RSS
 

Archive for aprilie, 2014

Geniala mutare-dublă beatificare

27 Apr

Astăzi, Biserica Catolică canonizează doi papi, Ioan al XXIII-lea şi Ioan Paul al II-lea.

Ceremonia festivă va avea loc în Piaţa Sf. Petru din Vatican şi va fi condusă de Papa Francisc. La ceremonie participă şi papa emerit Benedict al XVI-lea.

Se aşteaptă ca la eveniment să asiste peste 1 milion de credincioşi din diferite ţări. La Roma vor fi luate măsuri de securitate fără precedent.

Mii de jurnalişti au fost acreditaţi la ceremonie. Corporaţia de televiziune Sky va transmite ceremonia de canonizare în format 3D împreună cu televiziunea din Vatican şi companiei Sony. Ea va putea fi urmărită în 500 de cinematografe din întreaga lume.
Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/news/2014_04_27/Astazi-vor-fi-canonizati-doi-papi-Ioan-al-XXIII-lea-Si-Ioan-Paul-al-II-lea-2001/

Cei doi Papi, Ioan al XXIII-lea şi Ioan Paul al II-lea, au îmbrăţişat poziţii antagonice cât timp s-au aflat în fruntea Bisericii Romano-Catolice. Iar Suveranul Pontif actual s-a poziţionat undeva la mijloc. De aceea se poate vorbi despre o mutare de şah genială.

Ioan Paul al II-lea, care a doborât toate recordurile în privinţa vizitelor pastorale, a jucat un rol de frunte la unificarea politică a Europei. În acelaşi timp, el a impus un curent conservator în interiorul Bisericii Romano-Catolice. Ioan al XXIII-lea, în schimb, a “deschis larg toate uşile şi ferestrele, pentru a lăsa aerul proaspăt să pătrundă în biserică”, după cum a afirmat un istoric. El a iniţiat conciliul Vatican II cu ale sale reforme liberale.

Orice beatificare cade în seama Papei care o desăvârşeşte, indiferent dacă el a iniţiat sau nu procesul beatificării. În acest fel, Suveranul Pontif în funcţie dezvăluie ce apreciază şi ce nu. Or, prin decizia de a-i trece în rândul sfinţilor simultan şi pe conservatorul polonez şi pe reformatorul italian, Papa Francisc se plasează undeva la mijloc. Dar Francisc nu accentuează în context discrepanţele dintre cele două pontificate, ci elementele de complementaritate existente.

Numai astfel poate Francisc edifica punţile de care este urgent nevoie, între diversele curente din sânul Bisericii Romano-Catolice. Cu un an în urmă, imediat după instalarea smeritului şi carismaticului iezuit Francisc pe tronul apostolic, în culisele Vaticanului, dar nu numai acolo, a izbucnit un adevărat război între tradiţionalişti şi liberali. Următoarele hotărâri ale Suveranului Pontif, pe care le va lua de exemplu în toamnă, în cadrul sinodului consacrat moralei sexuale catolice sau în direcţia descentralizării hotărârilor ecleziale, vor fi edificatoare, atât în privinţa voinţei sale de reformă, cât şi a aliaţilor pe care şi-i i-a ales.

Prin această dublă beatificare, Papa Francisc şi-a păstrat, vizibil pentru toată lumea, toate porţile deschise.

http://www.dw.de/geniala-mutare-de-%C5%9Fah-a-papei-francisc/a-17591633

 

Paşti luminat

20 Apr

Hristos a înviat!

Şi împreună cu El şi noi.

Să ne bucurăm, să mulţumim, să ne rugăm şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm.

Lumina Învierii să ne călăuzească paşii pe Calea ce duce la bucuria cea veşnică.

Vă doresc din inimă un Paşti luminat!

 

Indiferentismul

13 Apr

Este un mod de a vedea rostul nostru pe aici?

Sau implicarea ar trebui sa fie inceputul seriozitatii si rigorii acceptarii Fiintei?

Oricum, faptul-de-a-fi-in-lume este ceva care ne trebuie o data cu venirea noastra aici, acum si in dimensiunea vremelniciei.

Putem cadea prada nihilismului din indiferentism?

