RSS
 

EURO – 10 ani

03 Ian

Acum 10 ani, pe 1 ianuarie 2002, locuitorii a 12 ţări membre ale UE au început să folosească pentru prima oară valuta euro. Probabil că după 10 ani se pot trage unele concluzii. În aceşti 10 ani pot fi evidenţiate trei perioade ale istoriei euro: 2002-2007 – formarea şi înflorirea, 2008-2009 – criza mondială, 2010-2011 – criza sistemului din UE.
Astăzi ne vom referi la prima perioadă, cea mai liniştită perioadă din viaţa euro-valutei.

În 1999 euro a fost introdus în circulaţia fără numerar, iar cursul euro a fost stabilit la nivelul 1,17 dolari. Însă în primii 3 ani, euro a scăzut cu 30%. De altfel, deja în 2002 valutele s-au egalat, iar apoi euro nu a mai costat niciodată mai puţin de un dolar.

Experţii consideră că euro este o realizare importantă. Iată opinia şefului firmei ACG FinExpertiza, Agvan Mikaelean.

„În istoria omenirii, acesta este un experiment fără precedent, deoarece statele s-a înţeles benevol în privinţa principiilor creării unei valute comune, fără a avea un centru unic de emisiune şi o conducere financiară unică. Toate ţările din Zona euro îşi conduc rezervele de euro de sine stătător. La ora actuală, economia Zonei euro este una din cele mai puternice. Iar euro a devenit foarte repede mult mai greu”.

Între timp şi instituţiile financiare mondiale au început să aprecieze valuta nouă, mai ales în comparaţie cu dolarul american.

Economia americană i-a dezamăgit pe economişti, iar acţiunile SUA în Afganistan şi Irak au pus la îndoială înţelepciunea conducerii americane. Analiştii au început să vorbească tot mai des despre apropiatul crah al dolarului şi primirea de către euro a titlului de valută mondială de frunte. În mai 2003, pieţele au înregistrat primul salt al euro faţă de dolar, la un nivel mai înalt decât a fost stabilit în timpul formării.

Până la sfârşitul anului 2007, euro şi-a sporit greutatea, cu mici fluctuaţii. La aceasta a contribuit în multe privinţe şi criza ipotecară din SUA. Însă problemele americane, care au dăruit euro cursul maxim faţă de dolari, au înmormântat după acea creşterea stabilă a întregii economii mondiale. În următoarea serie a istoriei euro vă vom relata despre starea euro în perioada 2008-2009.

Astăzi ne vom referi la prima perioadă, cea mai liniştită perioadă din viaţa euro-valutei.

În 1999 euro a fost introdus în circulaţia fără numerar, iar cursul euro a fost stabilit la nivelul 1,17 dolari. Însă în primii 3 ani, euro a scăzut cu 30%. De altfel, deja în 2002 valutele s-au egalat, iar apoi euro nu a mai costat niciodată mai puţin de un dolar.

Experţii consideră că euro este o realizare importantă. Iată opinia şefului firmei ACG FinExpertiza, Agvan Mikaelean.

„În istoria omenirii, acesta este un experiment fără precedent, deoarece statele s-a înţeles benevol în privinţa principiilor creării unei valute comune, fără a avea un centru unic de emisiune şi o conducere financiară unică. Toate ţările din Zona euro îşi conduc rezervele de euro de sine stătător. La ora actuală, economia Zonei euro este una din cele mai puternice. Iar euro a devenit foarte repede mult mai greu”.

Între timp şi instituţiile financiare mondiale au început să aprecieze valuta nouă, mai ales în comparaţie cu dolarul american.

Economia americană i-a dezamăgit pe economişti, iar acţiunile SUA în Afganistan şi Irak au pus la îndoială înţelepciunea conducerii americane. Analiştii au început să vorbească tot mai des despre apropiatul crah al dolarului şi primirea de către euro a titlului de valută mondială de frunte. În mai 2003, pieţele au înregistrat primul salt al euro faţă de dolar, la un nivel mai înalt decât a fost stabilit în timpul formării.

Până la sfârşitul anului 2007, euro şi-a sporit greutatea, cu mici fluctuaţii. La aceasta a contribuit în multe privinţe şi criza ipotecară din SUA. Însă problemele americane, care au dăruit euro cursul maxim faţă de dolari, au înmormântat după acea creşterea stabilă a întregii economii mondiale. În următoarea parte a istoriei euro vă vom relata despre starea euro în perioada 2008-2009.

Criza mondială din 2008-2009 a fost provocată de criza creditelor ipotecare americane din 2007. În acel moment euro a fost cel mai sigur adăpost, în care investitorii au încercat să se ascundă de problemele celei mai mari economii din lume. Însă la începutul anului 2008 a devenit clar că problemele americane se răspândesc în întreaga lume. Până la începerea fazei active a crizei mondiale, euro a reuşit să stabilească un record, care nu a fost bătut până în prezent – în martie 2008 valuta europeană s–a apropiat foarte mult de hotarul de 1,6 dolari pentru un euro. Acest nivel nu a fost depăşit, iar după asta instabilitatea s-a răspândit şi în Lumea Veche.

