RSS
 

Archive for aprilie, 2013

RO-Muzeu al ComunismuluI!

26 Apr

S-a facut o noua propunere pentru a se infiinta in Bucuresti un muzeu al comunismului.

Marţi, 23 aprilie, Camera Deputaţilor a respins proiectul de lege privind înfiinţarea unui Muzeu al Comunismului, cu 236 de voturi “împotrivă” şi 43 “pentru”.

Nici acum, ca si in urma cu trei ani, nu a mers.

A FOST RESPINSA PROPUNEREA.

De ce această reţinere?

Pentru că nu ne preocupă recursul la memorie în ceea ce priveşte istoria colectivă şi istoria individuală, pentru că nu vrem să ne uităm în oglindă, să ne recunoaştem vinovăţia în exponatele vii ale unui muzeu,pentru că nu vrem să deschidem ochii copiilor noştri asupra unui regim totalitar pe care mulţi l-am cauţionat, într-o măsură mai mare sau mai mică.

Suntem ceea ce dorim noi sa fim!!
Si ce dorim??

Simplu.

Sa nu schimbam nimic si la aceste vremuri noi sa conducem , daca tine si tine!!!, tot noi–acei care au avut legaturi cu bolsevismul in toate formele criminale ale lui.

suntem blestemati de noi pentru viitorul nostru ca lepadarea de comunism sa nu fie decat de mascarada si de suprafata

Si ce ne ramane?

Mizerie, necazuri, foame, dezmat de putrefactie …adica ceea ce se poate;
ciuma rosie in pilule albastr
e!!!

 
 

Ravensbrück-Memorialul victimelor nazismului

25 Apr

Lângă Berlin a fost inaugurată o expoziţie dedicată victimelor lagărului de concentrare de la Ravensbrück, cel mai mare lagăr pentru femei din fosta Germanie nazistă.

Peste 1500 de exponate amintesc, la Memorialul de la Ravensbrück (Brandenburg), de viaţa şi lupta pentru supravieţuire a prizonierilor din lagărul de concentrare, care a existat acolo din 1939 până în 1945, când a fost eliberat de Armata Roşie.

Expoziţia permanentă, intitulată „Lagărul de concentrare pentru femei Ravensbrück – istorie şi amintire“ conţine obiecte din colecţiile personale ale prizonierilor, peste 130.000 de femei şi copii, dar şi 20.000 de bărbaţi. Au fost deportaţi aici în mare parte evrei, roma şi sinti – oameni din 40 de ţări, dintre care zeci de mii au fost exterminaţi sau şi-au pierdut viaţa, din cauza condiţiilor precare în care trăiau.

Obiecte expuse în premieră
Memorialul lagărului de concentrare de la Ravensbrück, Brandenburg

Expoziţia, la care s-a lucrat mai mult de trei ani, este găzduită exact în fosta clădire a SS-ului. „De la ultimele expoziţii, pe care le-am organizat în 1994/1995, cercetarea legată de Ravensbrück a făcut progrese enorme. Avem astăzi mai multe resurse decât oricând“, spune Insa Eschebach, directoarea memorialului.

Pe o suprafaţă de 900 metri pătraţi se află acum fotografii publicate în premieră, documente scrise, memorii şi alte obiecte personale, puse la dispoziţie de către femei din toată Europa, foste deţinute ale lagărului. În acest fel, organizatorii şi-au dorit expunerea cât mai elocventă a suferinţelor provocate de teroarea nazistă femeilor care au fost încarcerate aici.

La inaugurare au fost prezenţi 500 de invitaţi din mai multe ţări europene, printre care 50 de supravieţuitori ai lagărului şi rudele acestora. Prim-ministrul landului Brandenburg, Matthias Platzeck a fost şi el prezent la eveniment. „Suferinţa victimelor nazismului va fi întotdeauna prezentă pentru noi”, a declarat politicianul social-democrat.

http://www.dw.de/%C3%AEn-memoria-victimelor-nazismului/a-16762178

 

Sa fie intrun ceas bun!

15 Apr

Sa fie intrun ceas bun!

Astazi, 15 aprilie 2013, presedintele Traian Basescu a afirmat luni ca Romania a reusit sa incheie primele doua luni ale anului cu un sold pozitiv al comertului exterior, pentru prima oara dupa Revolutie.

“As vrea sa profit de onoarea pe care o am sa fie Guvernul aici si sa observ ca pe primele doua luni ale anului este pentru prima oara cand avem un sold al comertului exterior pozitiv, cred ca este prima data de la Revolutie”, a spus seful statului, in cadrul ceremoniei de depunere a juramantului de catre noul ministru al Justitiei, Robert Cazanciuc.

In opinia sa, acest sold pozitiv vine in urma masurilor de restructurare adoptate in ultimii ani: “Cum s-a intamplat: s-au cumulat efectele in timp si reusim sa reducem deficitul de cont curent, chiar sa avem surprize ca in primele doua luni ale anului”, a explicat el.

La aceste cifre pozitive se adauga si o estimare de crestere economica pentru Romania de 1,7% anul viitor, potrivit agentiei Fitch, a adaugat Traian Basescu, in opinia caruia cifra ar putea fi mult mai mare daca se reuseste imbunatatirea gradului de absorbtie a fondurilor europene.

