RSS
 

Am un vis !

04 Apr

S-au implinit 46 de ani de cand a fost impuscat mortal la Memphis, la varsta de 39 de ani, Martin Luther King Jr.

Pentru lupta impotriva discriminarii rasiale, King, care a fost supranumit profetul cruciadelor pentru egalitate rasiala, a primit in 1964 premiul Nobel, fiind si cel mai tanar laureat al acestei distinctii.

De-a lungul celor peste 10 ani de activism, el a rostit numeroase discursuri, iar cel mai renumit dintre ele este “I have a dream (Am un vis), tinut la 28 august 1963 pe treptele Monumentului Lincoln in fata a peste 200.000 de oameni.

Discursul, considerat a fi o capodopera de oratorie, este marcant, fiind cunoscut ca un moment definitoriu al Miscarii pentru Drepturile Civile ale Afroamericanilor.

Am un vis

Martin Luther King

Ma bucur sa iau parte astazi cu voi la un eveniment considerat a fi cea mai mare demonstratie pentru pace din istoria natiunii noastre.

Acum o suta de ani, un mare american, in a carui umbra ne-am adunat noi astazi, semna proclamatia de emancipare. Aceasta a venit ca zorii fericiti ai unei zile rasarite dupa o lunga noapte de prizonierat.

Cu toate acestea, nici dupa o suta de ani negrii nu sunt liberi. O suta de ani mai tarziu, viata negrilor sufera in continuare de pe urma catuselor segregarii rasiale si a lanturilor grele ale discriminarii. O suta de ani mai tarziu, negrii se afla tot la marginea societatii americane, fiind exilati in propria lor tara.

Am astazi aici pentru a dramatiza o situatie rusinoasa. Am venit oarecum in capitala tarii noastre pentru a incasa un cec. Cand arhitectii republicii noastre au scris marile cuvinte ale Constitutiei si ale Declaratiei de Independenta, ei au semnat o polita pe care a fi trebuit ca toti americanii sa o poata incasa. Aceasta polita garanta tuturor oamenilor — atat albilor, cat si negrilor, in egala masura — drepturile nestramutate de a trai fericiti si in libertate.

Se poate insa observa cu usurinta astazi ca America nu si-a onorat promisiunile in ceea ce-i priveste pe cetatenii de culoare. In loc sa-si indeplineasca obligatiile cele sfinte, America a oferit negrilor un cec fara acoperire. Refuzam sa credem totusi ca n-a mai ramas nimic in seifurile de ocazii ale tarii acesteia.

Am venit astazi asadar sa ne incasam cecul, acest cec care ne va deschide accesul catre bogatiile libertatii si ale securitatii garantate de dreptate. Am venit in acest loc neobisnuit pentru a aminti Americii de urgenta imediata pe care o presupune ziua de astazi. Nu este vreme acum sa ne permitem luxul sa ne “linistim” sau sa inghitim calmantele unui progres lent si treptat. A venit vremea sa transformam promisiunile democratiei in realitate. A venit vremea sa iesim din prapastia intunecata a segregarii rasiale si sa purcedem pe drumul stralucitor al dreptatii pentru toate rasele. A venit vremea sa ne salvam natiunea din nisipurile miscatoare ale nedreptatilor rasiale in care s- a scufundat si sa o ridicam pe culmile solide ale fraternitatii. A venit vremea ca toti copiii lui Dumnezeu sa traiasca realitatea dreptatii. Ar fi fatal pentru aceasta natiune sa nu ia la cunostinta caracterul urgent al situatiei curente. Aceasta vara fierbinte a nemultumirilor justificate ale negrilor nu se va sfarsi pana cand nu va fi venit proaspata toamna a libertatii si dreptatii.

1963 nu este sfarsitul, ci inceputul. Cine spera ca negrii se vor fi multumit acum cand s-au mai eliberat de presiune, va avea o surpriza urata atunci cand va constata ca natiunea urmeaza acelasi drum ca mai inainte.

America nu va cunoaste liniste pana ce negrilor nu se vor bucura de deplinatatea drepturilor civile. Vartejul revoltei va zgudui in continuare temeliile natiunii noastre pana cat va veni ziua senina a dreptatii.

Si trebuie sa spun poporului meu care se afla pe pragul tocit al usii care duce spre palatul dreptatii ca, atata vreme cat vom incerca sa ne castigam locul de drept, nu trebuie sa ne facem vinovati de nici un comportament nedrept.

Sa nu ne lasam ispititi sa bem din paharul amar al urii pentru a ne stinge setea de libertate. Trebuie sa ne ducem mereu lupta la nivelul superior al demnitatii si disciplinei. Nu trebuie sa lasam sa ne cada acest protest creator in prapastiile violentei fizice. Trebuie sa ne ridicam mereu pe acele culmi maiestuoase de unde sa putem raspunde actelor de violenta fizica cu puterea sufletului nostru.

Acest nou si minunat spirit revolutionar care a cuprins comunitatea negrilor nu trebuie sa ne faca sa ne pierdem increderea in toti albii. Pentru ca multi dintre fratii nostri albi — si acest lucru o dovedeste prezenta lor astazi — si-au dat seama ca viitorul lor este stans impletit cu al nostru. Ei si-au dat seama ca libertatile lor nu pot fi despartite de libertatile noastre. Nu putem marsalui de unii singuri.

Si daca e sa marsaluim, trebuie sa ne obligam sa nu intrerupem niciodata acest mars. Nu ne mai putem intoarce. Exista oameni care ii intreaba pe cei devotati drepturilor civile: “Cand veti fi satisfacuti pe deplin?” Nu vom fi niciodata satisfacuti pe deplin atata vreme cat negrii vor mai cadea victime brutalitatii infioratoare a politiei.