Poate el este o minima constructie spre Inalt sau spre acceptarea Luminii din care credem ca venim!!!

Cum sa construiesti in viziunea aceasta trairea fiecarei clipe?

Cum poti accepta framantarea pamantescului din noi in dimensiunea inchiderii noastre in ceea ce este?

Cum suntem inzestrati spre Sacrul Logosului cand ajungem in prapastia trecatorului cu fiecare actiune a noastra?

Suntem pripiti in demersul nostru terestru sau mergem spre intemeiere dincoace sau dincolo de limitele noastre?

Raportari de valori a ce? respectand limitele cui?

E oare vreun destin in toata aceasta miscare a Fiintei spre salasluire in Neant?

Poate DA, poate NU!!!!

SUNT LA A 900-a POSTARE PE BLOG!!!

 
 

Lipsa de performanță în educație

12 Apr

Tributul unui sistem de educaţie arhaic

Învățămîntul românesc este întreținut cu o finanțare de subzistență, însă și calitatea multor dascăli nu depășește, în cel mai bun caz, mediocritatea.

Rezistența la schimbare, la o reformă generală în sistemul educației vine deopotrivă din partea politicienilor, a dascălilor și părinților, astfel că învățămîntul românesc promovează în continuare o alfabetizare mecanică, înțelegînd prin aceasta că școala îi cere elevului să fie doar un receptor de informații și cunoștințe, fără să-i cultive sau măcar să-i „aprobe“ curiozitatea, cultura întrebării, bucuria descoperirii.

Am mai scris, de mai multe ori, despre educația fără suflet din școala românească, despre lipsa de har a multor dascăli pentru profesia lor și absența unei relații calde între profesori și elevi.

Acestor cauze, în primul rînd, le este tributar faptul că după clasele primare, chiar și după gimnaziu ori după absolvirea liceului, cei mai mulți elevi nu știu să povestească o poveste, un roman, o întîmplare trăită de ei sau de alții. Cei mai mulți absolvenți de liceu au în zestrea lor un vocabular de cîteva sute de cuvinte. Îi auzi pe stradă, în autobuz, în „cluburi“. Nu caută expresivitatea, analogia, însuflețirea limbajului.

Așa se duc și la facultate, săraci în vorbire, și așa rămîn. Sigur că de vină sînt calculatorul și telefonul mobil, timpul lor liber pe care și-l petrec online. Asta duce la absența lecturii. Pe de altă parte, manualele pentru disciplinele umaniste sînt pline de texte neatrăgătoare, fără provocări, fără să stîrnească în vreun fel curiozitatea, un atribut prin excelență al copilăriei și adolescenței, pe care școala românească nu-l încurajează, nu-l îmbogățește.

Învățămîntul românesc este întreținut cu o finanțare de subzistență, e adevărat, însă și calitatea multor dascăli nu depășește, în cel mai bun caz, mediocritatea. Sînt oameni fără chemare pentru această profesie, care solicită să fii nu doar un „izvor de cunoștințe“ pentru elevi, ci și un formator, un meșteșugar de personalități și caractere la vîrstele cele mai fragede, de aceea cel mai ușor de modelat.

Un simptom al lipsei de performanță în educație vine și din faptul că dezbaterile pe această temă, oricum puține, nu-i implică pe profesioniștii domeniului, ci pe sindicaliști, ONG-iști care trebuie să-și deconteze fonduri europene nerambursabile, politicieni cu mesaje populiste și electorale. Profesioniștii din educație știu de bună seamă că, pentru a cîștiga un loc la catedră, un dascăl, orice disciplină ar preda, trebuie să aibă cunoștințe solide de pedagogie, de psihologia copilului, de cultură generală.

Academicianul Solomon Marcus, preocupat de ani de zile de științele educației, spunea într-un interviu publicat de revista 22: „Sistemul nostru nu e unul în care să apară în prim plan idei, cultură, istorie, conexiuni între domenii, un mod de a pune în dialog discipline diferite. Aşa cum noi, din punct de vedere biologic, dezvoltăm un anumit metabolism, şi disciplinele au metabolismul lor. Acest metabolism e inexistent în manualele şcolare şi profesorii, fiind formaţi în acest fel, nu le spun elevilor, de pildă, că matematica de gimnaziu furnizează bazele pitagoreice ale muzicii occidentale sau că modul în care noi reacţionăm prin senzaţii la diverse excitaţii exterioare urmează anumite regularităţi matematice, descoperite de Weber şi Fechner în secolul al XIX-lea“.

