RSS
 

Archive for februarie 6th, 2014

Există posibilitatea scrierii unei istorii comune a Europei?

06 Feb

Lucian Boia: O istorie comună a Europei nu e o problemă simplă. S-au scris şi se vor mai scrie istorii ale Europei. Nu, nu e uşor, bine-nţeles, fiindcă Europa înseamnă Europa dar, în acelaşi timp – şi poate în măsură şi mai mare – înseamnă istoria fiecărei naţiuni sau a fiecărui stat european.

Fiecare îşi are propriile sale probleme, dar şi propriile prejudecăţi, propriile mitologii. Tentativa trebuie făcută, însă, dacă vrem să avem o Europă. Trebuie să avem şi o istorie europeană. Nu putem să avem o Europă în care să mergem împreună, când e vorba de prezent şi de viitor, dar să ne despărţim complet, când e vorba despre trecut.

Trebuie să căutăm un punct de echilibru. L-au căutat şi l-au găsit, în bună măsură, istoricii francezi şi germani. Există, de câţiva ani, manuale comune, franco-germane, de istorie, pentru liceu, în care, pur şi simplu, apare un discurs comun, cu unele mici rezerve de o parte sau de alta – şi, când e cazul, se specifică faptul că acesta este un punct de vedere mai curând francez sau mai curând german. Însă, în ansamblu, manualele au ajuns la o sinteză comună, la puncte de vedere comune, inclusiv în ce priveşte primul război mondial, unde interpretările au fost iniţial complet divergente. Franţa a acuzat atunci – şi multă vreme după aceea – Germania că este cea care a provocat războiul. Germanii s-au declarat iniţial nevinovaţi, apoi, după Hitler, au acceptat şi ei vinovăţia.

A fost o istorie conflictuală, istoria aceasta a primului război mondial. Acum se caută să se realizeze o istorie echilibrată şi pe cât posibil comună.

DW: Pornind de la acest exemplu franco-german, s-ar putea construi o istorie comună româno-ungară sau prejudecăţile sunt încă multe prea puternice?

Lucian Boia: Nu. Prejudecăţile sunt, aici, mult mai mari, între români şi unguri. Sunt complexe, sunt frustrări care nu au existat în cazul franco-german. Între francezi şi germani a fost ostilitate, dar a fost o partidă între părţi egale. Pe când românii, timp de secole, au fost subordonaţi ungurilor; după aceea ungurii s-au trezit într-o ţară unde s-au considerat a fi dominaţi şi marginalizaţi. Deci sunt frustrări… E mai greu, dar nu este imposibil. Nu este imposibil. Eu – sigur, nu exemplul meu contează aici – chiar lucrez la un eseu despre primul război mondial şi încerc să depăşesc aceste prejudecăţi naţionale româneşti, ungureşti, franceze, germane. Încerc, în felul meu, să înfăţişez o problematică echilibrată şi comună a primului război mondial. Şi cred că sunt mulţi istorici care încearcă acest lucru. Trebuie să punem surdină interpretărilor naţionale, mitologizante, fără să renunţăm, desigur, la ce e naţional în problematica românească – dar, în acelaşi timp, să încercăm să-i înţelegem şi pe ceilalţi. E absurd să considerăm că numai o parte a avut dreptate în conflictul acesta teribil, care a angajat întreaga Europă.

http://www.dw.de/lucian-boia-rom%C3%A2nia-a-c%C3%A2%C5%9Ftigat-na%C5%A3ional-%C5%9Fi-teritorial-dar-a-pierdut-%C3%AEn-termeni-de-securitate/a-17405112