Dupa primele doua luni din an, contul curent al balantei de plati a inregistrat un excedent de 327 milioane euro, comparativ cu un deficit de 657 milioane euro in aceeasi perioada din anul 2012, se arata intr-un comunicat remis luni de Banca Centrala. Excedentul balantei serviciilor (152 milioane euro), majorarea excedentului transferurilor curente cu 187 milioane euro si reducerea deficitului comercial (465 milioane euro) sunt principalele cauze ale acestei evolutii.

http://economie.hotnews.ro/stiri-finante-14625968-traian-basescu-pentru-prima-oara-revolutie-avem-sold-comertului-exterior-pozitiv.htm

 

Ineficienta – vacanta mare!

15 Apr

Daca stam sa calculam, in cei 12 ani de scoala preuniversitara, avem pentru fiecare an scolar cate 3 luni de vacanta de vara.

De aici, rezulta ca la fiecare 4 ani avem un an intreg calendaristic pe care copiii il pierd, ma refer la instructia institutionalizata si sustinuta din bani publici.

Asta face ca la fiecare ciclu, primar, gimnazial si liceal, sa avem cate un an de pauza si per total avem trei ani calendaristici liberi de contract cu statul, cu organismul public de educatie pentru copii.

Eu zic ca este o pierdere imensa de resurse si in acelasi timp de mari posibilitati de a crea o valoare adaugata la nivel comunitar general.

La asa tara saraca nu cred ca este bine si nu cred ca ne permitem!!

Sau poate …ne permitem daca am ajuns la fundul sacului privind modul in care educatia ajuta comunitatea la redresarea ei, la revigorarea spiritului antreprenorial etc.

Poate ar trebui regandit demersul actului de educatie in favoarea unor activitati de genul saptamana altfel pe luni intregi etc.

Poate rostul nostru in privinta educatiei ar trebui redirectionat spre programe care sa conduca la civilitate, la spirit civic si la apropiere de valorile europene de care ducem lipsa .

Poate nu ar fi rau a discuta daca avem asa de multe resurse demne de a fi irosite si intro parte si in cealalta !!

Nu mai discut problema celor care lucreaza in acest domeniu, ca devin subiectiv la maximum!!

 

Starea de umilire !- 1

14 Apr

Sub greutatea vremurilor si a luptei pe care am dus-o din 1821 incoace, elitele nostre (or fi ale noastre?!?) incearca sa conduca Neamul Romanesc spre vigoarea lui cea mare, spre implinirea sa etnica.

Dar, observ eu, cu greu traversam epoca de aproape doua sute de ani.

De ce?

Unii au cautat remedii in trecut si de acolo au dorit sa ia ce le-au convenit in acel moment, epocile de glorie si de victorie in luptele noastre cele putine cu mai marii clipei din partea aceasta de Europa.

Altii au privit spre viitor si au construit scenarii de vis , de epoca de aur pentru neamul nostru , dar utopice si de esenta nerealiste, avantandu-se in extreme socialiste, criticisme etc.

Elitele au avut un ferment pentru innoire in micii si mijlocii boieri, tineri avantati de studiile din Apus si intorsi acasa, dar totul s-a stopat dupa Akkerman-1826 si dominatia noua ruseasca dintre anii 1828-1834, cand marii boieri si asa majoritari neromani au pactizat cu cei care le promiteau conservarea statutului si a proprietatilor – rusii.

Conservatorismul lor, ura lor fata de noi, romanii, dorinta lor de a ne distruge si a ne transforma in gubernii rusesti s-a intalnit cu stagnarea noastra culturala, cu dorinta mai marilor vremii de a fi in continuare slugi, oameni fara de coloana verticala si fara dorinta de a face ceva pentru cei multi si saraci lipiti pamantului, ruinati fizic, economic si cultural. Aici si Biserica a vut ” meritul” ei de infratire cu marele frate ortodox din Rasarit.

Inapoiere, injosire, umilire, jafuri zilnice, mizerii permanente in tot cuprinsul Principatelor – a fost starea de fapt a tarii in tot locul si in tot secolul al XIX-lea.

Elitele mari se rusinau sa declare ca sunt romani!!!!!
Boieri slugarnici, instrainati si doritori sa pupe mana acelora care le dadeau dreptul sa fure ei pentru ei si cu strainii asupritori in dauna unui marunt program de ridicarea gloatelor la cultura, la starea de om si de a iesi din animalitate.

S-au accentuat necontenit diferentele uriase dintre cei care cutezau a fi elitele tarii si talpa tarii, goala din cap pana in picioare, straina de carte si de minima existenta civilizata.

Adevaratul romanism scoate capul prin tinereii bonjuristi, prin cei care in dorinta masonica de a ridica masele incercau sa mimeze progresul european pe meleaguri romanesti instrainate de Europa vremii lor.

Pasoptistii si cei care au aderat la ei, la ideile LIBERTE, EGALITE, FRATERNITE, au croit un plan, parte al unuia mai mare european, de desteptare a Romaniei, de trezire a firii ingenunchiate a neamului, de armonizare a spiritului nostru cu cel din Apus.

