RSS
 

Archive for ianuarie, 2014

PMP- un nou partid!

31 Ian

Pe data de 29 ianuarie 2014 a fost inscris oficial la tribunal Partidului Miscarea Populara(PMP),o noua formatiune pe partea dreapta a politicii, tot mai faramitata in ultimii doi ani.

PMP,fondat pe 23 iulie 2013,are in calitate de presedinte pe deputatul Eugen Tomac.

Ce mai avem pe dreapta romaneasca?

PNTCD cunoscut tuturor.

Un alt partid de dreapta, Forta Civica, presedinte- fostul premier si actual senator Mihai-Razvan Ungureanu. Partidul este in continuare disponibil sa consolideze procesul de unificare a dreptei politice din Romania.

Partidul Forta Civica se afla din 16 martie 2013 intr-o alianta politica cu PNTCD, denumita “Alianta pentru Dreptate si Adevar”, nume folosit si de liberali si democrati in anul electoral 2004. Ambele partide au facut parte din Alianta Romania Dreapta (ARD), alaturi de PDL, impreuna candidand la alegerile parlamentare din decembrie 2012. De asemenea, din Alianta DA mai face parte si Initiativa Romania Liberala, fara a fi insa un partid.

Pe partea dreapta a politicii romanesti se mai afla si Partidul Noua Republica (PNR), condus de Mihail Neamtu, fost candidat pentru un mandat de deputat in judetul Arad.

PNL, arhicunoscut.

PDL, la fel.

Deci, avem
PMP+PFC+PNR+PNTCD+PNL+PDL, adica sase partide care ar trebui sa vada cum sa poata avea un electorat stabil si plin de succes in noile alegeri europene si prezidentiale

 
 

Şigaliovismul

30 Ian

Fiodor M. Dostoievski cand a scris Demonii (1871-1872) nu a vorbit de problemele societatii anilor 1871-1872 .

El e un profet

Stavroghin , Kirilov , Satov , Verhovenski nici nu au existau in societatea rusa a acelor ani .

Totul este inchipuire pentru vremea in care a scris, totul este idée, adevarate caricaturi.

Ei au aparut mult mai tarziu ,la inceputul secolului XX si , deci cu manifestarile umane din timpul si dupa lovitura de stat bolsevica.

Tulburatoare senzatia.

Cel putin pentru mine.

Cel putin atunci.

Iată dialogurile din orera literară

“[...] – Ascultă, vom provoca un haos, răsturnând totul pe dos, murmură Piotr Stepanovici, pripindu-se ca într-un delir aproape. Nu-ţi vine să crezi că vom provoca un haos? Un asemenea haos, încât totul se va răsturna din temelii. Karmazinov are dreptate că ei n-au de ce să se agaţe. Karmazinov este foarte deştept. Încă vreo 10 grupuri ca cel de aici să am în toată Rusia şi voi fi de negăsit.

- Imbecili ca toţi aceştia, îi scăpă fără să vrea lui Stavroghin.

- O, te rog, fii mai prost, Stavroghin, fii mai prost! Ştii, nici nu eşti chiar atât de deştept, ca să mai râvneşti la aşa ceva: dumitale îţi este frică, dumneata nu crezi, te sperie proporţiile. Şi de ce, adică, ei sunt imbecili? Nu sunt chiar aşa de imbecili; nimeni astăzi nu poate spune că e deştept prin el însuşi. Astăzi rareori găseşti inteligenţe originale. Virghinski este omul cel mai pur. Mai pur decât noi de 10 ori; Dar să-l lăsăm pe el. Liputin e o canalie, dar îi cunosc punctul vulnerabil. Nu există canalie care să nu aibă un punct vulnerabil. Singurul Leamşin nu are asemenea punct, în schimb îl am la mână. Câteva încă asemenea grupuri şi voi avea peste tot acte de identitate şi bani, e ceva, nu-i aşa? Dar nu numai atât. Voi avea şi gazde tăinuite şi atunci nu au decât să mă urmărească. Un grup va cădea, la altul însă se vor împotmoli. Vom provoca un haos… Se poate să nu crezi că e de ajuns să fim numai noi doi?

- Ia-l şi pe Şigaliov; pe mine lasă-mă în pace…

- Şigaliov e un om genial! Ştii că e un geniu de felul lui Fourier; Dar mai îndrăzneţ decât Fourier, dar mai puternic decât Fourier; mă voi ocupa de el. A născocit “egalitatea”!

“Are febră şi aiurează; s-a întâmplat cu el ceva extraordinar!”, îl privi încă odată Stavroghin. Amândoi mergeau fără oprire.

- Totul la el (Sigaliov, n.n.) e bine pus la punct în caietul acela, continuă Verhovenski, instaurează în primul rand spionajul. Fiecare membru al societăţii îl supraveghează pe celălalt şi este obligat să denunţe. Fiecare aparţine tuturor, şi toţi fiecăruia în parte. Toţi sunt sclavi şi egali în sclavie. În cazuri extreme calomnia şi omorul, esenţialul este însă egalitatea. Mai întâi şi întâi scade nivelul culturii, ştiinţelor, talentelor. Un nivel înalt al ştiinţelor şi talentelor este accesibil numai unor capacităţi superioare, dar nu e nevoie de capacităţi superioare! Capacităţile superioare totdeauna acaparează puterea şi devin despoţi. Capacităţile superioare nu pot să nu fie despotice şi întotdeauna au adus mai multă pervertire decât folos; ele trebuiesc eliminate sau executate. Lui Cicero i se taie limba, unui Copernic i se scot ochii, un Shakespeare este omorât cu pietre, iată ce este şigaliovismul! Sclavii trebuie să fie egali: fără despotism n-a existat încă nici libertate, nici egalitate, dar în turmă trebuie să domnească egalitatea. Şi iată deci şigaliovismul! Ha, ha, ha, ţi se pare ciudat? Sunt pentru şigaliovism!