Totuşi în acea perioadă, din două probleme, investitorii au ales–o pe cea mai mică, menţionează Agvan Mikaelean, şeful firmei ACG FinExpertiza.

„Faptul că în pofida neajunsurilor, Zona euro se menţine şi se menţine încă destul de bine, merită o apreciere foarte înaltă. Când în anul 2008 a început criza, majoritatea covârşitoare a investitorilor particulari au început să diversifice activele în euro. Soarta dolarului era foarte nebuloasă, iar soarta euro era foarte trainică”.

Încrederea în euro a fost mare şi datorită faptului că în timpul crizei toată lumea acuza, şi nu fără temei, sectorul financiar al SUA, care nu numai că nu era practic controlat de autorităţi, ci şi era amplificat tot de ele. Pe acest fundal, se părea că conducerea UE edifica o politică de creditare mai raţională, iar restricţiile financiare pentru ţările care intrau în Zona euro, o apărare sigură de neplăceri. În 2007-2008, în Zona euro au intrat Slovenia, Cipru, Slovacia şi Malta. Aceste ţări corespundeau criteriilor care garantau stabilitatea euro.

Criza financiară a îndreptăţit speranţele celor care au dorit să fie apăraţi de vecinii mai mari. Euro s-a menţinut pe poziţii, în primul rând, datorită Germaniei, iar valuta nu a permis Spaniei, Italiei şi Irlandei să se înece. Europa unită a ieşit din criza anilor 2008-2009 sigură de cursul ales. În ultimul moment, în trenul-euro a reuşit să sară şi Grecia. Tocmai acest lucru devine acum momentul cheie pentru viitorul valutei europene.
Criza din 2010-2011 păşeşte evident şi în noul an. În următoarea parte a istoriei euro vom relata despre scindarea produsă în ultimii doi şi o posibilă înapoiere la valutele naţionale.

Şi atunci două valute înscrise pe bonuri vor căpăta un nou sens – ele vor fi nu o amintire despre vremurile din trecut, ci o privire în viitor. Pentru Europa unită şi pentru valuta unică, anii 2010-2011 au fost o perioadă de cotitură. Experţii afirmă că motivele introducerii euro nu au fost economice, ceea ce deja a prezentat o ameninţare la adresa existenţei acestei valute. Iată opinia lui Igor Nikolaev, expert al companiei FBK Company, care intră în Reţeaua internaţională PKF.

„Din păcate, crearea Zonei euro a fost determinată de motive politice. Iar când în soluţionarea problemelor economice predomină politica – lucrurile se termină destul de rău”.

Însă, actualele probleme cu care se confruntă UE şi Zona euro, au început totuşi nu din cauza divergenţelor politice şi nici chiar a crizei financiare mondiale. După cum devine clar, principala cauză a fost dorinţa prea puternică a unor ţări de a părea mai bune, decât erau ele în realitate. Prima ţară care nu s-a putut achita de obligaţiile asumate a fost Grecia. Iar mijloacele financiare alocate Greciei, erau luate din resursele altor ţări şi efectul dominoului a devenit inevitabil.

Deocamdată credinţa în valuta unică este puternică, însă au fost pregătite deja planuri referitore la ieşirea unor anumite ţări din Zona euro şi la încetarea existenţei euro. Candidate la ieşirea din Zona euro sunt ţări foarte diferite în ce priveşte importanţa lor pentru această zonă. Fără îndoială outsider evident pare a fi Grecia. Însă pe toţi îi sperie mult mai mult discuţiile referitoare la faptul că Germania poate ieşi din Zona euro.

Agvan Mikaelean şeful firmei ACG FinExpertiza este de părere că mai rămân încă speranţe.

„Cred că ţările din Zona euro vor reglementa această problemă în decurs de un 1-1,5 ani. Admit că unele ţări vor ieşi din Zona euro. Însă probabil, euro va rămâne totuşi a doua valută de rezervă. Europa are mai multe avantaje de pe urma unirii şi valutei unică, decât dacă se va destrăma. Dacă presiunea informaţională, pe care în prezent băncile investiţionale americane o menţin la un nivel foarte ridicat, va fi eliminată euro îşi va reface foarte repede poziţiile”.
( sursele:http://romanian.ruvr.ru/2012/01/05/63295798.html; http://romanian.ruvr.ru/2012/01/03/63183912.html; http://romanian.ruvr.ru/2012/01/01/62915140.html).

In istoria Europei este un drum maret care ar trebui consolidat .
Masonii l-au deschis, l-au consolidat si tot ei ar trebui sa-l continue!

 
 

Leave a Reply

 

 
 
  1. bogdanNo Gravatar

    11/01/2012 at 11:26 AM

    moneda unica a fost un real “succes”. fara francul elvetian, lira britanica (2 dintre cele mai stabile monede) si fara sprijinul germaniei, euro va disparea fara doar si poate