Greu…grea misie si imposibil de atins…incercari au facut…realizari au fost, plapande di abia mocnite …dar cei investiti a strica planul erau multi si distrugatori mari de idei!!!!

Misia Apusului era ca acest spatiu geografic si cultural sa nu ramana in afara Europei si ei faceau presiune asupra noastra sa ne asumam desteptarea, sa cladim o casa a noastra solida si pe o stanca a omeniei, a valorilor si a eticii muncii echilibrate.

Starea de umilire nationala a fost ameliorata de incercarile cauzasilor nostri prin momentul Cuza, momentul Carol si Constitutia din 1866. Ceva s-a realizat, ceva s-a inaintat, ceva s-a pornit, dar drumul nu era decat de forma european ca in mentalitati, stil, cruzime, jaf si nelegiuire era cam la fel.

Taranul nostru nu a dat de Lumina, nu i s-a ameliorat soarta, nu a capatat un drept la educatie adevarata, nu a avut starea materiala de propasire si de inaltare.

Nu intamplator avem la inceput de secol XX o rascoala -1907- ce a uimit aceasta zona de continent!!

STRAINISMUL, ‘ europeismul”, formele noi ale Apusului junimistizant, criticii, revolutionarii, dandystii, snobistii, idealistii erau putini si nu faceau fata la marea elita aservita, in fratietate cu inapoierea, cu dorinta Binelui ei si a Raului tuturor celorlalti ai neamului.

Ei prin glasul lor, criticau abuzurile, inapoierea economica, starea de coruptie generalizata, lipsa de libertate si de avant al cuvantului spus in public etc.

Dar degeaba, cuibarirea starii de umilire nationala era desavarsita si adusa la dezvoltarea moderna de cei care stiau sa pupe mana celor care jefuiau Romania fara clipire, fara suflet si dupa un program clar, numai de ei stiut.

Un lucru este clar:

Nu am avut decat cateva momente in care am scos capul, am fost in zvacnirea cea mare pentru a fi ROMANI si in care am crezut in sentimentul nostru national si in dreptul nostru european de a fi o individualitate care cladeste Europa, o certitudine care adauga valoare batranului continent, o zona care inpodobeste paleta diversitatii acestui spatiu.

In rest, umilire, stransoare, pacoste si …”ciocul mic” si “stai locului…si nu vorbi ca superi..!!!” mai marii zilei, orei, politicului zonei, Europei etc.

P.S. Am sa continui…

 

Nepăsători în general

10 Apr

Există o povestire din viaţa lui Alexie, un rus nebun pentru Hristos din regiunea Voronejului. La acest om au venit două femei. Prima şi-a mărturisit greşeala şi sufletul ei se frângea sub conştiinţa unui păcat cumplit, săvârşit de ea; a doua se văita: „Părinte, sunt păcătoasă ca toată lumea, ştiţi, e imposibil să trăieşti şi să nu păcătuieşti“. Atunci Alexie le-a arătat printr-un exemplu viu ce înseamnă pocăinţa lor. Le-a trimis pe ambele în câmp; celei care a făcut păcatul cel greu i-a poruncit să găsească cel mai mare bolovan pe care îl poate ridica şi să-l aducă la el. Celeilalte i-a spus să adune în şorţ cât mai multe pietricele. Când femeile s-au întors, le-a spus ambelor să meargă şi să pună pietrele exact acolo de unde le-au luat. Prima a mers direct către locul de unde luase bolovanul – urma lui era întipărită în pământ, iar cea de-a doua a cutreierat ore în şir pe câmp, nefiind în stare să-şi amintească de unde a luat o pietricică sau alta. Astfel a arătat acest nebun că nu trebuie să fii nepăsător faţă de lucrurile aparent mărunte, dar de care nu te poţi dezbăra.

Povestea celor două femei vrea să ne spună că, dacă nu ţinem seama de lucrurile mărunte, nu ne mai putem descotorosi de ele. Pe de altă parte, obişnuindu-ne să fim nepăsători în general, vom începe să păcătuim tot mai mult, să ne schilodim şi să necinstim chipul lui Dumnezeu din noi. (Preluare din volumul Despre întâlnirea cu Dumnezeu, Mitropolit Antonie Bloom, Editura Cathisma, 2007)

http://ziarullumina.ro/repere-si-idei/pocainta-celor-doua-femei

 

Sârguieşte-te să-ti cunoşti inima !

05 Apr

‘Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor.’
Pildele lui Solomon,Capitolul 17,6

Lumina celor drepţi luminează creşterea şi dezvoltarea copilului.

Fiul înţelept ascultă de învăţătura tatălui său, a mamei sale şi împreună clădesc Binele.

Dreptatea păzeşte calea omului fără prihană, ajutând pruncul să se întărească şi să meargă pe propriul său drum – al onoarei, al stimei de sine şi al nădejdii în Frumosul vieţii.

Inţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi şi întărindu-se în ele şi mergând pe calea lor să se întărească în credinţă şi în dragoste.

Buna înţelegere rodeşte har, ascultând Binele de la orice suflet şi dorind întovărăşirea cu toţi cei care lucrează Binele.

Cel ce se însoţeşte cu cei înţelepţi ajunge înţelept, dacă perseverează în cuvântul care zideşte şi în fapta care clădeşte.