Stavroghin căuta să grăbească pasul şi să ajungă cât mai repede acasă. “Dacă omul acesta e beat, unde a apucat totuşi să se îmbete?, gândea el. Coniacul băut?”

- Ascultă, Stavroghin: a nivela munţii e o idee excelentă, deloc ridicolă. Eu sunt Şigaliov! Nu e nevoie de instrucţie, cultură; destul cu ştiinţa! Şi fără ştiinţă va fi material suficient pentru o mie de ani, însă trebuie orânduită supunerea. Un singur lucru lipseşte în lume: ascultarea. Setea de instrucţie este deja o sete aristocratică. Cum apare familia sau dragostea, apare îndată şi dorinţa de proprietate. Vom ucide această dorinţă: vom slobozi beţia, intriga, denunţul; vom dezlănţui un dezmăţ inimaginabil; orice geniu îl vom înăbuşi încă în faşă, vom reduce totul la un singur numitor, egalitate deplină. “Am învăţat o meserie şi suntem oameni cinstiţi, n-avem nevoie de nimic altceva”, iată răspunsul recent al muncitorilor englezi. Este necesar numai necesarul, iată deviza globului terestru de aci încolo. Dar va fi nevoie şi de convulsii; de asta vom avea grijă noi, guvernanţii. Sclavii trebuie să aibă guvernanţi. Ascultare deplină, depersonalizare deplină, dar odată la 30 de ani Şigaliov dezlănţuie şi o convulsie, şi lumea începe brusc să se devoreze reciproc, până la o anumită limită, şi numai pentru a evita plictiseala. Plictiseala este un sentiment aristocratic; şigaliovismul nu admite dorinţi. Dorinţa şi suferinţa sunt pentru noi, iar pentru sclavi şigaliovismul.

- Pe dumneata personal te excluzi? Lăsă Stavroghin să îi scape iar.

- Şi pe dumneata. Ştii, mă bătea gândul să predau lumea papei. Lasă-l să iasă pe jos şi desculţ şi să se arate mulţimii: “iată, adică, în ce hal m-au adus!” şi toată omenirea îl va urma, inclusiv oştirea. Papa e sus, noi în jurul său, iar dedesubt şigaliovismul. E nevoie numai ca între Papa şi Internaţionala să intervină o înţelegere; şi aşa va fi. Moşneguţul va consimţi imediat. De altfel, nici nu ar avea altă ieşire, ţine minte ce îţi spun. Ha, ha, ha, ţi se pare stupid? Spune, e stupid sau nu?

- Destul, murmură Stavroghin cu dispreţ.

- Destul! Ascultă, am renunţat la Papă! Ducă-se dracului şigaliovismul! Ducă-se dracului Papa! Ne trebuie ceva de actualitate acută şi nu şigaliovismul, pentru că acest şigaliovism este o lucrare fină de giuvaergiu. E un ideal, o chestiune de viitor. Şigaliov e giuvaergiu şi este prost ca orice filantrop. Avem nevoie de muncă brută, iar Şigaliov dispreţuieşte munca brută: Papa va trona în apus, iar la noi, la noi vei fi dumneata!

- Eşti beat, lasă-mă în pace! Murmură Stavroghin şi grăbi pasul.

- Stavroghin, eşti superb! Strigă Piotr Stepanovici aproape în extaz. Nici nu ştii ce superb eşti! Şi ceea ce este mai preţios la dumneata este că uneori nici nu îţi dai seama de asta. O, te-am studiat bine! De multe ori te observ discret, de undeva dintr-un colţ! Ai în dumneata chiar şi un fel de candoare şi naivitate, ştii asta? Încă mai ai, mai ai! Probabil că suferi, suferi sincer, din cauza acestei candori. Admir frumuseţea. Sunt nihilist, dar admir frumuseţea. De ce, adică, nihiliştii să nu iubească frumuseţea? Ei nu iubesc numai idolii, eu însă iubesc idolul! Dumneata eşti idolul meu! Dumneata nu jigneşti pe nimeni, şi toată lumea te urăşte; dumneata tratezi toată lumea egal şi toţi se tem de dumneata, e foarte bine că este aşa. Nimeni nu va veni la dumneata să te bată pe umăr. Eşti un aristocrat teribil. Când un aristocrat vine în democraţie, este fascinant! Pe dumneata nu te costă nimic să îţi jertfeşti viaţa, să o jertfeşti şi pe a altuia. Eşti exact aşa cum îmi trebuie. Am nevoie de unul exact ca dumneata. Nu cunosc altul ca dumneata. Dumneata eşti conducătorul, eşti soarele; iar eu sunt viermele dumitale…

Pe neaşteptate Verhovenski îi sărută mâna. Pe spinarea lui Stavroghin trecură fiori reci şi îşi smulse speriat mâna. Se opriră.

older_nechayev.jpg

Neaceaev

- Eşti nebun! Şopti Stavroghin.

- Se poate, se poate, oi fi şi aiurind, reluă el febril. Dar eu sunt acela care am dibuit cum trebuie făcut primul pas. Niciodată Şigaliov nu va fi în stare să conceapă primul pas. Există mulţi ca Şigaliov! Dar unul singur, un singur om numai în toată Rusia a născocit primul pas şi ştie cum să îl facă. Acest om sunt eu. De ce te uiţi aşa la mine? Am nevoie de dumneata, fără dumneata sunt zero. Fără dumneata sunt o gânganie, o idée în retortă, un Columb fără Americă. Nemişcat, Stavroghin stătea şi îl privea în ochii demenţi.

