RSS
 

Artă confiscată de nazişti

05 Noi

Artă confiscată de nazişti, descoperită într-o cămară din München

Hitler avea oroare de artiştii contemporani, inutili propagandei naziste. Creaţiile lor erau clasificate drept “artă degenerată”. Scoase din circuit, acestea ajungeau în colecţiile private ale privilegiaţilor celui de-al treilea Reich.

“Arta degenerată” a fost termenul oficial folosit de regimul hitlerist pentru a defăima creatorii de artă modernă cu origini neconforme standardelor culturale şi idealurilor de frumuseţe propagate în epoca nazistă a Germaniei. “Degenerate” erau expresionismul, dadaismul, suprarealismul, cubismul şi fauvismul – multe dintre ele dezvoltându-se chiar în Germania interbelică. Şi, desigur, “degenerat” era orice artist care nu se încadra în normele rasiale dictate de Hitler (artist ratat de felul său) şi acoliţii acestuia.

O întreagă colecţie de “artă degenerată” a fost păstrată în locuinţa unui münchenez, astăzi în vârstă de 80 de ani. Circa 1500 de piese rare, considerate deja dispărute, au fost găsite de fiscul german între conservele din cămara fiului unui curator şi comerciant de artă, Hildebrand Gurlitt, apropiat regimului nazist şi care, cum notează cotidianul Bild, ar fi lucrat la comanda ministrului propagandei, Joseph Goebbels. În vremea celui de-al treilea Reich, tablourile, semnate de maeştri ai modernităţii precum Picasso, Nolde, Matisse, Chagall, Kokoschka, Marc sau Klee, au fost puse la index şi confiscate – o bună parte din colecţiile private ale unor evrei. La sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, Hildebrand Gurlitt (decedat în 1956) ar fi declarat că toată colecţia sa a ars în timpul bombardamentului Dresdei. Văduva lui Hildebrand Gurlitt avea să declare acelaşi lucru câţiva ani mai târziu, când familia colecţionarului evreu Henri Hinrichsen s-a interesat despre soarta unui tablou semnat de Carl Spitzweg, cumpărat la preţ de nimic de Gurlitt pentru Goebbels.

Valoarea totală actuală a pinacotecii din cămara întunecată a fiului lui Gurlitt, Cornelius, a fost estimată la incredibila sumă de un miliard de euro. Autorităţile fiscale germane au avut primele indicii despre existenţa acestui tezaur încă din 2011, dar au operat în mare taină, pentru a preîntâmpina declanşarea unor complicaţii juridice sau diplomatice în situaţia în care proprietarii de drept ar fi dorit să reintre în posesia operelor de artă înainte ca instituţiile federale să fi dus la bun sfârşit investigaţia. Conform presei germane, pentru aproximativ 300 dintre operele descoperite există plângeri depuse – unele în urmă cu decenii bune.

Investigaţia a fost declanşată după ce serviciile vamale germane l-au prins pe Cornelius Gurlitt cu o sumă mare de bani gheaţă asupra lui într-un tren ce venea din Elveţia. De-a lungul anilor, Gurlitt ar fi vândut câteva piese din colecţia strânsă de tatăl său – suficient cât să trăiască liniştit într-un cartier al capitalei Bavariei. Procuratura îl anchetează acum pe “colecţionar” pentru sustragerea de la plata impozitelor. Revista FOCUS nu exclude posibilitatea ca în München să mai existe o asemenea “pinacotecă” ascunsă – tot cu piese confiscate în timpul Reichului nazist. Principalul argument vine din faptul că Gurlitt a mai propus spre licitaţie un tablou la puţin timp după ce autorităţile i-au confiscat colecţia din cămară. Casa de licitaţii Lempertz din Köln, care primise oferta, a comunicat că respectiva operă de artă prezenta simptomatica unei depozitări deficitare.

http://www.dw.de/art%C4%83-confiscat%C4%83-de-nazi%C5%9Fti-descoperit%C4%83-%C3%AEntr-o-c%C4%83mar%C4%83-din-m%C3%BCnchen/a-17202817

Toate se platesc!
adevarul iese la iveala, cu greu, cu dureri, dar este necesar!

Multe mai avem a descoperi si a ne uimi!!

 
 

Leave a Reply