Dorinţa împlinită mulţumeşte sufletul, numai dacă munca aducătoare a acestei mulţumiri este pe măsura fericirii proprii.

Pentru cel priceput ştiinţa este uşoară, dacă înzestrarea dată este DAR de la Dumnezeu.

Înţelepciunea omului chibzuit este de a-şi înţelege calea lui, care trebuie să fie numai a lui şi a darului pe care l-a adus prin naşterea sa în această lume trecătoare.

Înţelepciunea sălăşluieşte în inima celui înţelept, având pilda celui aplecat spre muncă, ordine, chemare către semeni şi bucuria dăruirii.

Limba dulce este pom al vieţii, iar cuvintele aduse în acest spaţiu trebuie să bucure sufletele celor în care ele clăsesc fericirii clipei trăite.

O inimă veselă înseninează faţa, mulţumeşte pe cei apropiaţi şi fericeşte pe părinţii aducători de daruri.

Inima înţeleaptă caută ştiinţa, dar de la Dumnezeu şi nu potrivnică Creatorului.

Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, sperând la ceasul întâlnirii cu CEL PREA INALT.

O privire binevoitoare înveseleşte inima şi o veste bună întăreşte oasele.

Cel care ia aminte la cuvânt află fericirea, clădind pacea sa şi a celorlalţi.

Inima celui înţelept dă înţelepciune gurii lui şi speranţă lumii cănu totul este pierdut.

Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are, pentru cine o apreciază şi pentru cine se străduieşte să lupte pentru ea pe tot parcursul acestei treceri.

O femeie înţeleaptă este un dar de la Dumnezeu şi nepoata noastră este Fericirea cea mai îndestulătoare prin cele 1461 de clipe în care ne-a înălţat sufletele noastre spre Lumină .

LA MULTI ANI, EMMA !!

 

Constantin MANOLIU 1928-2012

03 Apr

STRĂDUINŢĂ ŞI ARMONIE: destinul unei vieţi!
(în amintirea profesorului Constantin MANOLIU 1928-2012)

Tradiţie. Continuitate. Transformare. Readucere aminte. Respect. Onoare. Spirit cantemirist.