- Ascultă, mai întâi vom provoca tulburările, vorbea gâfâind Verhovenski, apucându-l mereu de mâneca stângă. Ţi-am mai spus: vom pătrunde în sânul poporului. Ştii că de pe acum suntem foarte tari? Lucrează pentru noi nu numai aceia care asasinează, incendiază şi trag împuşcături clasice sau muşcă. Aceştia sunt de fapt o piedică. Fără disciplină nu concep nimic. Sunt un escroc, nu un socialist, ha, ha! Ascultă, i-am numărat pe toţi; dascălul care îşi bate joc împreună cu copii de Dumnezeul lor şi de leagănul lor este deja al nostru. Avocatul care apără pe un ucigaş cult, pe motivul că este mai evoluat decât victimele sale şi care, pentru a îşi face rost de bani n-ar fi putut să nu ucidă, este deja al nostru. Şcolarii care omoară pe un mujic, ca să încerce o senzaţie tare, sunt ai noştri. Juraţii care achită pe criminali sunt toţi ai noştri. Procurorul care tremură în instanţă să nu pară prea puţin liberal, e al nostru, e al nostru. Administratorii, funcţionarii administrativi, literaţii, o, avem mulţi, foarte mulţi, sunt ai noştri fără să îşi dea seama de asta! Pe de altă parte, supunerea şcolarilor şi prostănacilor a ajuns în extrema limită; dascălii au vezica biliară umflată şi fac fiere; pretutindeni vanitatea a atins proporţii neînchipuite, lăcomia a devenit fără margini, ca de fiară… Ştii dumneata cât vom câştiga numai cu ajutorul ideilor gata confecţionate? Când plecam prin ţară bântuia teza lui Littre, potrivit căreia crima este un act de demenţă; mă întorc şi crima deja nu mai este o nebunie, ci un act de bun simţ, aproape o datorie, în cel mai rău caz un protest nobil. “Cum să nu omoare un ucigaş cult dacă are nevoie de bani?” Dar toate astea nu sunt decât floare la ureche. Dumnezeul rus a şi dat înapoi în faţa “basamacului”. Poporul o ţine într-o beţie necontenită, mamele sunt bete, copii sunt beţi, bisericile goale, iar în instanţele judecătoreşti: “două sute de lovituri cu nuiaua, sau la cărat hârdăul“. O, lăsaţi numai să crească generaţia! Regret însă că nu pot să mai aştept, altfel i-am avea pe toţi şi mai beţi! Ce păcat că nu avem proletari! Dar îi vom avea, îi vom avea, într-acolo mergem…

- Şi mai păcat e că ne-am prostit de-a binelea, murmură Stavroghin şi îşi continuă drumul.

- Ascultă, am văzut cu ochii mei un copil de şase ani care îşi târa mama beată acasă, iar ea îl împroşca cu vorbe scârboase. Crezi că mă bucur cu toate astea? Când vor nimeri în mâinile noastre poate că îi vom lecui… Iar de va fi nevoie îi vom izgoni în deşert pentru 40 de ani… Una sau două generaţii de desfrânare însă sunt acum necesare; e nevoie de un desfrâu nemaiauzit de ticălos, când omul se transformă într-o scârnăvie dezgustătoare, laşă, egoistă, şi feroce, iată ce ne trebuie! Mai adăugăm şi puţin “sângişor proaspăt”, ca să se mai aclimatizeze. De ce râzi? Nu mă contrazic deloc. Îi contrazic numai pe filantropi şi şigaliovismul. Sunt escroc şi nu socialist. Ha, ha, ha! Păcat că nu prea avem timp de aşteptat. I-am promis lui Karmazinov că încep în luna mai şi isprăvesc în octombrie. Rapid, nu-i aşa, ha, ha! Ascultă ce îţi spun, Stavroghin: s-a văzut până în prezent că cinismul nu este în firea poporului rus, deşi înjură cu vorbe scârnave. Ştii că sclavul iobag se respecta mai mult decât se respectă Karmazinov? Era bătuit şi schingiuit dar, şi-a apărat, şi-a păstrat zeii, pe când Karmaziunov nu şi i-a apărat.

- Ei bine, Verhovenski, te ascult pentru prima dată şi trebuie să îţi spun că te ascult cu mirare, zise Nikolai Vsevolodovici, aşadar, dumneata într-adevăr nu eşti socialist, ci un fel de ambiţios… politic?

- Zi escroc! Escroc. Te îngrijorează că sunt astfel? Îţi voi spune îndată cine sunt eu, că doar asta voiam să fac. Doar nu degeaba ţi-am sărutat mâna. Dar e nevoie ca şi poporul să creadă ce ştim noi, ce vrem şi că ceilalţi numai “învârtesc bâta deasupra capului şi dau în ai lor”. Aoleu, dacă am avea timp! Nenorocirea e că n-avem timp. Vom proclama distrugerea… De ce, de ce totuşi această idee e atât de fascinantă? E nevoie totuşi să ne mai dezmorţim oscioarele. Vom da naştere la incendii…Vom lansa legende… În treaba asta orice “grup” răpănos ne va fi util. Chiar în aceste grupuri voi găsi asemenea amatori, încât se vor oferi pentru orice împuşcătură, ba ne vor fi şi recunoscători pentru onoarea ce li face. Şi astfel va începe haosul! Să îi dai vânt numai, se va porni un iureş pe care lumea nu l-a cunoscut nicicând… Se va înceţoşa Rusia, va boci pământul după vechile zeităţi… ei bine, abia atunci noi vom face să apară….cine?

- Cine?

- Ivan Ţarevici.

- Cine e?

- Ţareviciul Ivan, dumneata, dumneata! Stavroghin reflectă un minut.

- Un impostor? Întrebă el brusc, privindu-l cu profundă mirare pe acest exaltat. Iată, în sfârşit, planul dumitale va să zică.

- Vom spune că el “se ascunde”, zise Verhovenski, încet, într-o şoapta aproape drăgăstoasă, încât părea că este într-adevăr beat. Ştii ce efect pot produce aceste cuvinte: “el se ascunde”. Dar se va înfăţişa, se va înfăţişa. Vom lansa o legendă mai grozavă decât cea a Scapeţilor. El există, dar nimeni nu l-a văzut. O, ce legendă se poate porni! Şi principalul, vine o forţă nouă. Când tocmai de aşa ceva este nevoie. După aşa ceva tânjeşte toată lumea. Ce găseşte în socialism: distruge forţele vechi, dar forţe noi nu aduce. Pe când aici e o forţă, şi încă ce forţă, nemaipomenită! N-avem nevoie decât de o pârghie, pentru o singură dată, ca să ridicăm pământul. Totul se va ridica.

