RSS
 

Archive for august, 2013

O resurecţie a ortodoxiei

29 Aug

Am citit foarte mult şi cu mare atenţie numeroase cărţi şi documente despre răscoala ţărănească a lui Horea, Cloşca şi Crişan. Istoriografia românească de-a lungul timpului a fost influenţată de factorul politic. În general, istoriografia impune mituri indubitabile despre evenimente istorice, care nu pot fi contestate fără ca cel care o face să nu fie acuzat de impietate. Nicolae Iorga vedea în Horea un prototip al emancipării românilor din iobăgie cu arma în mână, un erou popular. Fapt ce este adevărat. Istoricul clujean David Prodan, influenţat de marxism şi comunism, în cartea sa publicată în 1979, „Răscoala lui Horea” îl percepea pe Nicola Ursu şi mişcarea sa, ca un război ţărănesc, ca o răscoală socială împotriva asupririi şi a iobăgiei, cu mai puţine conotaţii naţionale. Documentele expuse de David Prodan abundă de revolte sociale violente. Îmediat după teoria socială a lui Prodan vine istoricul Ştefan Pascu cu cartea „Revoluţia populară de sub conducerea lui Horea”, tipărită în 1984 sub influenţa lui Nicolae Ceauşescu, considerând mişcarea de la 1784 o revoluţie populară, un fel de revoluţie naţională avant la lettre înainte de cea franceză de la 1789 şi care sintetiza revolta socială şi naţională a ţăranilor români iobagi, ce doreau o dublă eliberare: socială şi naţională. Totuşi, după o lecturare atentă a documentelor mişcării lui Horea din Munţii Apuseni, dezbărată de convenţionalisme sociale şi influenţe marxiste am ajuns la concluzia că evenimentul cutremurător de la 1784 a fost o resurecţie religioasă a ortodoxiei în Ardeal, un adevărat război religios de emancipare prin religie a românilor de sub dubla stăpânire: a nobililor maghiari şi a papistaşilor catolici.

Contextul religios al ridicării ţăranilor sub conducerea lui Horea, Cloşca şi Crişan se face sub semnul unei cruci mari de aur în formă bizantină. Să nu uităm că românii ortodocşi din Ardeal erau persecutaţi. După unirea religioasă cu forţa de la 1700 a episcopului Atanasie Anghel cu Roma şi naşterea Bisericii Greco-Catolice, creştinii ortodocşi din Transilvania au trecut prin persecuţii inimaginabile. Sfinţii ortodocşi Sofronie, Visarion şi Oprea la 1750/1760 au repornit renaşterea ortodoxă în Ardeal, aprinzând ca un foc mistuitor religios Principatul de sub conducerea austriacă şi nobiliară maghiară. Resurecţia ortodoxiei în Ardeal, la 1760 s-a întins ca un pojar al credinţei clătinând Unirea cu Roma făcută la comanda Vienei. Visarion şi Oprea au parte de moarte martirică în temniţele austriece. Sofronie se retrage în Munţii Apuseni unde moţii refuzaseră Unirea cu Roma şi erau păstrători ai dreptei credinţe. Sofronie este arestat de unguri la Abrud, însă moţii nu renunţă la Ortodoxie. Ca urmare, guvernul de la Viena îi ordonă generalului austriac Bukow să tragă cu tunul în peste 150 de biserici şi mănăstiri ortodoxe. Există documente prin care aflăm că episcopul unit şi clerul greco-catolic instigau la arderea bisericilor ortodoxe de lemn şi delaţiunea anti-ortodoxă era în floare la Blaj. Începutul răscoalei românilor şi desfăşurarea acesteia stă sub semnul crucii. Adunările de organizare şi începutul revoltei se fac în bisericile ortodoxe şi preoţii se pun în faţa ţăranilor români răsculaţi. Se ştie că Episcopia greco-catolică de la Blaj şi intelectualii Şcolii Ardelene, care erau uniţi, au fost critici acerbi ai lui Horea şi românilor din Apuseni, pentru că aceştia militau pentru recunoaşterea ortodoxiei şi a drepturilor lor religioase, implicit pentru drepturi sociale şi naţionale. În Ardeal, Ortodoxia se confunda cu poporul român. Răsculaţii botezau pe toţi cei care îi prindeau în calea lor: nobili unguri, papistaşi, greco-catolici, reformaţi, intelectuali sau negustori. Această strânsă legatură dintre preoţime şi masele de ţărani a culminat în Transilvania, în timpul răscoalei de la 1784, condusă de Horea, Closca şi Crişan. La această uriaşă mişcare au participat si mulţi preoţi de la ţară, activând în diverse moduri: conducatori de grupe, gazde, informatori, transmiţători de ştiri, strângători de fonduri pentru drumul lui Horea la Viena etc. Rolul acestora în mişcare reiese evident dintr-o “petiţiune” a nobilimii din Comitatul Albei, adresată, în vremea răscoalei, contelui Anton Jankovics, comisar imperial în Transilvania, în care se spune: “Deoarece preoţii români sunt aceia care aţâţă mai cu seama poporul la revoluţiune, din această cauza să se publice ca în oricare sat va erupe o revoluţiune, acolo preoţii romani, primarii şi juraţii cu trei inşi lângă dânşii, se vor pedepsi cu moarte, în conformitate cu legile patriei”. Cum acelaşi lucru era cerut şi de nobilimea din Comitatul Hunedoarei, care, în suplica ei către acelasi potentat, cerea “să se pedepseasca intr-un mod exemplar preoţii românilor care, sub pretextul religiunii, învaţă plebea ca să extermineze pe unguri”.