Acestea sunt câteva repere ale unei deschideri în care am trăit cele treizeci de clipe ale devenirii mele în Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir”. Ele reprezintă drumul nostru spre afirmarea pe plan naţional a unei instituţii de excepţie din învăţământul liceal românesc: Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir”. În traiectoria sa centenară, colegiul s-a dezvoltat continuu, fiind astăzi „Şcoală Europeană” şi reper al învăţământului liceal românesc.
Drumul său a fost croit, în timp, de oameni eminenţi, jertfelnici pe altarul muncii neobosite la catedră, pentru a da ţării tineri care să acceadă în cariera militară dintre care amintesc pe: Nicolae Bănescu, Ion Grămadă, Octav Onicescu, Gheorghe Lazăr, Iacob Hadârcă, Vasile Băghină, Constantin Manoliu, Ion Stanciu etc.
Neşterse rămân în amintirea elevilor de peste optzeci de promoţii figurile marilor dascăli şi cărturari, care, în condiţii istorice diferite, au relevat prin opera lor talentul şi puterea creatoare a Neamului Românesc, tradiţiile sale militare măreţe şi spiritul de omenie de care a dat dovadă acest popor de-a lungul istoriei sale.
O astfel de figură emblematică acestei instituţii este Constantin Manoliu.
Am primit cu toată disponibilitatea, precum şi cu tulburare în suflet, invitaţia de a scrie, în martie 2013, la un an de la plecarea dintre noi, despre preţuirea şi omagierea colegului şi profesorului Constantin Manoliu.
Este greu să cuprinzi, în câteva pagini, încărcătura emoţională şi truda a peste 84 de ani de existenţă, ani în care destinul său s-a împletit cu destinul Învăţământului şi Armatei României după cel de-al doilea Război Mondial.
Profesor de vocaţie, prin harul şi prin eforturile sale necondiţionate, a fost model pentru nenumărate generaţii, învăţându-i pe tineri să gândească şi să simtă româneşte, dar , mai cu seamă, să-şi şlefuiască spiritul şi mintea pentru a deveni OAMENI.
A fost născut 11 ianuarie 1928, în Huşi, judeţul Fălciu. Tatăl, Dumitru Manoliu (29.09.1884-10.03.1965 – absolvent de Drept, cavaler al ordinului Coroana României – 1922), avea 43 de ani, iar mama – Catinca Cătănescu (24.08.1898 – 16.07.1979), avea 29 ani.
Între anii 1934-1938 a urmat Şcoala nr. 1 de băieţi „Anastasie Panu”,din Huşi. Întro perioadă tulbure a istoriei naţionale, desfăşurată între anii 1938-1946, a urmat cursurile Liceului „Cuza-Vodă” Huşi. A dat Bacalaureatul în 1946, la Roman.
În anul 1946 s-a înscris la Facultatea de Drept, iar în anul 1948 şi la Facultatea de istorie-geografie. În anul II la istorie-geografie, specialităţile s-au despărţit şi s-au constituit ca două facultăţi diferite de istorie şi de geografie. Domnul Manoliu a ales, firesc, dragostea dintotdeauna: istoria. A absolvit în anul 1952 când a devenit profesor. In acest timp a fost pedagog (ianuarie 1947- decembrie 1948) la Gimnaziul Comercial de băieţi din Huşi.
Armata a făcut-o după terminarea studiilor universitare în anul 1952.
Din octombrie 1952 a fost ridicat la gradul de locotenent major şi a fost numit profesor şi a fost repartizat la Academia Tehnică Militară din Bucureşti în noua Armată Populară.
În februarie 1954 a fost mutat la Sf. Gheorghe , la cursul de perfecţionare de ofiţeri de infanterie şi cavalerie, ca profesor militar.
În aprilie 1955 a fost transferat la Sibiu la Şcoala de ofiţeri de infanterie şi, mai apoi, la Şcoala Tehnică de Artilerie.
Din august 1958 îl găsim profesor militar la Liceul Militar „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava până în octombrie 1962, când destinul îl aduce în Breaza, din judeţul Prahova, la Liceul Militar „Dimitrie Cantemir”, unde îşi desfăşoară activitatea didactică până în august 1988 (26 de ani).
Din anul 1963 a fost trecut în rezervă cu gradul de locotenent colonel.
La 37 de ani s-a căsătorit cu doamna Maria Florescu cu care a stat împreună timp de 35 de ani, până la moartea acesteia din anul 1999.
De la bun început am fost placut impresionat de dumnealui, datorită caracterului, onoarei, demnităţii, blândeţei, înţelepciunii, spiritului moldovean, tenace şi perseverent, onest şi muncitor pe care le-a îmbrăcat laolaltă cu dragoste de semeni, de generozitatea de a trăi clipa, de a bucura cu glume reuşite pe cei cu care dialoghează într-o clipă a destinderii răbdătoare după o muncă istovitoare.
O personalitate complexă şi completă, înzestrată de Creator cu o Lumină a chipului cel deosebit de ceilalţi, cu o vorbă plăcută spusă dintrun interior cald, uman, cu un zâmbet şugubăţ, implicat în a aduce căldură sufletească celuilalt.
Blând şi răbdător, dar ferm când era atacat în lăuntru dragostei sale, a rămas în minţile elevilor ca un eminent profesor de istorie povestită în cuvinte alese, în slove pecetluite cu dragoste pentru acest neam aşezat în ispitirea tuturor.
Organizator al multor manifestări ştiinţifice şi culturale, lider civic, implicat profund şi benefic în viaţa instituţiilor în care a activat, Constantin Manoliu preţuia şi respecta OMUL, elev, superior sau coleg, ofiţer sau profesor.
Bun iniţiator, coordonator şi organizator al multor activităţi de anvergură locală, judeţeană sau naţională.
Recunoscându-i competenţa şi meritele, comunitatea ştiinţifică l-a ales director de studii/adjunct al Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir” pentru o perioadă destul de mare cuprinsă între anii 1967-1975- pe partea umanistă (1967-1973), alături de un alt coleg care răspundea de partea ştiinţifică şi singur(1973-1975). În acest post a avut o activitate deosebită pentru a evidenţia toate activităţile frumoase ale colegilor, de a crea un climat de linişte şi colaborare întrun mediu politic de cele mai multe ori ostil, plin de acţiuni de tot felul în lauda regimului de extremă stângă. A reuşit să asigure un echilibru mai mult decât firesc între sarcinile impuse şi plăcerea de a lucra cu oamenii din subordine şi de a căuta la fiecare să-i aducă în prim plan elementele pozitive ale activităţilor desfăşurate. A participat la multe examene de bacalaureat, la concursurile de admitere în şcolile militare de ofiţeri, la convocări şi reuniuni militare pe managementul instituţional. A avut o colaborare deosebită cu eşaloanele superioare ale Armatei şi cu cele ale Ministerului Învăţământului din acea vreme. Pentru aceste fapte a fost decorat cu distincţii şi medalii din partea Ministerului Apărării şi al Educaţiei, fiind astfel recompensat şi cu Ordinul Muncii – clasa a III-a, în iunie 1969, prin Decretul nr. 495/26.06.1969.
Ca dascăl remarcabil, a dăruit multor generaţii de tineri care au îndrăgit haina şi cariera militară, dragostea pentru carte, pentru a citi şi a-şi lărgi permanent orizontul de cunoaştere, a descoperit scânteierea talentului unor elevi şi înclinaţia lor pentru istorie, pentru trecutul lumii, Europei şi Neamului Românesc.
Să fiu iertat dacă relev faptul că cei apropiaţi îi spuneau „Ticuţă”, om blând, fără ieşire din ritm şi fără putinţă de a se lamenta. Poate destul de precaut pentru a face în public, celor cunoscuţi, problemele lui de suflet, de familie. Eu pot să spun că sunt unul dintre cei care am primit câteva dintre intimităţile vieţii sale de familie; din frământările, nemulţumirile şi reproşurile acute referitoare la neîmplinirile sale etc.
Cu noi, colegii mai tineri, era generos, modest, nu căuta decât a ne da unele pilde folositoare meseriei de dascăl, nu încerca a ieşi în faţă cu modelul său, cu acţiunile la care era autor, cu experienţa sa managerială. Lăsa impresia că şi interlocutorul său este „grozav”, că este meritos, ceea ce era o mare calitate a comunicării.
Armoniza discret modestia cu generozitatea, dorinţa de a ajuta cu colegialitatea, punea umărul la activităţile tale, dar nu strivea!
O cultură vastă, plină de exemple din învăţătura lumii, domnul profesor contamina cu voie bună colectivul pe subiecte variate şi interesante. Comunicarea cu noi era optimistă şi de vocaţie spirituală, regretând cum de repede a trecut timpul când aveai onoarea să fii în preajma unui dialog cu domnia sa. Conferea o culoare aparte oricărei comunicări.
Ducea, în partea a doua a vieţii, în care eu l-am cunoscut, o viaţă mult prea sănătoasă; nu fuma, mânca ponderat, fără grăsimi, multe legume, ţinea la a fi mereu îngrijit şi la a arăta bine, frumos asortat la îmbrăcămintea de calitate, cu cravată şi costum.
De accea pot spune, fără teama de a greşi, că domnul profesor Constantin Manoliu, a fost permanent o prezenţă tonică, benefică, o sursă de confort uman şi intelectual, emanând continuu căldură sufletească şi bună dispoziţie, comunicând cu dragoste către semenul din preajmă. Lucrul acesta s-a văzut în respectul pe care i l-au purtat colegii pe tot parcursul carierei sale de ofiţer şi dascăl.
Activităţile şi meritele profesorului Constantin MANOLIU dovedesc că domnia sa a fost un profesor , pedagog, ofiţer, şi personalitate de excelenţă, care a contribuit considerabil la ridicarea spiritului cantemirist, la aşezarea valorilor peren umane în sufletele tinerilor care băteau la partea creşterii lor în cariera militară.
Posteritatea îi acordă cinstea, recunoştinţa şi preţuirea cuvenită pentru tot ceea ce a făcut, pentru ceea ce a fost şi a însemnat munca, străduinţa şi acţiunile sale în memoria şi conştiinţa colectivă, care să nu fie alterată de trecerea vremii neiertătoare peste noi.
Pentru mai multe detalii asupra vieţii sale, în ultimii ani ai vieţii, domnul profesor a scris o carte autobiografică intitulată „IUBIRI PASAGERE. Jurnalul unei vieţi”, îngrijitor de ediţie Ion N. Oprea. Cu o prefaţă de Constantin Huşanu. Iaşi, Editura PIM, 2011, 583 p.,
ISBN 978-606-13-0246-8.