- Aşadar, contezi pe mine în mod serios? Surâse cu răutate Stavroghin.

- De ce rîzi, şi încă cu atîta răutate? Nu mă speria. Acum eu sînt ca un copil, ai putea să mă sperii de moarte cu un singur zîmbet ca ăsta. Ascultă, nu te voi înfăţişa nimănui, nimănui… aşa trebuie… el există, dar nimeni nu l-a văzut, se ascunde. Deşi s-ar putea să-l şi arătăm unuia singur dintr-o sută de mii, de pildă. Şi se va porni pe toată faţa pămîntului zvonul: „l-am văzut, l-am văzut”. Şi Ivan Filipovici, dumnezeul Savaot, a fost văzut cum s-a înălţat într-un car de foc în cer în faţa oamenilor, l-au văzut cu „proprii” lor ochi. Or, dumneata nu eşti un Ivan Filipovici. Dumneata eşti un făt-frumos, mîndru ca un zeu, care nu vrea nimic pentru el, cu nimb de sacrificiu, „care se ascunde”. Principalul este să pornească legenda! Îi vei învinge. Arunci o singură privire şi ai învins. Poartă un adevăr nou şi „se ascunde”. Mai lansăm totodată şi două-trei judecăţi solomoniene. Avem doar grupurile, grupurile de cîte cinci, nu e nevoie de ziare! Dacă din mii o singură cerere va fi satisfăcută, toţi vor veni cu cereri. In orice sat, orice ţăran va şti că există undeva o asemena scorbură unde trebuiesc lăsate cererile. Şi se va porni un vuiet pe faţa pămîntului: „o lege nouă şi dreaptă vine”, şi se va tulbura marea; şi se va prăbuşi şandramaua; şi, uite, atunci ne vom gîndi cum să înălţăm o zidire de piatră. Pentru prima oară! Ziditorii vom fi noi, numai noi. Numai noi!

- Nebunie curată! murmură Stavroghin.

- De ce, de ce nu vrei? Ţi-e frică? Dar eu m-am agăţat de dumneata, tocmai pentru că nu ţi-e frică de nimic. Ţi se pare ceva total lipsit de înţelepciune? Păi, deocamdată nu sînt decît un Columb fără Americă; poate părea înţelept un Columb fără America? Stavroghin tăcea. Între timp ajunseră la el şi se opriră în faţa uşii de intrare.

- Ascultă, se plecă Verhovenski la urechea lui, voi face totul şi fără bani; voi termina mîine cu Maria Timofeevna fără bani, şi chiar mâine ţi-o voi aduce pe Liza. Vrei să ţi-o aduc pe Liza chiar mâine? „O fi înnebunit cu adevărat?” surise Stavroghin. Uşa de la intrare se deschise.

- Stavroghin, e a noastră America? Îl prinse de mână pentru ultima oară Verhovenski.

- La ce bun? murmură grav şi sever Nikolai Vsevolodovici.

- Îţi lipseşte dorinţa, am ştiut eu! strigă acesta cuprins de furie. Minţi, cuconaş păcătos, pervers şi fandosit ce eşti; nu te cred, ai o poftă de lup!… Nu-ţi dai seama ce încărcat este contul dumitale acum şi că nu mai pot renunţa la dumneata! Nu există pe suprafaţa pămîntului altul ca dumneata! Eu te-am plăsmuit încă în străinătate; te-am plăsmuit privindu-te. Dacă nu te-aş fi privit pe furiş din colţuri nu mi-ar fi venit în cap această idee!… Stavroghin porni în sus pe scară fără a răspunde.

- Stavroghin, strigă în urma lui Verhovenski îţi dau o zi… două… să zicem trei; mai mult decât trei nu pot. Şi aştept răspunsul dumitale!”

(F.M. Dostoievski, Demonii

 
 

Daruri prefăcute

29 Ian

Stau si ma gandesc daca se merita cu adevarat primit darul prefacut, viclean al semenului la semen aflat in nevoie??

Cred cu tarie ca acel dar care trebuie sa-l dam oamenilor saraci, aflati la nevoie este cel din dragoste si inseamna straduinta noastra de a oferi lor Binele pe termen lung: locuri de munca, trai decent, imbelsugat poate, stradanie de a fi in respectul unor valori acceptate unanim, incredere in cei de langa tine, dreptul de a fi cu o viata in tihna, fara de pricina, ancorata celor sufletesti decat in Hristos!!!

Unde sunt durerile dragostei muncii si implinirii prin ea?

Unde sunt tariile fortei ca prin tine poti fi, ca alaturi de binele tau cel al semenului este spendoarea vietii celei marete in respectul fiintei umane!!

Decat sa-i dau impresia ca ajutorul este la mine pentru cel necajit cand trebuie sa-l EDUC ca dreptul pentru toate si tot sta la el, in forta actiunii sale, la a-si face singur si o mamaliga si o paine si masa si casa daca MUNCESTE, MUNCESTE si binecuvanteaza folosul muncii si tainele de respect fata de munca, a lui si a celor de langa el.

Nu poti da mereu si mereu ajutoare, veni pana la casele lor amarate, de chirpici etc., cu freza, cu lopata, cu apa, cu painea, cu toate ….bani de incalzire…bani de etc….etc.pentru ca ceea ce trebuie este sa-i dai unealta pentru care el SINGUR sa simta bucuria de a fi OM, sa aiba satisfactia ca poate EL sa-si castige roadele traiului sau si pentru familia sa, sa poata el sa-si procure uneltele sofisticate pentru a-si face partie, drum, cale libera pentru LIBERTATEA sa!!!

NU?

Cred ca acesta este rostul STATULUI cetatenilor, al organismului care sa trezeasca la munca, la viata, la libertate semenii, in curajul jertfei onoarei de a fi OM, de a fi pe acest pamant binecuvantat de Dumnezeu!!

