂNIA

Academia Română a luat act cu îngrijorare de propunerile formulate în cadrul celor trei variante ale Planului-cadru pentru învăţământul gimnazial din România de către Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei şi care se află acum în dezbatere publică.

Subiectul major care îngrijorează mediul academic şi care se regăseşte la nivelul tuturor celor trei variante, nelăsând nicio posibilitate de opţiune profesorilor, este reducerea numărului de ore, până la dispariţia din programă, la discipline fundamentale de studiu, menite să formeze atât cultura generală, cât şi conştiinţa istorică şi identitară a noilor generaţii. Astfel, măsurile propuse de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei anunţă: dispariţia singurei ore de limba latină în gimnaziu, la clasa a VIII-a, amputarea unei ore de limba şi literatura română la clasele a V-a şi a VI-a şi diminuarea drastică a numărului de ore de istorie, oricum insuficiente în urma reducerilor impuse de ultimul plan-cadru din 2001.

Semnalăm că toate cele trei domenii de studiu vitregite de actuala propunere sunt materii cu un puternic caracter identitar, contribuind împreună la dezvoltarea conştiinţei naţionale, europene şi umaniste a tinerei generaţii. Studiul limbii latine, limbii şi literaturii române şi istoriei (naţionale şi universale) oferă copiilor repere existenţiale, orientându-i ca cetăţeni ce aparţin unui popor european, vorbitori ai unei limbi de origine latină, înrudită cu alte câteva limbi europene descendente din acelaşi trunchi comun, purtători ai unor valori culturale şi etnice care s-au aflat întotdeauna în deplin respect şi armonie cu valorile altor popoare.

Identitatea românească nu poate fi înţeleasă fără componenta sa latină, indentitatea europeană, la rândul ei, nu poate ignora această componentă. Să nu uităm eforturile Şcolii Ardeleane, iluminismul românesc, de a argumenta originea latină a poporului şi a limbii româneşti în Transilvania. Să nu uităm că însuşi statul român s-a constituit, la 1859, în jurul ideii de unitate a tuturor celor „de gintă latină“. În acest context, prima misiune a Academiei Române, la 1866, a fost să alcătuiască gramatica şi dicţionarul limbii române şi să redacteze tratatul de istoria românilor, tocmai pentru a susţine şi cultiva conştiinţa identităţii noastre. Or, acum, propunerile acestui nou Plan-cadru compromit printr-un singur gest, insuficient cântărit, eforturile a generaţii de intelectuali responsabili şi pun sub semnul pericolului însăşi identitatea noastră.Consecinţele nu vor întârzia să apară, iar Istoria nu va fi îngăduitoare.

Academia Română atrage deci atenţia asupra pericolului reprezentat de excluderea studiului limbii latine şi diminuarea numărului de ore la limba şi literatura română şi istorie, discipline care, alături de componenta lor identitară amintită, au cea mai importantă vocaţie formativă dintre toate disciplinele – dacă ar fi să amintim numai dezvoltarea gândirii logice, a capacităţii de exprimare, a creativităţii, a spiritului civic şi a celui democratic, înţelegerea integratoare, în spiritul valorilor umaniste.

Vârsta gimnazială, cuprinsă între 10-15 ani, este cea mai propice dezvoltării unei personalităţi armonioase, deopotrivă sensibilă, raţională şi creativă. Istoria cu deosebire oferă o perspectivă largă asupra realităţii, situată în orizontul devenirii, şi asigură, astfel, cadrul de integrare şi Calea Victoriei 125, sector 1, 010071 Bucureşti-România capacitatea de a răspunde provocărilor prezentului. Limba şi literatura română dezvoltă capacitatea de înţelegere a noţiunilor, conceptelor, fenomenelor, dar şi sensibilitatea, bunul gust, receptarea estetică. Şi, desigur, atât de necesara capacitate de exprimare corectă şi de structurare a unui discurs cu sens. Latina consolidează cunoştinţele de gramatică, de logică, furnizează terminologia pentru majoritatea ştiinţelor exacte şi, nu în ultimul rând, este purtătoarea unor valori care au stat la baza construirii civilizaţiei europeane moderne şi contemporane.

Procesul pedagogic, actul educativ este, cum sperăm că se ştie, complex şi dificil. El necesită timp, strategie inteligentă, atenţie sporită, răbdare şi chiar delicateţe. O trecere rapidă printr-o multitudine de discipline compromite posibilitatea de fixare şi aprofundare şi conduce la superficialitate şi ineficienţă.

În acest context, semnalăm un alt viciu fundamental al actualului Plan-cadru şi anume tendinţa de a avea la nivelul învăţământului gimnazial cât mai multe materii cu doar o oră de studiu pe săptămână, periclitând astfel instruirea solidă şi educaţia.

Membri ai Academiei Române au semnalat în repetate rânduri insuficienţa numărului de ore la disciplina istorie, inconsistenţa programelor şi deficienţele manualelor. Specialişti din institutele de cercetare ale Academiei Române au adresat memorii şi au propus Ministerului Educaţiei sprijin şi consiliere în elaborarea ghidurilor de predare şi în perfecţionarea cadrelor didactice.

