RSS
 

Archive for decembrie, 2011

Ingropatul anului !

31 Dec

Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului calendaristic la cumpăna dintre ani, în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie, este numit îngropatul Anului sau, mai recent, Revelion.

Personificare a Soarelui, Anul este numit An Vechi înainte de miezul nopţii de Revelion şi An Nou după miezul nopţii. Divinitatea Anului se naşte, creşte, îmbătrâneşte şi moare împreună cu timpul calendaristic, pentru a renaşte după 365 de zile, respectiv 366 de zile în anii bisecţi.

Sfinţii Calendarului popular, metamorfoze ale Anului, sunt mai tineri sau mai bătrâni, după şansa avută de aceştia la împărţirea sărbătorilor: Sânvăsâi, celebrat în prima zi a Anului, este un tânăr chefliu care stă călare pe butoi, iubeşte şi petrece; Dragobete (24 februarie), fiul Dochiei, reprezintă zeul dragostei pe plaiurile carpatice; Sângiorzul (23 aprilie), Sântoaderul sunt tineri călări pe cai; Sântilie (20 iulie) şi Sâmedru (26 octombrie) sunt maturi. După ei urmează generaţia sfinţilor-moşi: Moş Andrei (30 noiembrie), Moş Nicolae (6 decembrie), Moş Ajun (24 decembrie) şi Moş Crăciun (25 decembrie). Întoarcerea simbolică a timpului în această noapte este asimilată cu moartea divinităţii adorate iar reluarea numărării zilelor, cu renaşterea acesteia.

În săptămâna dintre Crăciun şi Anul Nou, în satele româneşti, cete de flăcăi se pregătesc pentru ‘urat’, respectând datinile şi obiceiurile din timpul sărbătorilor de iarnă. În ajunul Noului An, pe înserat, îşi fac apariţia ‘mascaţii’. În satele bucovinene se obişnuieşte ca mascaţii să umble în ceată, care reuneşte personaje mascate: ursul, capra, căiuţii, cerbii, urâţii, frumoşii, dracii, doctorii, ursarii, bunghierii etc. După lăsarea serii, ceata cea mare se fărâmiţează iar grupurile rezultate încep să meargă din casă în casă, până la răsăritul soarelui, atunci când Anul Nou îşi intră în drepturi.

Umblatul cu Capra ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, boriţă (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra este denumită ‘brezaia’ (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii) şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.

Capra se alcătuieşte dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată şi încreţită sau se lipeşte o piele subţire cu păr pe ea.

Un alt obicei, cel al umblatului cu Ursul, este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap şi umeri blana unui animal ucis, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii. Masca este condusă de un ‘Ursar’, este însoţită de muzicanţi şi urmată adesea de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul ‘puiului de urs’). Aţâţată de ursar, în răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului şi ajutată de un ciomag, masca mormăie şi imită paşii legănaţi şi sacadaţi ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile.

De Anul Nou, un loc aparte îl ocupă colindatul şi cetele de colindători care, după ce fac urări de sănătate, belşug, bucurie etc., primesc în dar colaci, vin, cârnaţi şi uneori bani.

Strigatul peste sat este ceremonialul nocturn al cetelor de feciori pentru judecarea publică a celor care au încălcat regulile comunităţii. Cocoţaţi pe dealuri, movile, copaci sau acoperişuri, ei ‘biciuiesc’ prin versuri sau înjurături fetele bătrâne, flăcăii tomnatici, babele care fac farmece şi descântece, bărbaţii care îşi lasă nevestele, leneşii, hoţii sau beţivii. Acest dialog este aşteptat de întreaga comunitate, încheindu-se cu formula ‘Cele rele să se spele, cele bune să se adune!’. Pentru curăţarea relelor şi alungarea spiritelor rele, obiceiul este însoţit de aprinderea focurilor.

În prima zi a noului an, de Sfântul Vasile, se crede că cerurile se deschid, că rugăciunile sunt ascultate şi că animalele vorbesc cu glas omenesc. Tot atunci se merge cu ‘Pluguşorul’ şi cu ‘Sorcova’, obiceiuri ce invocă prosperitatea şi belşugul pentru gospodăria celui care primeşte colindătorii. Se spune că cei care nu primesc cetele de colindători vor avea necazuri şi sărăcie în anul ce vine.