 

PRIORITĂŢILE REFORMEI EDUCAŢIEI

02 Apr

La începutul secolului XXI există un consens asupra faptului că, în întreaga lume, au loc modificări sociale, tehnologice şi de mediu fără precedent. Continua tranziţie în diviziunea muncii creează, pentru toţi factorii de decizie necesitatea de a dezvolta procesele de evaluare a educaţiei şi, de asemenea, de a analiza modalităţile de finanţare a structurilor instituţionale, în scopul adaptării dinamice a acestora la cerinţele din ce în ce mai complexe ale mediului ambiant.

Crearea unei Europe a cunoaşterii reprezintă pentru şcoală o sursă de oportunitate dar în acelaşi timp o provocare majoră. Sistemul educaţional îşi desfăşoară activitatea într-un mediu tot mai globalizat, în continuă schimbare şi caracterizat printr-o competiţie în creştere pentru atragerea talentelor, ca şi prin apariţia de noi solicitări la care trebuie să răspundă.

Influenţa schimbării politice asupra transformărilor educaţionale în România anilor după 1989 este evidentă şi rapidă. Constatăm că amploarea schimbărilor în acţiunea guvernamentală duce la inovări permanente în obiectivele, conţinuturile şi metodologiile educaţionale.

Structura sistemului educaţional din România, permite identificarea câtorva momente de tranziţie vizibile :
Legea 84/1995/Legea învăţământului
1998-1999 (primele planuri- cadru), 2001 (modificări aduse de noua guvernare), 2003-2004 (traduceri curriculare ale Legii 268) şi Legea nr. 1/2011.
Prin noua Lege a Educaţiei Naţionale, reforma sistemului educaţional românesc vizează următoarele schimbări:
1. Compatibilizarea ciclurilor de învăţământ cu cerinţele unei educaţii moderne şi cu Cadrul European al Calificărilor;
2. Modernizarea şi descongestionarea curriculumului;
3. Reorganizarea sistemului de evaluare a elevilor;
4. Asigurarea unui grad sporit de descentralizare, responsabilizare şi finanţare în sistem;
5. Asigurarea de şanse egale la educaţie pentru grupurile dezavantajate;
6. Revalorizarea învăţământului profesional şi tehnic;
7. Reformarea politicilor în domeniul resursei umane;
8. Stimularea învăţării pe tot parcursul vieţii.

Această lege este un argument în favoarea nevoii de schimbare accelerată a învăţământului sincronizând politicile şi structurile româneşti cu cele europene.