Darurile prefacute sunt cele in care interesul imediat al unuia sau al celuilant este satisfacut IMEDIAT prin o paine, prin o sticla de apa etc. si apoi …apoi…ce face cel ramas in nebogatia sa???

Da omului fericirea bunastarii sale, leapada-l de LENE, NESIMTIRE sufleteasca si trupeasca, cladeste in el respectul fata de MUNCA si rezultatul ei si asa tara, neamul se ridica , cuteaza de a fi, se inalta spre Hristos Domnul, mandru si in acelasi timp smerit ca toate ale LUI se intorc la EL cu jertfa fiecaruia indreptata spre lauda LUI !!!

Festivismul unei prezente la ceas de nevoie al oamenilor nu rezolva luminarea de Neam, nu rezolva starea de Bine a cetatenilor, nu rezolva satisfactia ca fiecare exista si vrea sa fie, sa traiasca si sa aduca multumire sincera pentru aceasta LUI!!!!

Spre MUNCA, zi de zi, ceas de ceas este inchinarea noastra spre mantuire, ca individ sau ca NEAN !!!

Doamne, ajuta!

 

In taina geopoliticii!!

28 Ian

Discutiile de taina au avut loc.
Oare ce or fi discutat??

DE ce in democratie se intampla asa??
In puterea poporului, a cetatenilor nu sta si politica generala si cea externa?

Unde suntem noi!!!
Ce o fi cu interesele Marilor si durerile micilor!!

*********************************************

Înaintea summitului UE-Rusia de la Bruxelles, a avut loc o întâlnire cu uşile închise între preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy şi şeful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.

După încheierea întâlnirii, negocierile celor două delegaţii au continuat în formatul unui prânz de lucru.

La cel de-al 32-lea summit UE-Rusia, din partea Rusiei în afară de Vladimir Putin participă ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, iar din partea UE, şeful diplomaţiei UE, Catherine Ashton.
Mai mult: http://romanian.ruvr.ru/news/2014_01_28/Intalnire-cu-uSile-inchise-dintre-Putin-Van-Rompuy-Si-Barroso-1994/

 
 

HOLOCAUST- comemorare

27 Ian

Sa nu uitam!!

Cred ca acesta trebuie sa fie mesajul acestei zile.
Avem datoria de oameni sa aparam viata si libertatea semenilor nostri, sa slujim cauza demnitatii umane sperand ca numai impreuna putem reusi sa fim OAMENI.

Sa atacam regimurile politice care impart oamenii in semeni de ai nostri si suboameni sau neoameni, in romani buni si romani rai, in unii care cred in ceva si altii care nu cred in nimic etc

Sa spunem raspicat si fara de teama despre grozaviile pe care unii de la noi si de aiurea le-au comis in numele asa zisei dreptati a rasei, a clasei, a marii Germanii, Ungarii, Romanii etc.

Am acuzat in plin secol XX ca unii oameni trebuie sa dea seama pentru tot raul social si politic existent intro zona, intro regiune, intro tara, intrun continet si in intreaga lume.

Ei nu puteau fi decat evreii si lor le-a fost dat , atunci, sa traiasca drama uciderii in masa pentru singura vina ca apartineu acestei etnii!! s-a intamplat cu stiinta si cu dorinta, s-a actionat cu rea credinta si cu multa indoctrinare si manipulare ingrozitoare si s-a reusit sa fie omorati milioane de semeni evrei.

NOI, cei de astazi, nu trebuie sa purtam stigmatul zilelor in care au fost aceste atrocitati realizate de ai nostri, ci sa recunoastem ca ele au avut loc, ca sunt parte a istoriei noastre, ca asemenea grozavii nu trebuie sa se mai intample si ca trebuie sa fim de garda la a preintampina orice actiune de subminare a demnitatii oamenilor, de rasism, de xenofobie, de antisemitism care se poate realiza in numele unei asa zise cauze nobile.

Aici trebuie sa avem instrumente legale pentru a bloca Raul in fasa si nu prea le simt ca sunt!!!

Mesajul preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, transmis cu prilejul Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului

Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a transmis luni, 27 ianuarie a.c., un mesaj cu prilejul Zilei Internaţionale de Comemorare a Victimelor Holocaustului.

Vă prezentăm textul mesajului:

„Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este, pentru noi toți, un prilej de a reflecta la semnificația pe care o au gesturile și atitudinile noastre în fața istoriei. Această zi ne oferă posibilitatea de a ne gândi la greșelile pe care le-am comis împotriva semenilor noștri. Condamnarea Holocaustului, alături de condamnarea regimurilor totalitate și a tuturor crimelor săvârșite împotriva umanității sunt pași necesari pe care statul român i-a făcut și continuă să îi facă din dorința de a putea, în deplină libertate și responsabilitate, să-și continue evoluția. Am convingerea că societatea românească este capabilă să ofere un exemplu de bună conviețuire care să cultive demnitatea fiecărui cetățean, indiferent de minoritatea etnică sau religioasă căreia îi aparține. Avem o tradiție care poate să ne ofere premisele reale ale unui dialog constructiv, dincolo de momentele care ne-au dovedit slăbiciunea în fața extremismului și a ideologiilor totalitare.

Am încrederea că, purtând permanent în conștiință responsabilitatea împărtășită față de trecutul istoric, vom putea să consolidăm o societate a solidarității și a dialogului, prin care să dovedim, mai ales pentru generațiile care vor veni, fermitatea noastră împotriva a tot ceea ce ne poate dezumaniza.

«Să ne amintim!» respectând memoria suferinței printr-o responsabilitate asumată zi de zi și cultivând, totodată, ca fundament al acțiunii noastre individuale și politice, vocația păcii și a reconcilierii.”

Departamentul de Comunicare Publică
27 Ianuarie 2014

 

Nesimtire- ninge in ianuarie!!

26 Ian

De aproape 48 de ore ninge frumos si ca la carte in Romania!!