În ajunul Anului Nou, în Moldova, cete de flăcăi şi de bărbaţi de curând însuraţi pleacă cu Plugul. Străvechi obicei agrar derivat dintr-o practică primitivă, trecut printr-un rit de fertilitate, ‘Pluguşorul’ a ajuns o urare obişnuită de recolte bogate în anul care abia începe. Textul pluguşorului este în excelenţă o naraţie privind muncile agricole, recurgând la elemente fabuloase. Începe cu aratul, fiind urmat de semănat, îngrijirea plantelor, recoltat şi adusul boabelor în hambare. Pluguşorul este întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat sau de buhaiul care imită mugetul boilor. La sate, ‘Pluguşorul’ este însă extrem de complex iar alaiurile care merg din casă în casă duc cu ele chiar un plug.

Semănatul este un obicei agrar, structurat după modelul colindelor şi practicat de copii în dimineaţa zilei de Anul Nou, după încheierea Pluguşorului. Colindătorii, purtând traiste de gât încărcate cu seminţe de grâu, secară, orz, ovăz, mai rar cu porumb, intră în case, aruncă boabe cu mâna, imitând semănatul pe ogor şi le urează gazdelor sănătate şi roade bogate. Ei sunt răsplătiţi cu mere, colaci sau bani. După plecarea lor, gospodinele adună seminţele şi le duc în grajdul vitelor, pentru a fi sănătoase peste an.

Un alt obicei de Anul Nou, umblatul cu Sorcova, reprezintă bucuria copiilor, care poartă o crenguţă înmugurită de copac sau o sorcovă confecţionată dintr-un băţ în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată. Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar ‘surov’ (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore. Înclinată de mai multe ori în direcţia unei anumite persoane, sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrată cu capacitatea de a transmite vigoare şi tinereţe celui vizat. Textul urării, care aminteşte de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mişcării sorcovei.
( sursa: http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/anul-nou-traditii-si-obiceiuri-158901.html ).

Este o trecere , imaginata de om de la un anume timp al trecutului nostru spre un nou hotar al viitorului pe care noi nu-l cunoastem , ci numai creatorul.
Pentru aceasta marcam pamantean ceea ce simbolic tot noi , oamenii am pus la cale :trecerea intrun NOU An .

Fie Binele absolut in calea noastra si fratia celor asemenea mie sa biruie cele de nepatruns !
La multi ani , 2012!

 
 

Vai, romane !

30 Dec

Nivelul de trai s-a îmbunătăţit uşor în acest an faţă de 2010, dar încă suntem departe de standardele de viaţă cu care ne obişnuiserăm în anul premergător crizei, după cum arată datele statistice.
Creșterea reală, având în vedere și inflația, a veniturilor medii ale românilor a fost, în ultimul an, de 5%

În 2011, primul an de creştere economică a României de la începutul crizei, se poate spune că românii au simţit şi în buzunare un pic de revigorare. Inflaţia scăzută şi salariile în uşoară creştere au creat premisele pentru îmbunătăţirea nivelului de trai.

Astfel, din datele statistice reiese că, faţă de luna octombrie 2010, în octombrie 2011 (cea mai recentă lună pentru care Institutul Naţional de Statistică a prezentat datele privind evoluţia veniturilor salariale) salariul net a crescut uşor peste nivelul inflaţiei. “Se pare că 2012 a fost un an relativ mai bun decât anul trecut, din punct de vedere al nivelului de trai”, spune Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.
Advertisement

Am sărăcit în primii ani de criză

La finele lunii octombrie, salariul nominal mediu net crescuse cu 8,9% comparativ cu aceeaşi lună a anului anterior, în condiţiile în care inflaţia anuală era, la sfârşitul lunii octombrie, de 3,55%. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, câştigul salarial real a crescut faţă de aceeaşi perioada a anului anterior cu 5%. 2011 pare să fi marcat astfel o inversare a trendului primilor ani de criză, în care nivelul de trai s-a erodat continuu.

Evoluţia din acest an pare să fi fost, aşadar, ceva mai bună decât cea din anii anteriori, dar nu cu mult. La finele lunii octombrie a anului trecut, inflaţia anuală era de 7,88%. În aceeaşi lună, câştigul salarial mediu net scăzuse în raport cu luna similară din 2009 cu 2,5%, iar indicele câştigului salarial real faţă de aceeaşi perioadă a anului arăta o scădere cu 10% a nivelului de trai. Nici la finalul anului trecut situaţia românilor nu era mai roz, în ultima lună a lui 2010 câştigul salarial real fiind în scădere cu 6,2% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.