Toate acestea au însemnat, în grade diferite de percepţie şi de mobilizare, receptivitatea permanentă a mediului şcolar, o circulaţie continuă a informaţiei legate de noile reforme, moodificări, erori de interpretare, neinformare la timp asupra unor aspecte ale schimbării curriculare.
Progresele evidente care s-au realizat, în ultimii ani, sunt în domeniul infrastructurii şi al echipamentelor, al dotărilor cu tehnologii de comunicare şi informaţionale (acces la INTERNET, soft educaţional, auxiliare curriculare).

Acum, suntem întrun moment crucial, sensibil al schimbării curriculare majore. Viitoarele documente normative şi reglatoare ale reformei, trebuie să ia în considerare:
Sistemul educaţiei din Romania oferă un impresionant serviciu public şi este angajat într-o schimbare profundă pentru a ameliora calitatea învaţării, predării şi evaluării etc. Ministerul Educatiei Nationale a iniţiat schimbări importante în toate sectoarele sistemului educational şi a întreprins paşi semnificativi spre reformă institutională şi legislativă, ca de pildă: s-a înfiinţat Consiliului Naţional pentru Curriculum si Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare etc. MEN a stabilit colectivele şi termenele pentru elaborarea metodologiilor, regulamentelor şi normelor care vor asigura cadrul unitar pentru implementarea Legii Educaţiei Naţionale.

O schimbare majoră trebuie produsă asupra elementelor care definesc:
- cultura organizaţională a fiecărei şcoli;
- atitudinea faţă de învăţare pe tot parcursul vieţii şi în toate situaţiile care se ivesc şi cea faţă de învăţare şi schimbare, în rândul elevilor, cadrelor didactice şi a părinţilor.
Regândirea comunicării didactice accentuând învăţarea de tip colaborativ, cea pe cooperare, încurajând exprimarea ideilor personale , valorizarea constructivă a diferenţelor de perspectivă şi de opinie, relativizarea „adevărului”, construirea consensului etc.

Prin raportarea la tendinţele generale de evoluţie a educaţiei pe plan european şi la standardele internaţionale, la dinamica şi nevoile generate de societatea cunoaşterii şi informaţiei, la finalităţile de perspectivă ale sistemului de învăţământ se impune necesitatea identificării unui set de priorităţi care să vizeze:
La nivelul cadrelor didactice trebuie să aibă loc:
 reconsiderarea sistemului de formare iniţială şi continuă;
 eficientizarea inserţiei profesionale;
 susţinerea programelor integrate pentru mobilitatea profesorilor şi reconversia către alte activităţi;
 utilizarea eficientă a tuturor datelor despre colectivele de elevi pentru îmbunătăţirea continuă a rezultatelor şcolare;
 formarea şi dezvoltarea abilităţilor de ordin tehnic în utilizarea în mod creativ şi complex a surselor digitale de informare în procesul educaţional;
 dezvoltarea capacităţii de cercetare, de testare pentru a maximiza beneficiile învăţării;
 crearea unui nivel înalt de motivaţie a cadrelor didactice;
 operaţionalizarea unui sistem nou de evaluare a personalului didactic.
Este nevoie de o schimbare culturală în privinţa atitudinii faţă de educaţie în general şi faţă de şcoală în mod special.
La nivelul curriculumului este necesară o nouă viziune privind:
• Construirea unui curriculum care să faciliteze mobilitatea şi flexibilitatea traseelor de pregătire a fiecărui beneficiar al educaţiei.
• Noile planuri-cadru să permită tipuri variate de ieşire din sistemul de învăţământ şi în final, la terminarea studiilor preuniversitare să facă posibilă angajarea pe piaţă muncii sau continuarea formării prin programe de studii postliceale sau universitare.
• Noi modalităţi de organizare a conţinuturilor
• Diferenţierea /personalizarea curriculumului.

Curriculumul naţional se bazează pe:
- centrarea pe competenţe
- centrarea pe elev indicatori ai calităţii
- asigurarea calităţii

Toate acestea trebuie să se regăsească în noile documente curriculare oficiale, în documente de politică educaţională şi de curriculum şi în ghiduri metodologice care trebuie urgent elaborate şi puse în concordanţă cu legislaţia europeană în domeniul educaţiei, cu strategiile de dezvoltare sustenabilă, cu tradiţiile învăţământului românesc, cu nevoile comunităţilor regionale şi locale şi, nu în ultimul rând, cu nevoile beneficiarilor serviciilor educaţionale.

Legislaţia calităţii învăţământului preuniversitar (O.U.G. nr.75/2005, Legea nr. 87/2006, H.G. 21 şi 22/2007, H.G. 1534/2008) asigură optimizarea mediului şcolar în raport cu scopurile politicilor educaţionale şi cu nevoile de integrare a învăţământului românesc în spaţiul educaţional european.

 Implementarea sistemului de asigurare a calităţii şi de management în conformitate cu cadrul european pentru asigurarea calităţii în educaţie;
 Reţele şi parteneriate pentru promovarea unei culturi a învăţării permanente şi a „regiunilor de învăţare”;

Cred cu tărie că rostul şcolii în mileniul III este de a dezvolta acele atitudini, abilităţi şi deprinderi care să consolideze dezvoltarea unor oameni liberi, capabili să interiorizeze mediul social, politic, economic şi cultural în care trăiesc, să deţină în acţiunea fiecărei zile un set de valori care definesc cetăţenia democratică, europeană.