Acest citat consistent explică multe din maladiile sistemului nostru de educație.

De ce nu avem reviste scrise de copii?

Pe piața românească a publicațiilor pentru copii sînt reviste pe care le-aș numi fără suflet, scrise de oameni mari care nu au darul limbajului copilăriei, unele cu ilustrații hidoase și texte pline de barbarisme, altele atractive doar prin spectaculosul artificial, toate fără simțire.

Nu avem reviste în care copiii să picteze, să deseneze, să povestească poveștile lor, întîmplările lor, să se bucure. Să se joace, să petreacă o parte din timpul lor liber. Reviste prin care copiii să interacționeze, să lege prietenii unul din Ieud-Maramureș cu altul din București, și de ce nu din Spania, Italia, Franța, Germania, de acolo de unde mulți români, aflați la muncă, și-au lăsat copiii acasă în grija bunicilor, a mătușilor, grijă nepărintească oricît de mare le-ar fi iubirea celor din urmă.

Nu avem reviste în care copiii să aibă voie să greșească, tocmai pentru a-i încuraja și anima în felul acesta să caute răspunsuri, răspunsurile lor, la lumea agresivă, deseori halucinantă care îi constrînge de multe ori să-și însușească de mici răspunsurile celor mari, părinți, învățători și profesori, ca fiind literă de lege. Ce facem atunci cînd, la adolescență, îi auzim spunîndu-ne, nu neapărat cu reproș, ci ca un răsunet interior, o rezonanță a personalității lor de adolescenți: „Eu de fapt întotdeauna am fost altfel, am gîndit altfel decît credeați voi, dar trebuia să vă ascult, să nu ies din cuvîntul vostru“.

Legat de răsunet: „Ecoul e sunetul care după ce se lovește de munți se întoarce de unde a plecat și ne lasă să îl mai auzim o dată“. (Petru, 4 ani).

Nu avem reviste în care copiii să-și poată exprima relația lor încă neviciată cu natura, o relație vie, mereu proaspătă: într-o dimineață de primăvară timpurie, cu ochii încă îmbroboniți de somn, uitîndu-se pe fereastră la un zarzăr înflorit peste noapte: „Uite, mamă, cîtă natură e-afară!“ (Roxana, 3 ani).

Ce ar fi oare dacă tot mai multe școli și licee ar avea revistele lor, gîndite și scrise numai de elevi? Ar fi așa un efort financiar din partea ministerului (eventual ministerelor), a primăriilor, a părinților?

Oricum, în ce-i privește pe cei din urmă, contribuția lor financiară ar fi cu siguranță mult mai mică decît cotizația pentru cadourile de Crăciun, de 8 Martie, de Paște, de zilele de naștere, destinate dascălilor.

http://www.dw.de/tributul-unui-sistem-de-educa%C5%A3ie-arhaic/a-17560195

Cine are urechi de auzit??

 
No Comments

Posted in Educatie

 

BABY

07 Apr

Ca semn al recunostiintei , Emma a desenat-o pe Baby.
Sunt convins ca este un desen de exceptie.
Talentul sau este mare, cat carul si o dovedeste imaginea creatiei sale !
Are din finetea picturii anilor douazeci esenta si din trairea impresionistilor clipa!
Ne-a spus ca a vazut in Baby doua femei reprezentate de ea ca doua jumatati ale unei fiinte!

 
 

Emma-5 ani

06 Apr

Sambata, 5 aprilie 2014, Emma a sarbatorit alaturi de cei dragi 1824 de zile de viata !

Bucurie, fericire, zambete si distractie cat cuprinde.
Vremea in schimb a fost urata, a plouat si gratarul a fost realizat pe acest timp innourat, plin de precipitatii.

Ea a fost printesa, totul a fost ca in poveste!

 
 

Am un vis !

04 Apr

S-au implinit 46 de ani de cand a fost impuscat mortal la Memphis, la varsta de 39 de ani, Martin Luther King Jr.