Românii au trecut printr-o scădere a puterii de cumpărare şi în 2009 faţă de 2008, câştigul salarial real calculat de Institutul de Statistică fiind mai mic cu 5,3%.

În ciuda nivelului de trai relativ mai bun din primele luni ale lui 2010, românii sunt încă departe de standardele de viaţă din 2008, anul premergător crizei.

Încă nu am ajuns la nivelul din 2008

Astfel, în octombrie 2011, câştigul salarial mediu net era de 1.457 de lei, cu doar 9,4% mai mare decât în aceeaşi lună din 2008. Erodarea din cauza inflaţiei face, însă, ca puterea de cumpărare de acum a românilor să fie mai mică decât era în urmă cu trei ani. Astfel, în ultimii trei ani, indicele preţurilor de consum a înregistrat o creştere cu 16,51%. Cel mai mult în ultimii trei ani s-au scumpit mărfurile nealimentare, cu circa 22%, iar cel mai puţin alimentele, care au înregistrat în cei trei ani o creştere de preţuri uşor peste 8%. În acelaşi interval, serviciile s-au scumpit cu peste 19%.

“Suntem încă departe de nivelul din 2008, dar nu trebuie să uităm că acele standarde de viaţă au fost atinse în urma unei combinaţii de iluzii şi realitate, pe baza creditelor multe date de bănci, a cumpărăturilor în lanţ, un boom economic care era doar parţial sustenabil”, a comentat Adrian Vasilescu, consilierul gu vernatorului BNR, Mugur Isărescu.

Unele domenii din economie, cum ar fi IT-ul, precum şi o parte din companiile din sectorul industrial, în special cele care au activitate de export, şi-au permis să acorde creşteri salariale chiar şi în ultimii ani din criză, în condiţiile în care afacerile lor au fost mai puţin afectate. Tendinţa de creştere a salariilor ar putea continua pe aceste segmente şi anul viitor, cu toate că economia s-ar putea să nu mai evolueze la fel de bine în 2012, comparativ cu 2011. Dacă în acest an mulţi analişti sunt de părere că vom avea o creştere de peste 2%, în 2012, estimările indică un nivel cuprins între 0,5 şi maximum 2%.

“În sectorul bugetar nu cred că va fi însă loc de creşteri salariale”, a comentat, pentru EVZ, Ionuţ Dumitru, preşedin tele Consiliului Fiscal. Majorarea salariilor în sectorul public ar pune presiune pe bugetul de stat. Guvernul a negociat cu finanţatorii externi un nivel al deficitului bugetar de cel mult 3% din PIB în termeni ESA. Când am putea ajunge cu puterea de cumpărare la nivelul înregistrat în 2008? În opinia lui Ionuţ Dumitru, în circa doi-trei ani, românii ar putea recupera ceea ce au pierdut pe fondul crizei.

Cele mai mari venituri

La finele lui octombrie 2011, cele mai mari salarii din economie erau în sectoarele: servicii în tehnologia informaţiei, unde venitul net a fost de 3.688 de lei, intermedieri financiare, cu excepţia activităţilor de asigurări şi ale fondurilor de pensii, unde s-a înregistrat un salariu mediu net de 3.493 lei, transporturi aeriene cu 3.378 de lei net pe lună.

Cele mai mici salarii medii nete se înregistrau a finalul lunii octombrie în hoteluri şi restaurante – 872 de lei, fabricarea articolelor de îmbrăcăminte – 912 lei, servicii administrative – 953 de lei.

( sursa:EVZ.ro http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-a-evoluat-puterea-de-cumparare-a-romanilor-in-2011-959687.html#ixzz1i1piTQwP ).

Cam asa ne laudam in fata natiunilor europene !
Muncim prost , productivitate redusa si cheltuieli peste masura !!
Avem in schimb mult ajutor de la toti care au avut administrarea acestui complex timp de 22 de ani ! Cinste lor !

Un popor in saracie lucie, plin de nevoi nesatisfacute , indatorat la maximum si care face un mare efort de a se tara inainte .
Pana cand ?
Greu de stiut daca inca ne opintim la a ajunge la anul pe acolo unde eram prin 2008 !!
halal afacere?!
Ba unii cuteaza la a ne prezenta totul in bine si cum ar trebui sa le multumim din inima ca suntem unde suntem !
Mai jos se poate ??
Desigur un raspuns corect cu marile noastre sanse din ultimii douazeci de ani este DA< DA , DA!!!

Vai de biet roman saracul
Indarat da tot ca racul !!</strong

Mai stiti cine a compus versurile din esenta nemiloasa a natiei : nimeni altul decat poetul romanismului : MIHAI EMINESCU.