Academia Română vă solicită, domnule Ministru, să dispuneţi reanalizarea celor trei variante alte actualului Plan-cadru pentru învăţământul gimnazial, alocarea unui număr optim de ore pentru disciplinele limba latină, la clasa a VIII-a, limba şi literatura română şi istorie pentru întreg ciclul V-VIII, precum şi pentru celelalte discipline de studiu, elaborarea atentă a unor programe echilibrate, care să ţină cont de principiile interdisciplinarităţii şi complementarităţii, astfel încât învăţământul gimnazial să-şi îndeplinească în mod real misiunea: aceea de a forma cultura generală a elevilor şi a pune bazele dezvoltării armonioase a tinerei generaţii.

Academia Română îşi exprimă deplină încredere în implicarea şi decizia dumneavoastră.

BIROUL PREZIDIULUI ACADEMIEI ROMÂNE

http://www.expunere.com/academicienii-in-frunte-cu-istoricul-clujean-ioan-aurel-pop-se-ridica-impotriva-ciuntirii-istoriei-a-latinei-si-a-limbii-romane-in-scoli-70-80-la-suta-dintre-termenii-utilizati-de-un-inform.html

 

OMUL si marul!

01 Feb

A fost odată, demult, un măr uriaş. Un băieţel venea mereu să se joace pe lângă el, se urca până în vârful lui, gusta din mere, adormea fericit la umbra copacului. Ce mai! Îi plăcea tare mult copacul lui, iar mărul îl iubea şi el la fel de grozav. Dar, într-o zi, băieţelul veni abătut lângă copacul său. Copacul îl îmbie: „Vino să te joci cu mine!” Băieţelul îi răspunse: „Nu mai sunt copil mic, să-mi găsesc de joacă în jurul copacilor. Aş vrea jucării, dar am nevoie de bani ca să le cumpăr!”
Copacul i-a spus: „Îmi pare rău, dar nu am bani. Poţi culege însă toate merele mele şi să le vinzi. Astfel, vei reuşi să-ţi cumperi jucăriile pe care ţi le doreşti”.
Cât de fericit era băiatul acum! A cules merele şi a plecat bucuros. Dar, după aceea, el a încetat să mai vină să viziteze copacul. Mărul devenise din nou trist, căci i se făcuse din nou dor de copil. Însă copilul, devenit acum matur, a venit iar la vechiul său prieten, care l-a primit binevoitor: „Vino să te joci cu mine!” „Acum nu mai am timp de joacă”, răspunse băiatul. „Trebuie să muncesc pentru familia mea. Avem nevoie de o casă în care să ne adăpostim. Poţi să mă ajuţi?”
„Îmi pare rău, dar eu nu am nici o casă să-ţi dau”, a răspuns copacul. „Dar poţi tăia din ramurile mele groase şi să-ţi faci o casă din ele.”
Aşa că băiatul se apucă să taie toate ramurile groase ale copacului şi plecă fericit. Pomul nostru se bucură că cel pe care-l cunoştea era mulţumit, dar, după ce plecă, băiatul nu se mai întoarse multă vreme la copac. Aşa că acesta era din nou trist şi singuratic. Într-o zi călduroasă de vară sosi iar. Pomul radia de bucuria întâlnirii: „Bine ai venit!”
„Sunt tare trist şi simt că îmbătrânesc. Aş dori să călătoresc pe mare, să cunosc oameni noi. De unde aş putea procura o barcă”? „Poţi folosi trunchiul meu ca să construieşti barca ta. Astfel, vei putea să călătoreşti fericit spre zări îndepărtate.”
Băiatul tăie trunchiul copacului şi-şi făcu o barcă și călători cu ea pe mări timp îndelungat. După mulţi ani se reîntoarse la copac. Dar de data aceasta pomul îi spuse fără să mai aştepte cuvântul omului: „Îmi pare rău, băiatul meu, dar nu mai am nimic să-ţi dau. Nu mai am mere pentru tine!” „Nu mai am nici eu dinţi să le mănânc”, îi răspunse copilul, acum bărbat în vârstă. „Nici trunchi ca să te urci pe el”, îi zise copacul. „Sunt prea bătrân ca să mă caţăr acum. Nu mai am, într-adevăr, nimic să-ţi ofer, poate doar rădăcinile mele, care se sting, a zis copacul în lacrimi.”
„Nu mai am nevoie de nimic; doar de un loc de odihnă. Sunt foarte obosit, după toţi aceşti ani!”, a răspuns băiatul. Foarte bine! Rădăcinile mele sunt cel mai bun loc de odihnă. Vino, vino aici şi stai cu mine, odihneşte-te!”
Băiatul s-a aşezat lângă copac, iar copacul era vesel, zâmbind printre lacrimi. Aceasta este povestea fiecăruia dintre noi. Copacul îi reprezintă pe părinţii noştri. Când suntem mici, îndrăgim joaca în preajma lor. Când creştem, îi părăsim. Mai venim pe la ei când avem nevoie de ceva sau suntem la ananghie.
Dar, indiferent ce se întâmplă, părinţii sunt alături de noi spre a ne ajuta cu tot ce pot, ca să ne facă fericiţi. Poate vă gândiţi că băiatul din povestea noastră era plin de cruzime, dar aşa ne tratăm cu toţii părinţii.

http://ziarullumina.ro/baiatul-si-copacul-108832.html

 
No Comments

Posted in Educatie