Pentru lupta impotriva discriminarii rasiale, King, care a fost supranumit profetul cruciadelor pentru egalitate rasiala, a primit in 1964 premiul Nobel, fiind si cel mai tanar laureat al acestei distinctii.

De-a lungul celor peste 10 ani de activism, el a rostit numeroase discursuri, iar cel mai renumit dintre ele este “I have a dream (Am un vis), tinut la 28 august 1963 pe treptele Monumentului Lincoln in fata a peste 200.000 de oameni.

Discursul, considerat a fi o capodopera de oratorie, este marcant, fiind cunoscut ca un moment definitoriu al Miscarii pentru Drepturile Civile ale Afroamericanilor.

Am un vis

Martin Luther King

Ma bucur sa iau parte astazi cu voi la un eveniment considerat a fi cea mai mare demonstratie pentru pace din istoria natiunii noastre.

Acum o suta de ani, un mare american, in a carui umbra ne-am adunat noi astazi, semna proclamatia de emancipare. Aceasta a venit ca zorii fericiti ai unei zile rasarite dupa o lunga noapte de prizonierat.

Cu toate acestea, nici dupa o suta de ani negrii nu sunt liberi. O suta de ani mai tarziu, viata negrilor sufera in continuare de pe urma catuselor segregarii rasiale si a lanturilor grele ale discriminarii. O suta de ani mai tarziu, negrii se afla tot la marginea societatii americane, fiind exilati in propria lor tara.

Am astazi aici pentru a dramatiza o situatie rusinoasa. Am venit oarecum in capitala tarii noastre pentru a incasa un cec. Cand arhitectii republicii noastre au scris marile cuvinte ale Constitutiei si ale Declaratiei de Independenta, ei au semnat o polita pe care a fi trebuit ca toti americanii sa o poata incasa. Aceasta polita garanta tuturor oamenilor — atat albilor, cat si negrilor, in egala masura — drepturile nestramutate de a trai fericiti si in libertate.

Se poate insa observa cu usurinta astazi ca America nu si-a onorat promisiunile in ceea ce-i priveste pe cetatenii de culoare. In loc sa-si indeplineasca obligatiile cele sfinte, America a oferit negrilor un cec fara acoperire. Refuzam sa credem totusi ca n-a mai ramas nimic in seifurile de ocazii ale tarii acesteia.

Am venit astazi asadar sa ne incasam cecul, acest cec care ne va deschide accesul catre bogatiile libertatii si ale securitatii garantate de dreptate. Am venit in acest loc neobisnuit pentru a aminti Americii de urgenta imediata pe care o presupune ziua de astazi. Nu este vreme acum sa ne permitem luxul sa ne “linistim” sau sa inghitim calmantele unui progres lent si treptat. A venit vremea sa transformam promisiunile democratiei in realitate. A venit vremea sa iesim din prapastia intunecata a segregarii rasiale si sa purcedem pe drumul stralucitor al dreptatii pentru toate rasele. A venit vremea sa ne salvam natiunea din nisipurile miscatoare ale nedreptatilor rasiale in care s- a scufundat si sa o ridicam pe culmile solide ale fraternitatii. A venit vremea ca toti copiii lui Dumnezeu sa traiasca realitatea dreptatii. Ar fi fatal pentru aceasta natiune sa nu ia la cunostinta caracterul urgent al situatiei curente. Aceasta vara fierbinte a nemultumirilor justificate ale negrilor nu se va sfarsi pana cand nu va fi venit proaspata toamna a libertatii si dreptatii.

1963 nu este sfarsitul, ci inceputul. Cine spera ca negrii se vor fi multumit acum cand s-au mai eliberat de presiune, va avea o surpriza urata atunci cand va constata ca natiunea urmeaza acelasi drum ca mai inainte.

America nu va cunoaste liniste pana ce negrilor nu se vor bucura de deplinatatea drepturilor civile. Vartejul revoltei va zgudui in continuare temeliile natiunii noastre pana cat va veni ziua senina a dreptatii.

Si trebuie sa spun poporului meu care se afla pe pragul tocit al usii care duce spre palatul dreptatii ca, atata vreme cat vom incerca sa ne castigam locul de drept, nu trebuie sa ne facem vinovati de nici un comportament nedrept.