Daca stiti atunci , va rog, in gand , sa continuati versurile capodopera a iubirii de neam …!!!…!!!

 

Nu suntem singuri !

25 Dec

An de an împărtăşim Lumina Sfintelor Sărbători de Crăciun cu cei pe care îi preţuim.
Steaua Sfântă şi clipa magică a începutului Vremii celei noi să vă lumineze sufletul şi să vă deschidă drumul spre noi izbânzi.
La vreme de colind, vă doresc, din tot sufletul ,
multă sănătate, fericire şi bucurii alături de cei
dragi Dumneavoastră.
Fie ca toate speranţele şi gândurile bune să vi se
împlinească în Noul An – 2012!
La mulţi ani!


Am primit-o de la un coleg si tare mi-a placut .
Suntem 7 miliarde de fapturi pe acest pamant si bine ar fi ca toti sa fim UNUL !
De fapt multe sunt cele care ne unesc , ca specie , ca trairi ale omului etc si putine care ne despart .
Cu toate aceste acele putine ne fac sa fim mai egoisti , mai indaratnici si mai aplecati spre rau .

Cele multe ne-ar indrepta gandul , sufletul si fapta spre Bine , Frumos si Implinire a dragostei de semeni .

Tuturor CRACIUN FERICIT !

 
 

Un destin simbol!

18 Dec

Plecarea de la noi in alt orizont a lui Vaclav Havel este o mare piedere a europei democratice , a unui continent care mii de ani a aparat libertatea si a cladit-o asa cum a fost mai bine pentru Om .

A incetat din viata in zorii zilei de duminica,18 decembrie 2011, la varsta de 75 de ani.

Artizanul “Revolutiei de catifea” din 1989 si sef al statului cehoslovac si apoi ceh din 1989 pana in 2003 a murit in somn, a declarat purtatoarea sa de cuvant, Sabina Tancevova.

O pneumonie prost ingrijita in perioada in care se afla in inchisoare si un cancer la plamani s-au aflat la originea multiplelor sale probleme de sanatate. Havel a petrecut cinci ani in temnitele comuniste inainte de 1989.

Vaclav Havel a fost operat un decembrie 1996 de un cancer la plamani. PE langa o bronsita cronica, el suferea si de probleme cardiace si tulburari intenstinale.

In ultimele luni, Havel isi petrecea majoritatea timpului la casa sa de vacanta situata la 150 km de Praga, dupa ce fusese internat in martie din cauza unei pneumonii grave.

Boala a fost insotita de diferite complicatii, printre care “pierderea echilibrului, slabirea memoriei si pierdere in greutate”, dupa cum explica Havel, intr-un interviu.

Sambata trecuta, Vaclav Havel se intalnise la Praga cu Dalai-Lama, liderul spiritual al budistilor tibetani.

Simbol al disidentei anticomuniste si al noii democratii din Europa de Est, Vaclav Havel a incarnat “Revolutia de Catifea” din 1989 care a pus capat, fara violenta, regimului totalitar de la Praga.

Primul presedinte al Cehoslovaciei post-comuniste (1989-1992) si apoi al Republicii Cehe (1993-2003), a condus procesul de democratizare al tarii sale, apoi aderarea la NATO (1999) si pregatirile pentru intrarea in UE, incheiata in 2004.

Dupa terminarea mandatului de presedinte, in februarie 2003, in ciuda sanatatii sale fragile, dramaturgul si fostul disident anticomunist se dedica luptei pentru drepturile omului in Cuba, Belarus, Birmania sau Rusia.

Revine la litere, cu publicarea, in 2006, a memoriilor politice si a piesei “La plecare”, in 2008, la fel cum se cheama si primul sau film, prezentat in avanpremiera la Praga, in 14 martie.

Nascut in 5 octombrie 1936, la Praga, intr-o familie care detinea un studio de cinema si zeci de imobile in capitala, lui Vaclav Havel nu i se permite sa-si continue studiile in numele luptei anti-burghezie. Se lanseaza atunci in teatru, initial ca masinist si apoi ca autor de teatru absurd.

Refuzand sa plece in exil dupa ocupatia sovietica din 1968, intra in miscarea de disidenta si redacteaza manifestul Carta 77, o vibranta pledoarie politica pentru drepturile omului. Angajamentul lui ii aduce condamnarea la inchisoare unde scrie celebrele “Scrisori catre Olga”, prima sa sotie.