Şcoala trebuie să ofere acel spaţiu public în care fiecare elev să-şi exprime propriile puncte de vedere şi să-şi împărtăşească experienţele de învăţare şi de viaţă. Ea devine locul unde tinerii învaţă integrarea socială activă, identitatea comunitară, regională şi europeană, având o relevanţă crescută pentru existenţa lor de zi cu zi şi pentru dezvoltarea lor profesională şi personală.
Tinerii au interesul de a fi formaţi pentru viitoarea lor participare civică.

Societatea cunoaşterii solicită promovarea unor modele educaţionale alternative în care tinerii să se formeze ca personalităţi creative critice, deschise, flexibile, multidimensionale.

Se deschide un loc nou spre o cultură a comunicării eficiente, în care programele de instruire se diversifică şi se definesc prin pluralism, sensibilitate, abordări constructiviste centrate pe proiecte care caută să creeze situaţii motivante pentru curiozitatea epistemică a tinerilor.

Are loc deplasarea accentului de la asimularea cunoaşterii la producerea ei şi de la păstrarea cunoaşterii la împărtăşirea ei prin dezvoltarea nivelului de împlicare, cât şi al creativităţii la fiecare beneficiar al educaţiei.

Accentul este pus din ce în ce mai mult pe exprimarea personală, pe dezvoltarea atitudinii reflexive şi critice şi încurajarea autonomiei individuale şi de grup, pe emiterea de judecăţi subiective, stimularea imaginaţiei şi a gândirii divergente.
Toate acestea ne invită la interogaţie:
Ce învăţăm în şcoala contemporană?
Cum anume învăţăm? Ce valori promovăm?
Ţelul major al unui program de formare este acela de a favoriza dialogul şi democraţia, o diversitate de idei, trăiri şi opinii, sentimente, favorizând procesele de împlinire activă a elevului în promovarea valorilor cetăţeniei active şi responsabile.
Pentru a înţelege mesajul zilei de mâine este necesar ca în viaţa reală a şcolii, educatorii şi tinerii să pună accentul pe analiza critică a problemelor, pe promovarea unei abordări pluri şi transdisciplinare.

Numai în acest cadru, elevii sunt sprijiniţi şi încurajaţi să îşi construiască valori personale care să le fie utile în contextul propriei culturi.

Centrarea pe elev presupune focalizarea formării pe învăţare activă şi dezvoltarea multiplă a personalităţii tânărului.

În Europa de azi se pune însă problema unui palier dublu al spiritului civic, sau cetaţeniei active: naţional şi european.

„ Dimensiunea europeană”a educaţiei a căpătat un contur mult mai precis, însemnând:
-educaţia în Europa, care pune accentul pe apartenenţa la un spaţiu cultural comun;
-educaţia despre Europa, care se referă la conţinuturile şi materiile care studiază diversele aspecte ale societăţii europene;
-educaţia pentru Europa, care vizează formarea identităţii şi cetăţeniei europene.

Dificultatea majoră în calea reformei este nivelul scăzut al fondurilor alocate de Guvern pentru întreţinerea şi îmbunătăţirea infrastructurii educaţionale, dotarea cu noi materiale şi echipamente şi plata unor salarii atractive cadrelor didactice. Alţi factori nefavorabili au fost identificaţi în capacitatea instituţională slabă în privinţa asumării reformei şi rezistenţa la schimbare manifestată la nivel naţional şi local.

 

Pustiirea cetatii cu mult popor!

01 Apr

Pustiirea cetatii cu mult popor!

Duşmanul a avut biruinţă.

S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns.

Afară sabia seceră pe feciorii mei, iar înăuntru, moartea.

Moştenirea şi casele noastre au căzut în mâna celor străini, de alt neam.

Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată.

Toate căile cetăţii sunt pline de jale şi nimeni nu mai vine la sărbătoare.

Cu primejdia vieţii noastre ne agonisim pâinea, în faţa sabiei care ne ameninţă în pustiu.

Şi ochii noştri se sting de supărare, aşteptând zadarnic un ajutor!

Căpeteniile ei sunt asemenea cerbilor care nu află păşune şi fug sleiţi de puteri dinaintea urmăritorului.

Acum însă, când poporul a căzut în mâna vrăjmaşului şi când nimeni nu-i poate veni în ajutor, duşmanii lui se uită la el şi râd de prăbuşirea lui.

El s-a prăbuşit în chip uluitor şi n-are pe nimeni să-l mângâie!

“Vezi, Doamne, necazul meu, căci vrăjmaşul biruieşte”.

Tot poporul Tău suspină căutând pâine, şi îşi dau odoarele lor pentru mâncare, ca să-şi ţină viaţa.

Vezi, Doamne, şi ia aminte cum am ajuns de ocară!

Prigonitorii noştri erau mai iuţi decât vulturii de pe cer; umblau după noi prin munţi, ne pândeau în pustiu.

Şi pândeau paşii noştri ca să nu umblăm prin pieţele noastre.

Sfârşitul nostru se apropia, sosise!

joc si joaca : Plângerile lui Ieremia,1-5.