Cred ca ninge si in Germania, Austria, Ungaria etc.

La noi e panica, doliu etc. ca NINGE in IANUARIE pentru prima data asa cum se cuvine in mijloc de iarna.

Unii au fost luati pe nepregatite ca doar cu 24 de ore inainte au fost avertizati ca vine…VINE IARNA PUTERNIC si cu viscol ca la manualul de meteo!!

Autostrazile sunt inchise, drumuri blocate, oamenii rugati sa stea acasa sa nu circule pe sosele pentru ca acum ei care platesc rovinieta,taxe si impozite etc. nu au cum sa-si inmormanteze oamenii, cum sa mearga la spital, cum sa-si vada de necazurile si bucuriile vietii.

Au tupeul sa ceara sa NU circule, sa mearga pe drumurile lor, sa viziteze- culmea tupeului frumusetile patriei- ceea ce si-au propus!

Cum o fi in Germania, Ungaria etc. Tot asa fac autoritatile cu cetatenii si cu turistii altor state??

In Capitala haos si neputinta si culmea la TV apare edilul si comanda acolo: stanga, dreapta etc. Asa fac si primarii din Budapesta, din Viena, din Berlin?? Ma cam indoiesc!

Suntem inca pe model rasaritean, poate stangist cum ne-am obisnuit de saizeci de ani.

De vina sunt cetatenii care nu stau locului si mai fac si scandal ca vor sa mearga la avion, ca au curse in Europa, ca vor sa ajunga la etc. Ce tupeu!!

E multa nesimtire si ninge …ninge frumos, placut, cu minunate clipe de bucurie maxima ca acum avem iarna, ca putem merge la patinoar, la schi, la munte si la distractii!

Am impresia ca unii sunt platiti ca sa aiba utilajele si sa faca deszapezirea, cu contracte de milioane de lei, nu? Poate inca din noiembrie ca de vine zapada si …

Au incasat milioane de lei din banii nostri, din saracia noastra si acum nu auutilaje, nu fac fata situatiei, nu mai pot!!!!

Si salvarea tuturor: VINE ARMATA tarii!!! Saraca , mereu la ceas de nevoie ea este prezenta si altii incaseaza bani si bani , iar ea, poate, onoruri- date de cine?

Ce nesimtire, ninge in ianuarie!!

PS
La BREAZA este maximum de nesimtire cu privire la deszapezire!!!

NU POT SA IES cu masina pe drumurile publice pentru ca nu este facuta curatirea carosabilului.
La mine pe strada cred ca o singura data au fost cu un utilaj de deszapezire.

Nu poti sa circul pentru ca stratul de zapada este mult prea mare, peste 15 cm pe drum si nu poti inainta cu masina .

Am vrut sa merg cu sotia la megaimage si …am mers pe jos!!

De ce platim primariei taxele daca sunt intro nesimtire uriasa si nu fac nimic pentru noi?

Stau aproape de centru, pe o strada unde taxele sunt de zona A si macar puneau un utilaj tras de un cal sa faca partie si tot faceau ceva.

Pe soseaua principala a orasului este de asemenea dezastru.

Nimic nu este facut!!
Carosabilul trebuia sa fie negru, sa se vada asfaltul dar surpriza!!!!….avem un strat de 5-10 cm de zapada si dedesubt gheata!!!
Abia am ajuns la magazin pe jos!!!

E starea de necesitate sau de NESIMTIRE fata de cetatean???

PS2

Sunt la al 850-lea articol pe blog!!!

 
 

Suflete moarte!!

25 Ian

Joi,23 IANUARIE 2014, am vazut la Ploiesti spectacolul cu acest titlu in regia lui Dabija. Frumos, cu intelesuri multiple, cu mare chiverniseala, cu actori minunati si mult de inteles pentru vremurile pe care le traim!

Merita vazut si …meditat!

Arta poate mereu sa exprime cu mii si mii de nuante ceea ce este vizibil in viata de zi cu zi dar nu poti exprima!

Felicitari celor care au decis sa-l puna in scena !!

Poate daca unii ar putea cumpara suflete moarte ar deveni mai puternici, mai asezati, mai instariti in lumea ce se vede si mai linistiti la prapastiile care sunt la tot pasul.

Poate ar fi loc pentru cei care au planuri marete de faurit pentru aceste suflete moarte!

Poate o sa ne incredem in stapanii acestor suflete moarte si vom birui neputintele noastre cotidiene!

Poate mergem inainte si nu ne lasa sufletele moarte ale cetatenilor nevinovati care au dar jertfa suprema crezand in Binele Neamului rastignit de fariseii clipei!

Poate credem sca se poate face orice cand ai puterea si cumparand sufletele moarte simti ca devi puternic, de neinlocuit etc.

Poate ne trezim si vom crede ca numai pentru cei vii sunt clipele de bucurie necesare si ca sta in puterea noastra de a fi fericiti clipa de clipa!

Poate…

 
 

Auto-distrugerea

21 Ian

E simplu, e foarte simplu si invata orice elev din clasele primare: auto-distrugerea unui invivid este decizia proprie!!

Auto-distrugerea unei colectivitati este de sorginte subiectiva in conditiile in care nimeni si nimic nu conduce comunitatea spre Binele comun.

SOLIDARITATEA ESTE TARIA UNEI NATIUNI, DREPTUL DE A ACTIONA CAND UN SEMEN , PARTE A GRUPULUI CEL MARE ESTE LA NECAZ, ESTE IN DEZASTRU.

FIRUL DE PRAF, OMUL SIMPLU, cetateanul CARE LA NEVOIE SIMTE CA CEI MULTI AI SAI SUNT ALATURI DE EL, PUNE UMARUL LA SALVAREA SA, PE SCURT: INSTITUTIILE STATULUI/COMUNITATII RASPUND RAPID LA rAUL INDIVIDULUI, MAI ALES IN CAZ DE DEZASTRU.