Pe data de 28 octombrie 1784, fiind zi de târg la Brad, judeţul Hunedoara, un număr semnificativ de iobagi se aflau în această localitate. Crişan s-a dus la acest târg şi s-a întâlnit pe ascuns, sub podul de peste Criş, cu ţărani din mai multe sate din Zărand, pe care i-a convocat la o întâlnire la biserica din satul Mesteacăn, în ziua de 31 octombrie, duminică. În ziua de 31 octombrie 1784 se adunaseră la biserica din Mesteacăn 600 ţărani iobagi din Zărand şi din Munţii Apuseni. La întâlnire au venit Crişan şi Cloşca, Horea fiind bolnav nu a putut participa. Crişan le-a arătat ţăranilor o cruce de aur primită de la Horea, care i-ar fi fost dăruită acestuia din urmă de însuşi împăratul Iosif al II-lea odată cu o scrisoare prin care împăratul îi îndemna pe români să meargă să se înroleze în regimentele de grăniceri. Preotul din Mesteacăn a întărit cele spuse de Crişan, astfel că iobagii au pornit imediat spre Alba Iulia spre a se înrola în armată, pentru a scăpa de iobăgie. La 5 noiembrie 1784 Horea, Cloşca şi Crişan intră în oraşul Câmpeni, judeţul Alba, în fruntea răsculaţilor. În Câmpeni şi în toate satele din împrejurimi s-au întâmplat aceleaşi scene ca şi în Zărand, iobagii încercând să şteargă diferenţele de statul social dintre ei şi nobilii de orice origine etnică, maghiară sau română. După căderea oraşului Câmpeni în mâna iobagilor români, au urmat Abrudul şi Roşia Montană, unde de asemenea nobilii care au vrut să scape cu viaţă au fost obligaţi să treacă la religia ortodoxă. Cu acest prilej se pare că Horea ar fi zis despre nobilii capturaţi în viaţă:„Cari se dau cu noi şi se împărtăşesc cu noi din faptele noastre, – nu trebuie supăraţi. Ci ca să fim mai siguri că vor ţinea tot mereu cu noi, să-i botezaţi pe legea noastră.” Nobilii botezaţi de preotul ortodox român primeau de la acesta câte un bilet pe care era scris „Acesta-i creştin bun”.

