RSS
 

Există posibilitatea scrierii unei istorii comune a Europei?

06 Feb

Lucian Boia: O istorie comună a Europei nu e o problemă simplă. S-au scris şi se vor mai scrie istorii ale Europei. Nu, nu e uşor, bine-nţeles, fiindcă Europa înseamnă Europa dar, în acelaşi timp – şi poate în măsură şi mai mare – înseamnă istoria fiecărei naţiuni sau a fiecărui stat european.

Fiecare îşi are propriile sale probleme, dar şi propriile prejudecăţi, propriile mitologii. Tentativa trebuie făcută, însă, dacă vrem să avem o Europă. Trebuie să avem şi o istorie europeană. Nu putem să avem o Europă în care să mergem împreună, când e vorba de prezent şi de viitor, dar să ne despărţim complet, când e vorba despre trecut.

Trebuie să căutăm un punct de echilibru. L-au căutat şi l-au găsit, în bună măsură, istoricii francezi şi germani. Există, de câţiva ani, manuale comune, franco-germane, de istorie, pentru liceu, în care, pur şi simplu, apare un discurs comun, cu unele mici rezerve de o parte sau de alta – şi, când e cazul, se specifică faptul că acesta este un punct de vedere mai curând francez sau mai curând german. Însă, în ansamblu, manualele au ajuns la o sinteză comună, la puncte de vedere comune, inclusiv în ce priveşte primul război mondial, unde interpretările au fost iniţial complet divergente. Franţa a acuzat atunci – şi multă vreme după aceea – Germania că este cea care a provocat războiul. Germanii s-au declarat iniţial nevinovaţi, apoi, după Hitler, au acceptat şi ei vinovăţia.

A fost o istorie conflictuală, istoria aceasta a primului război mondial. Acum se caută să se realizeze o istorie echilibrată şi pe cât posibil comună.

DW: Pornind de la acest exemplu franco-german, s-ar putea construi o istorie comună româno-ungară sau prejudecăţile sunt încă multe prea puternice?

Lucian Boia: Nu. Prejudecăţile sunt, aici, mult mai mari, între români şi unguri. Sunt complexe, sunt frustrări care nu au existat în cazul franco-german. Între francezi şi germani a fost ostilitate, dar a fost o partidă între părţi egale. Pe când românii, timp de secole, au fost subordonaţi ungurilor; după aceea ungurii s-au trezit într-o ţară unde s-au considerat a fi dominaţi şi marginalizaţi. Deci sunt frustrări… E mai greu, dar nu este imposibil. Nu este imposibil. Eu – sigur, nu exemplul meu contează aici – chiar lucrez la un eseu despre primul război mondial şi încerc să depăşesc aceste prejudecăţi naţionale româneşti, ungureşti, franceze, germane. Încerc, în felul meu, să înfăţişez o problematică echilibrată şi comună a primului război mondial. Şi cred că sunt mulţi istorici care încearcă acest lucru. Trebuie să punem surdină interpretărilor naţionale, mitologizante, fără să renunţăm, desigur, la ce e naţional în problematica românească – dar, în acelaşi timp, să încercăm să-i înţelegem şi pe ceilalţi. E absurd să considerăm că numai o parte a avut dreptate în conflictul acesta teribil, care a angajat întreaga Europă.

http://www.dw.de/lucian-boia-rom%C3%A2nia-a-c%C3%A2%C5%9Ftigat-na%C5%A3ional-%C5%9Fi-teritorial-dar-a-pierdut-%C3%AEn-termeni-de-securitate/a-17405112

 
 

Leave a Reply

 

 
 
  1. Catalin TepesNo Gravatar

    08/02/2014 at 11:32 AM

    O idee interesanta, insa trebuie sa ne gandim la impactul ulterior al unei asemenea lucrari. Cu siguranta rezultatul nu ar putea sa multumeasca (din puct de vedere istoric, cultural, mitologic daca e sa ajungem pana colo) pe fiecare dintre popoarele Europei. O cale de mijloc ar insemna un efort comun IMENS, si nu doar din partea celor care ar contribui la realizarea ei (nr. lucrarii), ci si din partea oamenilor de rand, a celor care pana in acel moment ar avea o imagine distorsionata poate asupra trecutului REAL al poporului din care fac parte. Diferentele nu ar putea fi acceptate cu usurinta. Trebuie sa ne gandim ca mandria nationala nu e prezenta doar la noi, romanii… Fiecare dintre locuitorii Europei are doza lui de mandrie nationala, de cele mai multe ori alimentata de legendele, povestile, istoria in ultima instanta a poporului din care acesta s-ar trage. O intentie laudabila, insa din umilul meu punct de vedere, nerealizabila. Importanta acestei lucrari nu sta atat in realizarea acesteia, cat in veridicitatea ei. Asta este adevarata provocare…

    Cu deosebit respect,
    Catalin Tepes
    Aspirant la absolvirea CMLDC, dar cu inima absolvent…