RSS
 

Zona de conflict

04 Ian

Astăzi s-au încheiat aplicaţiile militare iraniene în Strâmtoarea Ormuz. Prin ea trece 40% din exportul naval de petrol în Europa şi SUA. Militarii iranieni au ameninţat că vor închide strâmtoarea, iar drept răspuns SUA au introdus imediat în zona aplicaţiilor grupul de lovitură în frunte cu portavionul John C. Stennis. În replică, comandantul suprem al armatei iraniene, Ataollah Salehi, a ameninţat SUA cu „neplăceri” dacă grupul va fi sporit şi a declarat că ţara sa este gata pentru „respingerea oricăror ameninţări şi deţine în acest sens tot ce este necesar”. SUA au răspuns că nu vor înceta operaţiunea axată pe asigurarea securităţii în regiune. Deocamdată acţiunile părţilor seamănă mai mult cu un joc de demonstrare a forţei, deoarece nici o parte, nici cealaltă n-are nevoie de un război, este convins orientalistul Boris Dolgov.

„Iranul nu are nevoie de un conflict cu SUA, deoarece nu dispune de destulă putere pentru a ţine piept SUA, care au cei mai puternici aliaţi, printre care Israel. În ce priveşte Statele Unite, deşi în conducerea acestei ţări există un lobby pro-izraelian, există şi un lobby care reprezintă interesele oamenilor care nu doresc declanşarea acestui conflict. Şi aici totul depinde de decizia conducerii politice. Deocamdată nu există o decizie de a începe acţiuni militare împotriva Iranului”.

SUA sunt convinse că Iranul a recurs la demonstrarea forţei şi ameninţări din cauza sancţiunilor internaţionale dure: conducerea iraniană provoacă conflicte pe arena internaţională pentru a distrage atenţia cetăţenilor de la problemele economice interne. Această ipoteză este destul de îndrăzneaţă, consideră Boris Dolgov, deoarece Iranul reuşeşte deocamdată să facă faţă sancţiunilor. Însă el încearcă să prevină intensificarea lor.

„Dacă se va introduce embargoul asupra importului de petrol din Iran – fapt cu care ameninţă acum Occidentul – atunci acest lucru se va răsfrânge dur asupra economiei iraniene. Însă atât timp cât importul nu este interzis, Iranul obţine destule mijloace financiare pentru a putea ţine piept sancţiunilor internaţionale”.

Pericolul constă în faptul că în cazul începerii unei campanii militare cât de neînsemnate în Golful Persic, acest conflict se poate transforma în doar câteva zile într-unul global, în care să fie implicate aproape toate ţările din regiune. Şi acesta nu va fi un război al tuturor împotriva Iranului. Această ţară are aliaţi, consideră Lidia Kulaghina, expertă la Institutul de Orientalistică din Rusia.

„Fireşte, puterile regionale sunt împotriva unor acţiuni militare în regiune, întrucât orice fel de conflicte armate, chiar operaţiuni doar cu participarea aviaţiei, vor deveni un motiv pentru lovituri de răspuns din partea Iranului, care vor fi aplicate tocmai în ţările vecine. În Golful Persic sunt multe ţări cu o atitudine negativă faţă de Iran: în primul rând, din cauza problemei shiite, în al doilea rând, din cauza politicii nucleare a Iranului. Însă există şi ţări, printre care Turcia sau Liban, care în caz de război ar sprijini Iranul, ba chiar l-ar ajuta”.
Principalul aliat al Iranului este Siria, iar scopul tuturor acţiunilor SUA în Orientul Mijlociu este înlăturarea regimurilor politice din ambele ţări. Ce-i drept, deocamdată în niciuna dintre aceste ţări nu se reuşeşte activizarea „scenariului libian”. În mare, acest lucru se întâmplă pentru că ONU, Rusia şi China continuă să se pronunţe împotriva oricăror acţiuni militare împotriva Iranului şi Siriei, insistând asupra soluţionării problemelor pe cale diplomatică.
( sursa: http://romanian.ruvr.ru/2012/01/04/63380374.html ).

Nu poti decat sa constati ca lucrurile in orice clipa pot scapa de sub control!!
noroc cu diplomatia si cu efortul unor intelepti pentru care am toata admiratia din orice tabara dar care iubesc pacea si poate OMUL !!

 

Leave a Reply