Dintre preoţii participanţi la rascoala amintim pe Popa Dumitru din Certeje, care în 1782 a însoţit pe Horea la Viena, spre a cere dreptate pe seama celor asupriţi; popa Ioanas Cazan din Mesteacan, Popa Ionita Dadei, care a purtat o circulară a lui Horea la Lupşa şi de acolo la Mujina; preoţii Dumitru din Cincis si Mihai din Bacia, luati prizonieri impreuna cu alti tarani, de locotenentul Kallyani; preotul Zaharia din Bratea, care cheama pe ţărani cu arme la sine acasă, pentru nevoile rascoalei; popa Danila din Criscior, la casa caruia nobilii trebuiau să aduca răspunsul la ultimatumul din 11 noiembrie 1784, căci altfel se va ataca Deva; preotul Petre Iancu din Lupşa căruia, la o adunare, Cloşca îi cerea “să ia cu sine Sfanta Cuminecatura spre a putea împărtăşi pe cei ce se vor imbolnăvi”; popa Ioan din Leheceni, care, în piaţa Vaşcaului, îşi exprima dorinţa zicând: “De ar aduce Dumnezeu pe răsculati aici, căci de nu ne va fi mai bine, mai rău nu poate să fie”; popa Vasile din Pintic, care aduna pe săteni noaptea în biserică şi le citea o scrisoare a lui Horea, îndemnandu-i să fie gata pentru începerea rascoalei, care va fi vestită prin tragerea clopotelor; popa Avram din Uibaresti, cel ce in timpul atacului de la Ribita, din turnul bisericii îndemna poporul la luptă; popa Gheorgnita Nicola din Albac, fost capitan al răsculatilor şi duhovnic al lui Horea; popa Niculae din Orastie, care trece în Ţara Românească să ceara ajutoare pentru răsculaţi; preotul Nicolae Raţ din Maierii Balgradului, care a scris testamentele lui Horea si Closca, i-a împărtăşit si i-a însoţit la locul de supliciu. Aici, până a frânt cu roata pe Closca, a stat lângă Horea, ţinându-l “cu mâna pe după cap”, dar când a început să-l frângă cu roata şi pe acesta – văzând “atâtea chinuri”- acolo sus pe “eşafod”, a “căzut leşinat jos” şi a trebuit sa fie dus cu carul acasă, căci îşi pierduse simţirea. Au fost şi alţi preoţi ortodocşi alături fde lupta lui Horea.

Consider că istoriografia românească ar trebui să se aplece mai mult asupra documentelor legate de mişcarea moţilor de la 1784. Se va observa cum răscoala lui Horea nu a fost una strict de eliberare socială şi naţională de sub stăpânirea maghiară, ci a avut un puternic caracter religios, de resurecţie a ortodoxiei persecutate de autorităţile austrice, nobilii unguri şi fraţii „uniţi” de la Blaj. Tensiunile religioase înăbuşite pe parcusul secolului XVIII, prin interzicerea religiei româneşti: ortodoxia în Ardeal, au răbufnit sub forma unui război religios cu conotaţii de eliberare naţională, sub conducerea celor trei martiri români: Horea, Cloşca şi Crişan.

http://www.napocanews.ro/2013/08/miscarea-lui-horea-de-la-1784-nu-a-fost-numai-rascoala-taraneasca-sau-revolutie-populara-ci-un-adevarat-razboi-religios-pentru-ortodoxie.html?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+napocanews%2FhIWc+%28NapocaNews%29

De acord in totalitate cu textul!

Academicianul David Prodan in monumentala sa lucrare are numeroase referiri la ceea ce articolul afirma!!
Numai ca acum interpretarea este dusa mai aproape de adevarul nostru de zi cu zi ca romani.
este clar ca masele agitate au procedat la omorarea a mii de neromani care nu doreau sa treaca la ortodoxism! si nu prea aveau cum sa treaca decat prin botez!?!!
Nu am avut o asemenea punere de problema pentru ca inca ceea ce este al nostru in evenimente istorice nu s-a interpretat din interesul romanismului , ci mai ales din conjuncturile mari si mici ale vremii.
Avem a ne vedea si noi pe noi la vreme de liniste si a pune caruta in spatele cailor, adica la locul ei dintotdeauna .

Si aici avem a discuta poate fara prea multa pasiune marele rau realizat de schisma sufleteasca din Neam de la sfarsitul veacului XVIII-lea.

 

Descurcareala!

28 Aug

E o forma a intrarii proaste a unui capitalism intro periferie europeana, la noi in ograda!

Descurcareala de zi cu zi, de ceas cu ceas ne-a condus la brambureala prezenta in fiecare actiune, in fiecare institutie si indraznesc a spune si in fiecare suflet mic din cele trecatoarea de pe meleagurile mioritice!

E in fel de a aduce istetimea prost inteleasa la micile suflete, de unde transformarea unora din cei care au reusit putintel in COCALARI, in fiestecine lipsit de umbra bunului respect fata de valorile generale ale unei societati democratice.

Ba ,in ultimul timp, observ ca acest lucru ne conduce si destinele tarii, o atitudine de “s epoate orcum”, se poate si asa, este bine asa pentru ca zicem noi, nu vedem unde gresim ca totul este din gandirea noastra etc.

