RSS
 

Dispar profesorii !!

19 Noi

O fi bine ?
O fi rau?
Sigur ceva trebuie sa ne dea de gandit si …poate sa actionam!
O societate care distruge mersul firesc spre educatie nu are decat de …pierdut, nu ?

In ultimii trei ani, din învățământ „au dispărut“ peste 40.000 de cadre didactice. Ce cale au apucat acești oameni și ce i-a determinat să renunțe la „cea mai nobilă profesie“?

Anca Radian, fostă profesoară de istorie pentru ciclul gimnazial, spune că, „e greu să arăt cu degetul spre un singur motiv. Salariul era batjocură, elevii sunt sub orice critică, în pauze nu auzeam decât bârfe. Eram convinsă că pot demonstra că se poate face ceva în sistemul ăsta absurd, așa că pierdeam mult timp căutând metode de a atrage copiii spre materia mea. La un moment dat, am realizat că îmi ratez viața încercând să mut munții din loc. Am avut o șansă și am luat decizia corectă. Am plecat.“ Șansa a constat în intrarea într-un proiect cu finanțare europeană câștigat de un ONG clujean. La câteva luni de când a început colaborarea pe proiect, și-a dat demisia din învățământ.

În alt capăt al țării, în Iași, Vera Tudosie s-a retras și ea, anul trecut, „fără niciun regret“. „Mi-a plăcut mult meseria asta și am făcut multe eforturi să ajung titular pe un post decent. Și totuși, nu mai aveam timp pentru nimic, eram epuizată de dezinteresul generalizat al elevilor, profesorilor, directorilor, inspectorilor… Apoi, aveam două masterate în matematică, simțeam că merit mai mult.“ Acum are o mică firmă de IT, pentru care și soțul său a renunțat la meseria anterioară.

Spune că poate în sfârșit să petreacă timp cu cei doi copii și că, în privința câștigurilor, nu există termen de comparație. Pe de altă parte, povestește cazul unei colege care și-a luat concediu fără plată (legea le permite profesorilor să lipsească de la catedră un an de zile), iar acum a ajuns să lucreze în agricultură, în Germania, „de unde a jurat că nu se mai întoarce. Și ca ea sunt multe“.

4 din 10 profesori își fac bagajele

Întrebați ce cred că vor profesa peste cinci ani, 41% din respondenții sondajului „Viața tânărului profesor”, realizat acum câteva luni de Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, au declarat că vor renunța, cu siguranță, la învățământ (în timp ce, detaliu deloc de ocolit, 29% spun că încă nu s-au decis).

Ce vor face după încheierea carierei la catedră? Fie se văd tot în țară, dar activând în mediul privat (60% din opțiuni), fie vor alege să plece din țară (25%), fie, a treia cea mai populară opțiune, își vor lansa propria afacere (10%).

Principalele motive ale evadării din sistem sunt, în ordine, salariul prea mic, dotarea slabă a şcolilor, lipsa de respect faţă de profesori și incoerenţa legislativă. (Un alt motiv, nu întotdeauna valabil și nici transparent, este valoarea mare a șpăgilor acordate pentru un loc de titular, de ordinul miilor de euro).

Potrivit reprezentanților Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, „calitatea personalului continuă să fie o problemă la nivelul întregului sistem. Astfel, lipsa cadrelor didactice calificate, a celor titulare, precum şi lipsa abilităţilor privind activitatea de cercetare ştiinţifică constituie motivele cele mai importante de neîndeplinire a nivelului minim de calitate din școli. La fel, aproape 1 din 6 cadre didactice sunt noi, iar aproape un sfert fac naveta – această stare afectând negativ rezultatele elevilor.“ Conform calculelor instituției, fluctuația personalului din educație ajunge la 30%-40%.
(sursa:http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/10-din-profesori-au-plecat-restul-174319.html)

 
 

Leave a Reply

 

 
 
  1. strangerNo Gravatar

    05/12/2012 at 12:47 AM

    Buna.
    Am fost o profesoara tanara, iubita de copii si apreciata de colegi, desi am avut doar 2 ani de invatamant. Am intrat fara grija salariului-m dorit sa imi stapanesc o dorinta din copilarie. Am reusit- dupa 1 an m-am titularizat pe 1 singur post, am plecat cu o bursa Comenius, am participat la conferinte, sesiuni stiintifice, am facut activitati cu elevii si am facut si naveta. Am facut iin 2 ani ce multi profesori ajung sa le faca in 5-6 ani… Multi colegi ma apreciau si toti directorrii pe care i-am avut pentru ca eram silitoare, niciodata nu am spus nu, mereu cu zambetul pe buze si cu dorinta de a munci.
    De ce am renuntat?
    Pentu ca sunt nereguli multe si pile.Daca te faci remarcat nu ai de castigat, esti pus pe acelasi loc cu ceilalti care de abia isi fac meseria. Nu ma simteam apreciata. Nu conta nota de la examene sau performanta de la clasa, ci daca aveai cunostinte sau nu, sau daca cei de la inspectorat aveau chef sa zica “da”. Daca apare un post nou nu se anunta public sau pe site, ci se pastreaza. La titularizare nu se scot toate posturile pe bune, ci se fragmenteaza si se ofera ore suplimentare celor vechi in institutie. Aaaa, deci ii preferati pe cei mai in varsta si nu pe cei tineri, atunci ramaneti cu ei. Si am pus punct. Daca aveam facultate de 3 ani si master de 2 ani eram pe acelasi rang ca unu care are o facultate de 4 ani. Daca eu am facut 5 activitati pe an si alt profesor nicio activitate avem la sfarsitul anului acelasi calificativ. Daca nu esti in partid nu ai cum sa ajungi director, etc etc. Sunt multe nereguli. Ce fac acum? Ma descurc sa traiesc, mananc m putin, dorm mai mult, ma documentez mai mult si imi caut alt job sau sa imi deschid o afacere.
    Da- ramane in continuare o pasiune pentru mine dar la stat nu ma mai intorc.
    Nu exista dotari- nu-i nimic- ne aducem laptopul de acasa dar sunt scoli in centrrul orasului cu clase ce nu au nici macar o priza. Bine ca tine bateria la laptop o ora si il incarc in pauza. Astea nu erau scuze. Se rezolva usor daca vrei… Dar nu pot suporta neaprecierea. Asa cum spunem copilului “bravo” la fiecare raspuns indiferent daca e bun sau nu asa aveam si eu nevoie de un “bravo”. Am demostrat ca sunt buna, ca imi place si ma pricep si nu ma baga nimeni in seama.
    Multi mi-au spus “trebuia sa mai astepti”. Sa ce? Sa treaca viata pe langa mine cu speranta ca o sa fie mai bine? NU o sa fie mai bine! Vreau sa fac eu ceva sa imi fie bine nu sa astept de la altii. Nu ma dau inapoi si o sa ma lupt sa fac lucrurile bine si sa fiu apreciata.