Sa nu ne lasam ispititi sa bem din paharul amar al urii pentru a ne stinge setea de libertate. Trebuie sa ne ducem mereu lupta la nivelul superior al demnitatii si disciplinei. Nu trebuie sa lasam sa ne cada acest protest creator in prapastiile violentei fizice. Trebuie sa ne ridicam mereu pe acele culmi maiestuoase de unde sa putem raspunde actelor de violenta fizica cu puterea sufletului nostru.

Acest nou si minunat spirit revolutionar care a cuprins comunitatea negrilor nu trebuie sa ne faca sa ne pierdem increderea in toti albii. Pentru ca multi dintre fratii nostri albi — si acest lucru o dovedeste prezenta lor astazi — si-au dat seama ca viitorul lor este stans impletit cu al nostru. Ei si-au dat seama ca libertatile lor nu pot fi despartite de libertatile noastre. Nu putem marsalui de unii singuri.

Si daca e sa marsaluim, trebuie sa ne obligam sa nu intrerupem niciodata acest mars. Nu ne mai putem intoarce. Exista oameni care ii intreaba pe cei devotati drepturilor civile: “Cand veti fi satisfacuti pe deplin?” Nu vom fi niciodata satisfacuti pe deplin atata vreme cat negrii vor mai cadea victime brutalitatii infioratoare a politiei.

Nu ne putem declara satisfacuti atata vreme cat trupurile noastre obosite nu vor gasi un loc sa se odihneasca in motelurile de pe sosele si in hotelurile din marile orase. Nu ne putem declara satisfacuti atata vreme cat libertatea de deplasare a negrilor va fi limitata doar la mutarea dintr-un ghetou mai mic intr-unul mai mare.

Nu ne putem declara satisfacuti atata vreme cat copiii nostri vor fi privati de libertate si demnitate prin semne pe care sta scris: “Doar pentru albi”. Nu ne putem declara satisfacuti atata vreme cat negrii din Mississippi nu vor obtine drept de vot, iar negri din New York nu vor avea pe cineva pe care intr-adevar sa vrea sa il aleaga. Nu, nu ne vom declara satisfacuti decat cant drepturile vor curge ca apa iar dreptatea cu puterea unui fluviu maret.

Stiu ca unii dintre voi au venit astazi aici pentru ca sunt nefericiti si au multe nevoi. Unii dintre voi au venit direct din stransoarea celulelor din inchisoare. Unii dintre voi au venit din regiuni in care sunteti urmariti de brutalitatea politiei pentru ca va cereti dreptul la libertate. Voi sunteti veteranii suferintelor creatoare. Continuati tot asa si aveti incredere ca aceste suferinte nemeritate va vor elibera.

Intoarceti-va in Mississippi, in Georgia, in Louisiana, in mahalalele si ghetourile din marile orase din Nord cu constiinta ca situatia de acum poate si va fi schimbata. Nu va complaceti in disperare.

Va spun astazi, prieteni, ca, in ciuda dificultatilor de azi si de maine, am un vis. Este un vis al carui radacini sunt adanc ancorate in visul american. Am un vis, si anume ca intr-o buna zi aceasta natiune se va ridica si va trai conform adevaratului sens al credintelor sale: acest adevar este de la sine inteles pentru noi: toti oamenii sunt egali.

Am un vis, si anume ca intr-o buna zi, pe dealurile rosii din Georgia, fii fostilor sclavi si fii fostilor proprietari de sclavi vor putea sa se aseze impreuna la masa fraternitatii. Am un vis, ca intr-o buna zi chiar si statul Mississippi, un stat care lancezeste in fierbinteala nedreptatii si oprimarii, se va transforma intr-o oaza a libertatii si dreptatii. Am un vis, ca cei patru copii ai mei vor trai intr-o buna zi intr-o natione in care nu vor mai fi judecati dupa culoarea pielii lor, ci dupa caracterul lor. Am astazi un vis…

Am un vis, ca intr-o buna zi in Alabama, statul cu rasistii aceia rai, cu guvernatorul sau, din a carui gura au iesit cuvinte precum “interventie” si “anularea integrarii rasiale”

…, ca intr-o buna zi chiar si acolo, in Alabama, baieteii si fetitele de culoare isi vor da mana cu baieteii si fetitele albe ca fratii si surorile. Am un vis ca intr-o buna zi fiecare vale se va inalta si fiecare munte se va apleca. Locurile cu gropi vor fi netezite, la fel si cele denivelate. Iar splendoarea lui Dumnezeu ni se va revela, ca tot ce e din carne sa o vada.