O aplecare spre limita a ceea ce este serios di intemeiat: BUNUL SIMT al omului, in general, al speciei noastre in particular.

Nu poti cladi solid ceva decat in respectul celui de langa tine , in placerea lui satisfacandu-i o dorinta, o cerinta, o necesitate, o asteptare, imediata sau mai indepartata!

A fi in taisul cutitului cu mersul, cu atitudinea ta fata de semeni, de societate, de comunitatea caruia ii apartii, a fi la limita legii in care traiesti si actionezi, a incalca zilnic tot ceea ce trebuie asezat in respect si valoare a capatat acum drumul imperial al descurcaretuluicotidian!

S-a ajuns ca este considerat PROST, lipsit de realism, acel individ care mai cred in repect, in valori, in asezare linistita a vietii, in neinselarea celor de langa tine pentru binele tau!

acest drum este al pierzaniei, al desnadejdii,al destructurarii unui organism comunitar alcatuit cu jertfe de cateva sute de ani.

Dar, nimeni acum , aici, nu propune calea cea dreapta de indreptare, de urmare pentru a rezista, pentru a fi si intrun viitor al nostru!

Ce-o fi peste 50 sau 90 de ani, peste 3-4 generatii?

O sa vedem!!

 

Felicitari premierului

15 Aug

Premierul Victor Ponta a declarat, miercuri,14 august 2013, ca este dispus sa-si asume raspunderea pentru suspendarea platii pensiilor tortionarilor comunisti, daca Parchetul incepe o actiune penala impotriva acestora, si i-a cerut ministrului Justitiei sa gaseasca o solutie juridica pentru rezolvarea problemei.

“Imi angajez eu raspunderea, cu dumneavoastra impreuna, cu tortionarii, daca avem orice fel de incepere de actiune penala din partea Parchetului sau un mic suport juridic, sa le suspendam plata pensiei pana se judeca procesul. Probabil ca o sa ne dea in judecata. Vorbiti si cu CSM si cu toti cei care ne mai pot sprijini.

Astia, marii anticomunisti care condamnau anticomunismul, vad ca i-au lasat pe tortionari foarte bine. Haideti sa luam noi masuri, care eram oameni tineri in ’89 si nefiind din acelasi sistem cu ei putem sa luam masuri”, i-a spus Ponta lui Cazanciuc, in sedinta Guvernului.

Totodata, premierul i-a cerut ministrului Justitiei ca, in afara de Consiliul Superior al Magistraturii, sa solicite un punct de vedere in acest sens de la Curtea Constitutionala si de la Inalta Curte de Casatie si Justitie. “Vreau sa gasim solutia. Nu pot sa cred ca nu exista nicio solutie juridica si doar ne uitam”, a mai spus Ponta.

Fara masuri dupa 24 de ani de la Revolutie. Vinovatii – “anticomunisti de mucava, ca domnul Basescu”

Premierul a declarat, marti seara, ca Guvernul isi “asuma riscul” de a emite o ordonanta de urgenta prin care pensiile speciale ale tortionarilor comunisti vor fi reduse, dar a precizat ca decizia nu poate fi luata in lipsa unui “suport” juridic din partea Parchetului.

“Pe baza unor constatari ale Parchetului pot sa intervin legislativ, pentru ca altfel nu am voie sa tai pensia cuiva, ca ma da in judecata si Curtea Constitutionala a spus ca nu am voie sa ma ating de pensia nimanui. In masura in care in care am un suport de la Parchet, nu mai astept hotarari judecatoresti, imediat, prin ordonanta de urgenta – daca nu marii anticomunisti de la televizor poate fac un proiect de lege, insa sunt anticomunisti din gura, daca nu o sa fac eu Guvernul o ordonanta si o sa reglementez acest lucru”, a spus Ponta, intr-o emisiune la Romania TV.

Seful Executivului considera “revoltator” faptul ca la 24 de ani de la Revolutia din Decembrie 1989 nu s-a intamplat nimic in acest sens, desi actualul presedinte a condamnat comunismul in Parlament.