OAMENII CARE SLUJESC INSTITUTIILE STATULUI CETATENILOR sa-si dea mana si sa actioneze in mod unitar spre binele acestei natiuni ESTE SCOPUL FIRESC SI CORECT AL EXISTENTEI SI CONSOLIDARII UNEI NATII.

UNDE SUNTEM????

INTRUN PROCES IN CARE COORDONAREA PENTRU UN MIC DEZASTRU, ACCIDENTUL AVIATIC RECENT!!!, ESTE NULA ATUNCI LA UN CUTREMUR CE FACEM??

lA ALT DEZASTRU NATURAL SAU LA UN ATAC EXTERN???

ADUNAREA CEA ORANDUITA PENTRU BINELE SI FOLOSUL ACESTUI NEAM TREBUIE SA FIE CU NOI, CU OAMENII, CU CEI MULTI, CU TOTI CEI CARE PLATIND TAXE SI IMPOZITE DORIM A FI AJUTATI SI SALVATI, NU?

 
 

Veşnică recunoştinţă

19 Ian

Recunoştinţa este o virtute, numită „floare rară”. Din textul evanghelic despre vindecarea celor zece leproşi (Luca 17, 11-18) ştim că doar unul din cei vindecaţi vine în faţa Domnului, pentru a-I mulţumi.
Înfiorător este că nici îngerii nu au fost recunoscători şi mulţumitori, faţă de Creatorul, Dumnezeul şi Împăratul lor, care din iubire şi spre fericire i-a zidit, o parte din ei răzvrătindu-se, alegând nefericita soartă a iadului veşnic.
Omul nu a avut nici el parte de o soartă mai bună. De la prima pereche a locuitorilor edenici, Adam şi Eva, până în zilele noastre din multe şi diferite „motive” desaga nerecunoştinţei, mai mică sau mai mare, o purtăm în spate fiecare. Nerecunoştinţa faţă de Dumnezeu s-a adâncit transformându-se în negare a existenţei Lui şi chiar ură faţă de El. În plan orizontal ura s-a lăţit, Cain ucigând pe fratele său, nevinovatul Abel, lucrarea urii extinzându-se în întrega istorie.
Totuşi sunt atâtea motive ca şi îngerii şi oamenii şi toată creaţia, să fie recunoscători faţă de Dumnezeu. Dacă îngerii care au rămas ascultători şi firea necuvântătoare, sunt şi rămân în veşnică recunoştinţă, omul ar avea motiv în plus să fie recunoscător. Recunoştinţa este până la urmă singurul lucru vrednic de omul creat după chipul lui Dumnezeu.
Dacă potrivit Sfântului Pavel nimic nu este al nostru ci toate împreună cu viaţa le-am primit în dar, singura mulţumire adusă Creatorului de către noi ca oameni ar fi o stare constantă de recunoştinţă.
Tot omul din adâncul sufletului ar trebui să fie recunoscător Creatorului şi Dumnezeului său, pentru viaţa pe care a primit-o în dar, din nefiinţă la fiinţă fiind adus. Pentru sănătatea şi întregimea trupului, pentru sufletul cel nemuritor, mai de preţ ca tot ce este creat. Pentru lumina minţii cu toate facultăţile ei, pentru simţirea inimii cu toată căldura şi sentimentele bune care sălăşluiesc în ea. Pentru tăria voinţei capabilă să lupte cu abnegaţie pentru atingerea scopurilor propuse. Pentru frumuseţea vieţii trăite în pace şi armonie, pentru munca cinstită, pentru hrana şi băutura zilnică, pentru frumuseţea iubirii curate omeneşti, pentru fericirea familiei, pentru legile drepte ale societăţii, pentru un conducător bun, pentru un bătrân înţelept, pentru zâmbetul nevinovat al unui copil sau surâsul blând al unei mame. Pentru realizările geniului omenesc, pentru frumuseţea artei, muzicii, poeziei. Pentru frumuseţea cerului albastru înstelat, pentru verdeaţa odihnitoare a codrilor, pentru susurul izvoarelor şi cântul păsărelelor, pentru iarba verde pe care o călcăm şi aerul curat pe care îl respirăm. Tot omul păgân, iudeu şi creştin, din adâncul sufletului cu dreptate este să înalţe mulţumire şi recunoştinţă lui Dumnezeu – Creatorul.
Dacă iudeii au un motiv în plus să fie recunoscători pentru alegerea lor, pentru strămoşii lor, patriarhii, profeţii şi drepţii din poporul lor, pentru Legea lui Moise şi preoţia dată pe temeiul ei, noi creştinii avem întreite motive să-i mulţumim lui Dumnezeu Celui în Sfânta Treime lăudat.
Pe lângă recunoştinţa datorată, alături de popoarele păgâne şi poporul evreu, lui Dumnezeu Tatăl – Creatorul, noi creştinii datorăm nemărginită recunoştinţă lui Dumnezeu Fiul – Mântuitorul şi Duhului Sfânt – Mângâietorul.
Cuvântului întrupat Mântuitorului Hristos îi suntem recunoscători pentru smerenia Sa negrăită şi dragostea nemărginită, arătată nouă prin venirea pe pământ. Prin naşterea Sa într-o iesle săracă, într-o familie şi într-o ţară modestă, într-o lume ostilă şi respingătoare. Pentru creşterea Sa anonimă şi viaţa Sa de supunere faţă de Maica Preacurată şi Sfântul Iosif, tatăl adoptiv. Pentru supunerea Sa faţă de Legea dată prin Moise şi apoi pentru nepreţuitul dar al descoperirii dumnezeirii Sale la Botezul petrecut la Iordan. Pentru predicile şi minunile Sale, care sunt buna-vestire, Evanghelia mântuirii adusă şi dăruită nouă.
Pentru calea deschisă a iubirii nesfârşite, mereu răstignite, arătată şi dată nouă să călătorim. Pentru Adevărul pe care l-a descoperit întru Sine însuşi, în lumina căruia vedem şi deosebim binele de rău, minciuna de adevăr. Pentru Viaţa Sa nemaipomenită, desăvârşită, dumnezeiască lăsată nouă să o trăim, pentru mântuirea realizată prin patimile, răstignirea, moartea şi învierea Sa. Pentru Înălţarea la cer şi şederea de-a dreapta Tatălui, prin care a înălţat şi înalţă mereu pe toţi cei ce cred în El. Pentru trimiterea Duhului Sfânt, împlinindu-şi astfel făgăduinţa, dându-ne siguranţa şi încrederea de a-l aştepta cu nădejde şi răbdare până la a Doua Sa Venire, când cu dreptate va judeca lumea.
Pentru că rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor, luminându-ne prin Cuvântul Lui, îndulcindu-ne cu prezenţa Sa în slujbele Bisericii, în rugăciune sau când neaşteptat ne mângâie din bunătatea Sa. Pentru prezenţa Sa reală în Sfintele Taine, pentru modul de a ni se dărui întreg în Sfânta Împărtăşanie, pătrunzând toate fibrele existenţei noastre cu prezenţa Lui.
Pentru toate câte a făcut şi face mereu pentru noi, câtă mulţumire, câtă laudă şi recunoştinţă nu I se cuvine din partea noastră.
Duhului Sfânt, Mângâietorului, îi suntem recunoscători pentru venirea Sa în lume. Pentru pogorârea Sa peste Sfinţii Apostoli în chip de limbi de foc (Faptele Apostolilor 2, 3) şi întemeierea Bisericii. Pentru toate darurile revărsate asupra slujitorilor şi credincioşilor în Biserică, spre creşterea întărirea şi desăvârşirea noastră în Hristos.
Pentru a fi liberi (Ioan 8, 32) cu adevărata libertate lăuntrică, El revarsă în sufletele noastre „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia” (Galateni 5, 22) şi alte daruri duhovniceşti. Lucrează în Sfintele Taine, în Botez, Mirungere, Spovedanie, Euharistie şi Sfântul Maslu spre sfinţirea noastră. Sfinţeşte nunta şi dăruieşte prin taina hirotoniei, daruri şi harisme slujitorilor Bisericii şi puterea iertării păcatelor.
Rugăciunile, laudele, cântările, cererile şi mulţumirile adresate în El lui Hristos, Sfintei Treimi, Maicii Domnului, Sfinţilor ne sunt primite mulţumită Duhului Sfânt care ne povăţuieşte spre desăvârşire în viaţa veşnică. Pentru ploaia de daruri revărsate peste noi în Biserică, cât belşug de recunoştinţă, nu ar trebui să se înalţe din adâncul sufletelor noastre către Sfântul Mângâietor? Recunoştinţă pentru ocrotirea Maicii Domnului. Recunoştinţă pentru apărarea Sfintei Cruci. Recunoştinţă pentru comuniunea sfinţilor şi acoperământul îngerilor. Recunoştinţă pentru părinţii şi dascălii noştri.
Recunoştinţă şi mulţumire lui Dumnezeu căci nu ne pierde în greşalele noastre atunci când păcătuim. Recunoştinţă şi mulţumire că în blânda Sa pronie, prin bucurii sau dureri şi necazuri ne trezeşte la pocăinţă. Recunoştinţă şi mulţumire pentru iubirea cu care ne îmbrăţişează atunci când ne întoarcem sau reîntoarcem la El, ca fiul cel pierdut. Adâncă recunoştinţă şi mulţumire căci prin comportamentul Tatălui (Dumnezeu) ne învaţă, ca fii ai casei, să avem milă şi îngăduinţă faţă de fraţii cei căzuţi.
Veşnică recunoştinţă şi veşnică mulţumire Dumnezeului nostru, pentru îndelunga Sa răbdare cu care aşteaptă întoarcerea tuturor, în braţele părinteşti ale nesfârşitei Sale iubiri. Pentru bucuria sfântă şi cerească pe care a pregătit-o şi pentru dorul cu care ne aşteaptă, recunoştinţă, cinste şi slăvire se cuvine lui Dumnezeu celui în Sfânta Treime slăvit: Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh. Amin.
https://www.facebook.com/arhimandritandrei.coroian

