RSS
 

Aducerea aminte!

22 Iul

‘Aducerea aminte” este pentru noi toti o incercare de a fi in intemeierea noastra ca fiinte.
Ea poate fi o forma de ARHIVARE a “realului” asa cum fiecare il avem in memoria personala .

Propria actualitate a “aducerii aminte” este OMUL RECENT, initiat in portretul de grup al lumii in care fiecare considera ca traieste, ca este, ca tinde sa devina.

A onora tineretea “aducerii aminte” este o forma de a descoperi permanent o alta Lume Noua in fiecare zi si clipa a devenirii trupesti si sufletesti.

Experimentul de “aducere aminte” este eminamente subiectiv si necesita aplecare spre imaginar si spre toate formele de recapitulare a fiintei noastre in sensul fagaduintei cu cele date de Dumnezeu.

Bunaoara, farmecul constructei “aducerii aminte” este perpetuarea curiozitatii, a exercitiilor spirituale, a nasterii unor umbre ale inchipuirii personale imbibate cu o contemplare a viziunii date de trairile cotidiene.

Mimetismul, revelatia unei sechestrari in constiinta si subconstientul personal, sarguinta preschimbarii prezentului cu fictiunea, straduinta unui “a vedea” cu dorinta conservarii unei clipe de prezent – toate acestea ne conduc la abordari diferite pentru o uimire sensibila pe care nu dorim a o pierde.

Certitudinea lui “aducerea aminte” este legitimitatea inchipuirilor, a inceputurilor si sfarsiturilor uitate, a negocierii permanente a zecilor de imaginarii pe care le avem fata de un fapt, eveniment cotidian, marunt sau maret, istoric.

Ce poate fi mai frumos decat a vedea “aducerea aminte” ca un “trecut de rezerva” si ca posibil drum al creatiei realitatii vii, desfasurate in Trecerea Mare catre Cel Necuprins!

Identitati sociale efemere se ridica la rangul de epifanii, la verdicte neamanate de o indoiala a gandirii, de framantari necesare pentru a nu canoniza ceea ce ne inchipuim ” a fi” din o ruptura a “LUI”.

Exilarea in rigiditatea unei viziuni ce se doreste ADEVARUL te animalizeaza, te abrutizeaza si iti confera statutul de subspecie a lui homo sapiens sapiens recens.

Oricum, nimic nu poate fi gratis cand se pune problema lui “a gandi”, in perspectiva individuala si a restaura o prezenta, o actiune, o miscare transformatoare umana .

“Aducerea aminte” este un posibil seismograf al epocii, al grupurilor careia ii aparti( etnic, religios, cultural etc.), este o mica hartie de turnesol care ne da aciditatea sau baza unei posibile visari despre o stare, despre un trecut, despre o prezenta.

Silentios, a visa, a fi creator de poezie, a plasmui pe baza a ceea ce tu sau altii au imaginat a fi REALITATEA lor, a obsesiei lor, este a restaura o prezenta a lui A FI in modalitatea specifica mintii si gandirii mele, o acreditare a unui curs pe care eu il presupun adevarat, o plasmuire a volatilei imagini in care eu m-am usurat gasind “adevaruri” de mine protejate cu amanuntele date de palpabilul meu traseu existential.

Asa recladesc o lume printro incumetare a raspunderii recladirii unui presupus real.

Poezia, basmul, fictiunea, visarea, rememorarea sunt surorile si fratii lui CLIO, care, salvator, crede ca aduce liniste unei furtuni de neoprit a necuprinsei minti a omului.

 

Leave a Reply