RSS
 

Purificare prin cunoastere

14 Aug

Trebuie sa ne opunem uitarii.

Asumarea autentică a trecutului nu e, aşa cum mai cred mulţi în România, o chestie facultativă, poate un exerciţiu de politeţe, o înclinare superficială care s-ar datora minorităţilor, modelor, modernităţii sau exigenţelor puterilor occidentale.

Nu se rezumă la regimul comunist, ci îl include şi pe cel fascist. Această asumare priveşte esenţialmente elita intelectuală şi politică a ţării.

E, în fond, un act de recredibilizare proprie, un act imperativ de igienă şi de construcţie morală, un act antitotalitar vital pentru viitorul democratic al societăţii româneşti, biletul ei de intrare în lumea societăţilor deschise constituind inima civilizaţiilor occidentale.

Reconcilierea nu se poate intemeia pe minciuna si amnezie. Este vorba de ceea ce profesorul Florin Turcanu a definit drept exorcizare prin cunoastere.

O imensa absurditate, o dementiala aventura politica: intemeierea unui organism politic social perfect controlat, in care individul nu este altceva decit, vorba lui Arthur Koestler, o „fictiune gramaticala”.

La 18 decembrie 2006, Romania a condamnat, prin glasul presedintelui tarii, dictatura comunista drept ilegitima si criminala pe intreg parcurrsul existentei sale.

Hidoaselor metode de promovare a represiunii şi restauraţiei totalitare prin calomnii etc. este greu sa le raspunzi prin fundamente morale puternice cand totul in jurul tau este taciune, smoala si saracie materiala puternica.

Sistematicele minciuni, insinuări, calomnii şi semi-adevăruri infamante la adresa

Lipsa de rusine a comunistilor de ieri si de azi nu mai trebuie dovedita.

Intr-o atmosferă otrăvită de eşecul intelectualităţii româneşti de a profita de un răstimp de aproape un sfert de veac spre a aborda diferenţiat vinovăţiile trecutului, a decanta şi tranşa problema memoriei şi chestiunea complicităţilor cu regimurile totalitare, acest obiectiv nu e utopic.

Nu întâmplător, în România multora le place primitivul ton xenofob şi antioccidental din vituperaţii antieuropene. Ton, ce reaminteşte fatal de „mândria naţională” indusă, ca surogat de pâine, de propaganda regimului comunist, milioanelor de muritori de foame şi de frig din România ceauşistă.

Intre 1953 si 1956, conducerea PMR a optat in favoarea conservarii modelului politic si economic stalinist, a despotismului politienesc, respingind orice tentativa de liberalizare interna. In aceasta privinta, Dej era mai aproape de Enver Hoxha, Mao, Novotny, Ulbricht si Thorez, decit de Tito, Gomulka (cel din 1956), Togliatti ori Nagy. Cultura politica a comunismului romanesc a fost asadar una a stalinismului impenitent.

Nostalgie pentru autoritarismul despotic al stalinismului este si in societatea noastra cu carul.Multi frustrati si neimpliniti in traiectoria vietii lor au deraiat de la sensul real al vietii si au aderat la utopice doctrine nefaste sim totalitare.

Pâinea cea de toate zilele a poliţiei politice era represiunea. Era prigonirea, reprimarea, reeducarea poporului român.

O imensa mascarada, de o inselatorie globala, de distrugerea sistematica a milioane de vieti omenesti pentru cladirea a ceea ce s-a probat a fi un colosal esec social si economic.
În frica de pedepsele draconice pentru un avort şi de controalele poliţiei politice; în frigul din case, când, lihniţi de foame cum erau, părinţii nou-născuţilor se luptau cu cele 2-3 grade din locuinţe, punând pe copiii lor încă o pătură şi încă una, în speranţa că măcar bebeluşii vor supravieţui; în toate acestea şi în insuportabila minciună zilnică a propagandei rezidă cauzele revoluţiei din 89.

Costurile umane ale utopiei impuse de comunisti sint inspaimintatoare.

Cum a fost posibila aceasta prabusire intr-o barbarie fara limite? Cum mai poate cineva sa conteste legitimitatea condamnarii comunismului?

Crimele nazismului si ale comunismului, inspirate de pseudo-ratiuni ideologice, au fost expresia unei injosiri fara precedent a conditiei umane. Lagarele de concentrare, Magadan si Auschwitz, experimentele diabolice gen Pitesti, nu au avut loc in chip intimplator.
Au fost planificate de indivizi in carne si oase, maniaci ideologici ori brute cinice.

Frânturi de semi-adevăr, de manipulări, dezinformări sunt la tot pasul in jurul nostru.

Nimeni nu doreste sa-si asume trecutul tarii si al sau opersonal in reginul criminal comunist.

Greu este sa cureti o societate la nivel moral daca nu exista vointa politica clara!!

 

Leave a Reply