RSS
 

1914-2014.Nationalism toxic

22 Mar

Anul acesta se împlinesc o sută de ani de la începerea Primului Război Mondial. Mulţi experţii remarcă asemănarea dintre situaţia de acum şi cea de atunci, nu doar în economie, ci şi pe plan politic.

Primul Război Mondial a fost pus la cale timp de câteva decenii. La Congresul de la Berlin din anul 1878 s-a rupt de fapt „uniunea dintre trei împăraţi” – rus, german şi austro-ungar. În jurul anilor 90 ai secolului al XIX-lea, lumea a fost împărţită între „vechile” puteri europene – Anglia, Franţa, Portugalia, Olanda. Belgia. Dintre celelalte mari puteri, Rusia era ocupată cu stăpânirea Estului, iar americanii cucereau Vestul Sălbatic. Germania a rămas pe dinafară, iar nemţii, nemulţumiţi de această situaţie, au început să vorbească despre o nouă reîmpărţire a lumii, ceea ce a şi dus la război.

După înfrângerea în acest război, Rusia şi-a intensificat politica externă în Europa. Iar Marea Britanie, dorind hegemonia în Europa, a încercat să joace rolul de arbitru internaţional.

În prezent, SUA în locul Marii Britanii şi-au luat rolul de arbitru internaţional, iar Germania, deşi a devenit un colos economic, nu este independentă în politică. Ca şi acum o sută de ani nu este determinat locul ei pe „tabla de şah” mondială. Dar cât de mult timp Washingtonul va mai putea ţine Germania în sfera sa de influenţă? Căci nu este vorba de Polonia, Muntenegru sau Albania.

În secolul al XXI-lea au apărut noi jucători. Este vorba despre ţările BRICS, printre care se numără şi Rusia. După anul 2000, Moscova a revenit pe arena mondială. Mizând pe formarea unei alte ordini mondiale, ea a demonstrat în cazul Siria că securitatea în lume poate fi asigurată doar împreună cu Rusia. Însă ideea propusă de Rusia de a se forma de la Oceanul Atlantic până la Oceanul Pacific un spaţiu economic şi umanitar unitar nu place tuturor. În mesajul său către Consiliul Federaţiei Vladimir Putin a menţionat că Rusia a obosit „să mai fie pusă la colţ” de Occident, care „ne dezamăgeşte şi ia decizii în spatele nostru”.

În secolul al XXI-lea cursa înarmărilor nu este de domeniul trecutului. Există un acord privind reducerea armelor strategice de ofensivă, dar există şi tot mai multe întrebări cât este de respectat.

Dacă e să vorbim despre economie, criza financiară s-a declanşat în SUA înainte de Primul Război Mondial, în anul 1907. S-a prăbuşit piaţa de capital de la New York, ţara a intrat în recesiune. Din SUA şi Anglia, criza s-a răspândit în Franţa, Italia şi alte ţări. Criza prin care trece lumea acum a început tot în SUA, în anul 2007. Deja de 7 ani nimeni nu poate evalua profunzimea ei şi nimeni nu ştie când se va încheia.

Este greu de spus cât de juste pot fi astfel de paralele. Este clar un singur lucru – în secolul trecut crizele internaţionale, complicate de disputele teritoriale, au fost un stimul pentru consolidarea de uniuni politico-militare şi pentru intensificarea pregătirii de război. Atmosfera de pe arena mondială de astăzi este foarte asemănătoare cu cea din acea perioadă, iar ideologii marxismului afirmau că istoria se dezvoltă în spirală.
Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/2014_03_21/1914-2014-Paralele-2060/

 

Leave a Reply