Aceasta este credinta noastra. Si cu aceasta credinta ma voi intoarce in Sud. Aceasta credinta ma va motiva sa scot din muntele disperarii o piatra a sperantei.

Aceasta credinta ne va motiva sa transformam inechitatile exagerate din sanul natiunii noastre intr-o minunata simfonie a fraternitatii.

Aceasta credinta ne va motiva sa lucram impreuna, sa ne rugam impreuna, sa ne luptam impreuna, sa mergem impreuna la inchisoare, sa ne ridicam impreuna pentru cauza libertatii, in constiinta ca intr-o buna zi vom fi liberi. Aceea va fi ziua in care toti copiii lui Dumnezeu vor da un nou inteles acestui cantec: “Tara mea, Tara a Libertatii, asa cant eu. Tara in care au murit stramosii mei, mandria pelerinilor, de pe toti muntii rasuna libertatea.”

Daca America vrea sa devina o natiune mareata, atunci toate aceste lucruri trebuie sa devina realitate.

Lasati sa rasune cantul libertatii de pe piscurile din New Hampshire. Lasati sa rasune cantul libertatii de pe muntii cei inalti din New York, lasati sa rasune cantul libertatii de pe muntii Allegheny din Pennsylvania. Lasati sa rasune cantul libertatii de pe culmile inzapezite ale Muntilor Stancosi din Colorado. Lasati sa rasune cantul libertatii de pe inaltimile Californiei. Dar nu numai atat, lasati sa rasune cantul libertatii de pe Stone Montain din Georgia. Lasati sa rasune cantul libertatii de pe Lookout Mountain din Tennesee. Lasati sa rasune cantul libertatii de pe fiecare deal si magura din Mississippi, lasati sa rasune cantul libertatii de pe fiecare ridicatura.

Pentru ca daca vom lasa sa rasune campul libertatii – daca il vom lasa sa rasune din fiecare asezare si fiecare catun, din fiecare stat si din fiecare oras, atunci vom putea trai mai repede ziua in care toti copiii lui Dumnezeu – oameni albi si negri, evrei si necredinciosi, protestanti si catolici — isi vor da mainile si vor canta versurile vechiului Negro Spiritual: “In sfarsit liberi! In sfarsit liberi! Doamne Dumnezeule Atotputernic, suntem in sfarsit liberi!”

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_36795/preview_1#axzz2xe2WOXt1

 
 

Suntem pe 1 mai la MEN !!

01 Apr

5.611 de cereri de înscriere în clasa pregătitoare, până luni, 31 martie, ora 20.00 (a doua etapă de înscriere)
01.05.2014

Ministerul Educaţiei Naţionale a centralizat situaţia cererilor de înscriere în clasa pregătitoare în cea de-a doua etapă, care a debutat pe 25 martie. Până luni, 31 martie, ora 20.00, s-au înregistrat 5.611 de cereri, dintre care 5.162 de cereri (92%) cu o singură opţiune, 169 de cereri cu două opţiuni (3%) şi alte 280 de cereri cu trei opţiuni (5%).
Dintre cele 1.320 de cereri respinse în prima etapă de înscriere, au fost redepuse, până în prezent, 518.
Depunerea cererilor de înscriere se va finaliza în data de 4 aprilie, urmând ca pe 11 aprilie fiecare unitate de învățământ să afişeze rezultatele privind repartizarea elevilor. Până pe data de 18 aprilie inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti sunt obligate să soluţioneze toate situaţiile nerezolvate la încheierea celei de-a doua etape.

BIROUL DE PRESĂ

http://www.edu.ro/index.php/pressrel/21157

Felicitari!
Am scapat de o luna si se apropie mai repede revelionul!