 

Cele zece porunci ale românului

18 Ian

Cele zece porunci ale românului, înfăţişate de Ion Raţiu la primul Congres al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, desfăşurat la Geneva în anul 1984:

●1. Fii mândru că eşti român. Afirmă-te întotdeauna ca atare. Suntem un popor nobil şi vechi. Civilizaţia are rădăcini adânci în pământul ţării noastre.

●2. Afirmă-ţi dragostea pentru Patrie ori de câte ori ai ocazia. Nu faci asta pentru că eşti şovin ci pentru că doreşti să îi serveşti pe cei rămaşi acasă.

●3. Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa. Nu regăţeni, nu transilvăneni, nu basarabeni, nu timoceni, aromâni sau megleniţi. Toţi suntem români.

●4. Ajută-ţi compatrioţii din mult-puţinul ce îl ai. Dă-ţi tainul, nu îl precupeţi.

●5. Susţine instituţiile româneşti din diaspora, oricât de modeste sau de imperfecte ar fi acestea.

●6. Nu critica niciodată, nici măcar prieteneşte, pe românul care se străduieşte să apere sau să promoveze cauza naţională. Fă tumai bine decât el.

●7. Nu aduce nicio critică, nici măcar “constructivă”, semenului tău care luptă. Critica ta să se afirme prin faptă: fă mai mult şi mai bine decât face el.

●8. Fii întotdeauna conştient că gelozia, invidia şi calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab, care nu mai are nici ţară, nici poziţie în societate. Nu te lăsa pradă acestor sentimente inferioare.

●9. Opune-te numai celor care siluiesc voinţa poporului român. Opoziţia faţă de eforturile altor patrioţi români este o irosire de energie.

●10. Fă ceva pozitiv pentru ţara ta şi pentru compatrioţii tăi. Oricât de modest sau neînsemnat este ceea ce faci, fă-o în fiecare zi.