Ales presedinte al tarii in 29 decembrie 1989, traieste esecul disolutiei Cehoslovaciei, trei ani mai tarziu. Dupa moartea Olgai, in 1996, casatoria sa rapida cu Dagmar Veskrnova, o actrita cu 20 de ani mai tanara, tine prima pagina a ziarelor de scandal.

Sanatatea sa a fost marcata de temnitele comuniste dar si de trecutul sau de mare fumator.

( sursa : http://www.hotnews.ro/stiri-international-10972892-vaclav-havel-incetat-din-viata-varsta-75-ani.htm?cfat=).
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace !

 

Rasul/plansul:KIM al III-lea!

17 Dec

Liderul nord-coreean Kim Jong-Il, in varsta de 69 de ani, a murit in cursul zilei de sambata,17 decembrie 2011.
Kim al II lea se afla la conducerea Coreei de Nord din 1994.

Fiul sau , Kim Jong-Un a fost desemnat succesor, cred ca este Kim al III-lea, a anuntat luni agentia de presa a regimului comunist.

Kim Jong-Il a decedat la 17 decembrie, la ora locala 8:30 (ora 1.30- ora Romaniei), din cauza unei “mari epuizari mentale si fizice” a anuntat, cu lacrimi in ochi, un crainic al televiziunii de stat din Coreea de Nord.

Kim, care a suferit un accident cerebral in 2008, a murit din cauza unui “infarct miocardic sever si a unei crize cardiace”, in timpul uneia dintre traditionalele sale calatorii pe teren, potrivit agentiei de stiri nord-coreene KCNA, citate de Reuters. Cauza decesului liderului a fost confirmata in urma unei autopsii, efectuate duminica.

Fiul sau Kim Jong-Un, nascut in 1983 sau 1984, a fost numit succesor, potrivit agentiei oficiale, care le cere nord-coreenilor sa-l recunoasca de acum ca noul lor lider.

“Toti membrii Partidului (Muncitorilor-n.r.), militarii si publicul trebuie sa respecte fidel autoritatea camaradului Kim Jong-un si sa protejeze si sa consolideze frontul unit al partidului, armatei si publicului”, a subliniat KCNA.
( sursa:http://www.hotnews.ro/stiri-international-10978022-ultima-ora-presedintele-coreei-nord-kim-jong-murit.htm).

Un lider comunist a murit ! Ce mare drama !!!

La un popor plin de traumatisme si de incest psihic asa ceva este o mare drama ??
Saracii !
Parca eram noi cand a murit Stalin , dej !
Penibili si caraghiosi !

Sa numesti pe unul de-al tau ca succesor la a treia generatie este o mare caceama si cei de acolo niste carpe ?
ce face poporul ??
Ce sa faca ?
Ca la noi pe vremea aceea : lauda pe mai marii lor conducatori !
Mare prostie !
Traiasca Kim al treilea ??!!??

 

A dat tot

15 Dec

Bijutierul era asezat la biroul sau, privind distrat strada prin vitrina elegantului sau magazin.
O fetita se apropie si-si lipi nasul de geam. La vederea unuia dintre obiectele expuse, ochii ei albastri ca cerul se luminara. Intra hotarata in magazin si arata cu degetul spre un splendid colier de peruzele albastre.
-E pentru sora mea. Puteti sa mi-l impachetati frumos pentru un cadou?
Patronul magazinului o fixa din ochi pe micuta clienta si o intreba:
-Cati bani ai?
Fara sa pregete, ridicandu-se pe varfuri, fetita puse pe tejghea o cutie de tinichea, o deschise si o goli. Cazura cateva bancnote de mica valoare, un pumn de monede, cateva scoici si niste figurine.
-Ajung? intreba ea cu mandrie. Vreau sa fac un cadou pentru sora mea mai mare. De cand mama nu mai este, ea e cea care-i tine locul si niciodata nu are nici macar o clipa pentru ea. Astazi e ziua ei si sunt sigura ca o voi face foarte fericita cu acest cadou. Piatra aceasta are aceeasi culoare ca ochii ei.
Omul se duse in spate si reveni cu o hartie de impachetat nemaipomenit de frumoasa, rosie cu auriu, cu care impacheta cu grija cutia.
-Ia-o, spuse el fetitei. Si du-o cu grija!
Fetita pleca foarte mandra, tinand pachetul ca pe un trofeu. O ora dupa aceea, in bijuterie intra o fata frumoasa cu parul de culoarea mierii si cu niste ochi albastri minunati. Puse cu hotarare pe tejghea pachetul pe care bijutierul il facuse cu atata grija si spuse:
-Colierul acesta a fost cumparat de aici?
-Da, domnisoara.
-Si cat a costat?
-Preturile praticate in acest magazin sunt confidentiale, nu privesc decat pe client si pe mine.
-Dar sora mea avea doar cativa banuti. N-ar fi putut cumpara niciodata un colier ca acesta!
Bijutierul lua cutia cu pretiosul ei continut, o inchise, refacu cu grija ambalajul cadoului si-l inapoie fetei.
-Sora dumneavoastra a platit. A platit pretul cel mai mare pe care-l putea plati cineva: a dat tot ceea ce avea.