“Dupa ce am avut tot felul de anticomunisti de mucava, ca domnul Basescu, care condamna prin Parlament comunismul, nu s-a facut nimic. La 24 de ani, sa afle presa. Stia oare si Basescu cand condamna ca nu face nimic? Sau te pomenesti ca o sa spuna Guvernului sa se trezeasca! Si gandirea lor e identica”, a spus Ponta.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) a solicitat, pe 30 iulie, Parchetului de pe langa Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti inceperea urmarii penale a fostului comandant al inchisorii Ramnicu Sarat, Alexandru Visinescu, pentru omor deosebit de grav.

In 9 august, Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie a preluat de la Parchetul Tribunalului Bucuresti, dosarul avand ca obiect denuntul formulat de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului impotriva tortionarului Alexandru Visinescu.

Parchetul instantei supreme a precizat ca dosarul a fost preluat avand in vedere complexitatea cauzei si volumul mare de activitati procesuale si procedurale ce urmeaza a fi efectuate in vederea solutionarii cu celeritate a acesteia.

Potrivit presedintelui executiv al IICCMER, Andrei Muraru, toti detinutii politici inchisi in timpul regimului comunist la Ramnicu Sarat “au fost torturati fizic si psihic ca urmare a deciziilor luate de comandantul penitenciarului”, Alexandru Visinescu fiind “responsabil din punct de vedere penal pentru decesele inregistrate la Ramnicu Sarat in timpul mandatului sau”.

Reprezentantii institutului au aratat ca, intre anii 1956 si 1963, la Ramnicu Sarat s-au inregistrat cinci cazuri de deces posibil de documentat (Ion Mihalache, Gheorghe Dobre, Gheorghe Placinteanu, Victor Radulescu Pogoneanu, Mihail Romniceanu), cauzate de: colaps cardio-vascular, insuficienta circulatorie cerebrala, hemoragie cerebrala sau afectiuni ale aparatului digestiv – ileus paralitic ireversibil – asa cum rezulta din procesele verbale de constatare a decesului, in documente fiind consemnate semnele vizibile ale malnutritiei.

De asemenea, IICCMER a depus la Parchet plangerile detinutilor legate de tratamentele primite, asa cum sunt consemnate de referatele supraveghetorilor (plangeri pentru care au primit zile de izolare), ca marturii ce contrazic documentele legate de vizitele medicale.

Potrivit IICCMER, Alexandru Visinescu este primul dintr-o lista cu 35 de angajati ai Directiei Generale a Penitenciarelor (DGP) care au exercitat functii in perioada 1950-1964. Persoanele investigate au varste cuprinse intre 81 si 99 de ani si locuiesc in Romania. Proiectul prin care sunt deconspirate faptele acestora este realizat de IICCMER in parteneriat cu Gandul.

Presedintele executiv al IICCMER a precizat ca in perioada urmatoare va fi prezentat cel de-al doilea caz investigat, respectiv cel al unei persoane care ar fi vinovata de moartea a peste 40 de detinuti, in citeva luni, alti 40 de supravietuitori fiind identificati.

http://www.ziare.com/victor-ponta/premier/ponta-sunt-dispus-sa-mi-asum-raspunderea-pentru-suspendarea-pensiilor-tortionarilor-comunisti-1251534


Salut aceasta decizie!

Ca ea sa devina realitate, premierul are nevoie de multa hotarare si mai multa indarjire contra celor multi care sunt sistemul!

Este dovada ca mult nu mai este si Raul totalitar din trecutul nostru trebuie asumat, nu numai din vorbe ca in 2006, ci si din decizii legale ca toti cei care au facut crime contra umanitatii si oamenilor sa plateasca.

Vinovati erau acesti oameni pentru ca aveau alte idei, doctrine si ideologii democratice si nu doreau sa se supuna bolsevismului grosier, barbar si atotucigas de Libertate!

Ei au platit cu viata lor ideile cele generoase ale marii conditii umane, iar noi nu avem decenta dupa 24 de ani sa le redam , in istorie, o farama de inchinaciune si respect!

ISTORIA trebuie recladita in spiritul adevarului ca fara de libertate , OMUL este un animal poate mai umil decat o vietuitoare ierbivora!

 

Purificare prin cunoastere

14 Aug

Trebuie sa ne opunem uitarii.

Asumarea autentică a trecutului nu e, aşa cum mai cred mulţi în România, o chestie facultativă, poate un exerciţiu de politeţe, o înclinare superficială care s-ar datora minorităţilor, modelor, modernităţii sau exigenţelor puterilor occidentale.

Nu se rezumă la regimul comunist, ci îl include şi pe cel fascist. Această asumare priveşte esenţialmente elita intelectuală şi politică a ţării.