Nu ne putem declara satisfacuti atata vreme cat trupurile noastre obosite nu vor gasi un loc sa se odihneasca in motelurile de pe sosele si in hotelurile din marile orase. Nu ne putem declara satisfacuti atata vreme cat libertatea de deplasare a negrilor va fi limitata doar la mutarea dintr-un ghetou mai mic intr-unul mai mare.

Nu ne putem declara satisfacuti atata vreme cat copiii nostri vor fi privati de libertate si demnitate prin semne pe care sta scris: “Doar pentru albi”. Nu ne putem declara satisfacuti atata vreme cat negrii din Mississippi nu vor obtine drept de vot, iar negri din New York nu vor avea pe cineva pe care intr-adevar sa vrea sa il aleaga. Nu, nu ne vom declara satisfacuti decat cant drepturile vor curge ca apa iar dreptatea cu puterea unui fluviu maret.

Stiu ca unii dintre voi au venit astazi aici pentru ca sunt nefericiti si au multe nevoi. Unii dintre voi au venit direct din stransoarea celulelor din inchisoare. Unii dintre voi au venit din regiuni in care sunteti urmariti de brutalitatea politiei pentru ca va cereti dreptul la libertate. Voi sunteti veteranii suferintelor creatoare. Continuati tot asa si aveti incredere ca aceste suferinte nemeritate va vor elibera.

Intoarceti-va in Mississippi, in Georgia, in Louisiana, in mahalalele si ghetourile din marile orase din Nord cu constiinta ca situatia de acum poate si va fi schimbata. Nu va complaceti in disperare.

Va spun astazi, prieteni, ca, in ciuda dificultatilor de azi si de maine, am un vis. Este un vis al carui radacini sunt adanc ancorate in visul american. Am un vis, si anume ca intr-o buna zi aceasta natiune se va ridica si va trai conform adevaratului sens al credintelor sale: acest adevar este de la sine inteles pentru noi: toti oamenii sunt egali.

Am un vis, si anume ca intr-o buna zi, pe dealurile rosii din Georgia, fii fostilor sclavi si fii fostilor proprietari de sclavi vor putea sa se aseze impreuna la masa fraternitatii. Am un vis, ca intr-o buna zi chiar si statul Mississippi, un stat care lancezeste in fierbinteala nedreptatii si oprimarii, se va transforma intr-o oaza a libertatii si dreptatii. Am un vis, ca cei patru copii ai mei vor trai intr-o buna zi intr-o natione in care nu vor mai fi judecati dupa culoarea pielii lor, ci dupa caracterul lor. Am astazi un vis…

Am un vis, ca intr-o buna zi in Alabama, statul cu rasistii aceia rai, cu guvernatorul sau, din a carui gura au iesit cuvinte precum “interventie” si “anularea integrarii rasiale”

…, ca intr-o buna zi chiar si acolo, in Alabama, baieteii si fetitele de culoare isi vor da mana cu baieteii si fetitele albe ca fratii si surorile. Am un vis ca intr-o buna zi fiecare vale se va inalta si fiecare munte se va apleca. Locurile cu gropi vor fi netezite, la fel si cele denivelate. Iar splendoarea lui Dumnezeu ni se va revela, ca tot ce e din carne sa o vada.

Aceasta este credinta noastra. Si cu aceasta credinta ma voi intoarce in Sud. Aceasta credinta ma va motiva sa scot din muntele disperarii o piatra a sperantei.

Aceasta credinta ne va motiva sa transformam inechitatile exagerate din sanul natiunii noastre intr-o minunata simfonie a fraternitatii.

Aceasta credinta ne va motiva sa lucram impreuna, sa ne rugam impreuna, sa ne luptam impreuna, sa mergem impreuna la inchisoare, sa ne ridicam impreuna pentru cauza libertatii, in constiinta ca intr-o buna zi vom fi liberi. Aceea va fi ziua in care toti copiii lui Dumnezeu vor da un nou inteles acestui cantec: “Tara mea, Tara a Libertatii, asa cant eu. Tara in care au murit stramosii mei, mandria pelerinilor, de pe toti muntii rasuna libertatea.”

Daca America vrea sa devina o natiune mareata, atunci toate aceste lucruri trebuie sa devina realitate.

Lasati sa rasune cantul libertatii de pe piscurile din New Hampshire. Lasati sa rasune cantul libertatii de pe muntii cei inalti din New York, lasati sa rasune cantul libertatii de pe muntii Allegheny din Pennsylvania. Lasati sa rasune cantul libertatii de pe culmile inzapezite ale Muntilor Stancosi din Colorado. Lasati sa rasune cantul libertatii de pe inaltimile Californiei. Dar nu numai atat, lasati sa rasune cantul libertatii de pe Stone Montain din Georgia. Lasati sa rasune cantul libertatii de pe Lookout Mountain din Tennesee. Lasati sa rasune cantul libertatii de pe fiecare deal si magura din Mississippi, lasati sa rasune cantul libertatii de pe fiecare ridicatura.

Pentru ca daca vom lasa sa rasune campul libertatii – daca il vom lasa sa rasune din fiecare asezare si fiecare catun, din fiecare stat si din fiecare oras, atunci vom putea trai mai repede ziua in care toti copiii lui Dumnezeu – oameni albi si negri, evrei si necredinciosi, protestanti si catolici — isi vor da mainile si vor canta versurile vechiului Negro Spiritual: “In sfarsit liberi! In sfarsit liberi! Doamne Dumnezeule Atotputernic, suntem in sfarsit liberi!”

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_36795/preview_1#axzz2xe2WOXt1

 
 

Leave a Reply