E, în fond, un act de recredibilizare proprie, un act imperativ de igienă şi de construcţie morală, un act antitotalitar vital pentru viitorul democratic al societăţii româneşti, biletul ei de intrare în lumea societăţilor deschise constituind inima civilizaţiilor occidentale.

Reconcilierea nu se poate intemeia pe minciuna si amnezie. Este vorba de ceea ce profesorul Florin Turcanu a definit drept exorcizare prin cunoastere.

O imensa absurditate, o dementiala aventura politica: intemeierea unui organism politic social perfect controlat, in care individul nu este altceva decit, vorba lui Arthur Koestler, o „fictiune gramaticala”.

La 18 decembrie 2006, Romania a condamnat, prin glasul presedintelui tarii, dictatura comunista drept ilegitima si criminala pe intreg parcurrsul existentei sale.

Hidoaselor metode de promovare a represiunii şi restauraţiei totalitare prin calomnii etc. este greu sa le raspunzi prin fundamente morale puternice cand totul in jurul tau este taciune, smoala si saracie materiala puternica.

Sistematicele minciuni, insinuări, calomnii şi semi-adevăruri infamante la adresa

Lipsa de rusine a comunistilor de ieri si de azi nu mai trebuie dovedita.

Intr-o atmosferă otrăvită de eşecul intelectualităţii româneşti de a profita de un răstimp de aproape un sfert de veac spre a aborda diferenţiat vinovăţiile trecutului, a decanta şi tranşa problema memoriei şi chestiunea complicităţilor cu regimurile totalitare, acest obiectiv nu e utopic.

Nu întâmplător, în România multora le place primitivul ton xenofob şi antioccidental din vituperaţii antieuropene. Ton, ce reaminteşte fatal de „mândria naţională” indusă, ca surogat de pâine, de propaganda regimului comunist, milioanelor de muritori de foame şi de frig din România ceauşistă.

Intre 1953 si 1956, conducerea PMR a optat in favoarea conservarii modelului politic si economic stalinist, a despotismului politienesc, respingind orice tentativa de liberalizare interna. In aceasta privinta, Dej era mai aproape de Enver Hoxha, Mao, Novotny, Ulbricht si Thorez, decit de Tito, Gomulka (cel din 1956), Togliatti ori Nagy. Cultura politica a comunismului romanesc a fost asadar una a stalinismului impenitent.

Nostalgie pentru autoritarismul despotic al stalinismului este si in societatea noastra cu carul.Multi frustrati si neimpliniti in traiectoria vietii lor au deraiat de la sensul real al vietii si au aderat la utopice doctrine nefaste sim totalitare.

Pâinea cea de toate zilele a poliţiei politice era represiunea. Era prigonirea, reprimarea, reeducarea poporului român.

O imensa mascarada, de o inselatorie globala, de distrugerea sistematica a milioane de vieti omenesti pentru cladirea a ceea ce s-a probat a fi un colosal esec social si economic.
În frica de pedepsele draconice pentru un avort şi de controalele poliţiei politice; în frigul din case, când, lihniţi de foame cum erau, părinţii nou-născuţilor se luptau cu cele 2-3 grade din locuinţe, punând pe copiii lor încă o pătură şi încă una, în speranţa că măcar bebeluşii vor supravieţui; în toate acestea şi în insuportabila minciună zilnică a propagandei rezidă cauzele revoluţiei din 89.

Costurile umane ale utopiei impuse de comunisti sint inspaimintatoare.

Cum a fost posibila aceasta prabusire intr-o barbarie fara limite? Cum mai poate cineva sa conteste legitimitatea condamnarii comunismului?

Crimele nazismului si ale comunismului, inspirate de pseudo-ratiuni ideologice, au fost expresia unei injosiri fara precedent a conditiei umane. Lagarele de concentrare, Magadan si Auschwitz, experimentele diabolice gen Pitesti, nu au avut loc in chip intimplator.
Au fost planificate de indivizi in carne si oase, maniaci ideologici ori brute cinice.

Frânturi de semi-adevăr, de manipulări, dezinformări sunt la tot pasul in jurul nostru.

Nimeni nu doreste sa-si asume trecutul tarii si al sau opersonal in reginul criminal comunist.

Greu este sa cureti o societate la nivel moral daca nu exista vointa politica clara!!