( sursa : am primit pe email : https://1#inbox/1343c5b8191d1003).
E o pilda la care umila reflectie este mai mult decat necesara , nu ??

 

CINE DĂ, LUI ÎŞI DĂ…

13 Dec

Am citit aceasta postare si tare mi-a placut.
De aceea doresc sa o citeasca mai multi .
Iata :

Preluat de pe site-ul iubescicoanele-susica.blogspot.com

Lângă un sătuc de munte, în hăţişuri nepătrunse,
Un bătrân, adus de spate, un bordei mic îşi făcuse
Sub un fag cu umbră deasă, din pământ şi din nuiele,
Petrecând în sărăcie, între flori şi păsărele.
Făr‘ de nici-o mângâiere, far‘ de nici-un ajutor,
Rezemat în nişte cârje, sprijinea al său picior.
Chinuit aşa, sărmanul, îşi ducea al vieţii fir,
Până când l-o duce lumea din bordei, la cimitir.

Uneori, pleca bătrânul către satu-n sărbătoare,
Gârbovit, cu tolba-n spate, să cerşească demâncare,
Arătându-şi trist durerea prin zicala lui de pace:
„Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face”!

Îl ştia de mult tot satul şi, la orice sărbătoare,
Cei cu inima miloasă îi da-n tolbă demâncare.
El, atunci, cu voce slabă, mulţumea, zicând cu pace:
„Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face”!

Ani în şir trecu de-a rândul, mulţi din vremea lui muriră,
Însă pe el îndurarea Domnului îl sprijiniră.
Şi din când în când bătrânul către sat pleca, sărmanul,
Făr-a-şi mai schimba cojocul, cârja, tolba şi sumanul.

Înainte lui sătenii îi ieşeau cu darul lor,
Ori de câte ori bătrânul le cerea un ajutor.
După ce îşi lua darul, tuturor zicea cu pace:
„Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face”!

De-al bătrânului des strigăt, deranjată mult, se pare,
Într-o zi, o gospodină, doamnă cu un nume mare,
Vru s-aducă la tăcere glasul ăstui cerşetor,
Ce bătea de multă vreme pe la poarta tuturor.

Repede făcu o pâine din faina cea mai albă,
Plămădită cu otravă, şi la copt a pus-o-n grabă.
Cum îi dete-această pâine, zise-n inima ei moartă:
– De acuma, ştiu eu bine, că n-o să mai vii la poartă!

Cerşetorul primi darul, îl privi cu bucurie,
Dar, frumoasă fiind pâinea, se gândeşte s-o mai ţie.
Şi-i repetă şi stăpânei vorba lui, cu multă pace:
„Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face”!

După ce colindă satul, se întoarce la bordei
Şi-obosit, se odihneşte pe un scăunel de tei.
Dar nu se-odihneşte bine, că se-arată pe cărare,
Un fecior voinic şi-un câine, venind de la vânătoare.
Obosit şi mort de foame, şi uitând că-i de neam mare,
Când sosiră la colibă, tânărul cu voce tare,
Nemâncat de-o zi întreagă, strigă-n culmea disperării:
– Moşule, de nu te superi, n-ai ceva de-ale mâncării?
Căci tot rătăcesc de-aseară prin zăvoi, cu al meu câine,
Şi nu am gustat nimica, nici măcar un colţ de pâine.
Ştiu că uneori, pe cale, oamenii, cu multă milă,
Îţi mai pun ceva în tolbă, ba şi cei ce-o fac în silă.
– Cum să nu? răspunde dânsul, chiar acum am fost în sat,
Şi chiar mama dumitale pâine asta, ea mi-a dat.
Ia-o toată şi-o mănâncă; potoleşte-ţi foamea-n pace;
„Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face”!

După ce mâncară pâinea, mulţumindu-i, a plecat
Spre căsuţa boierească, ce sclipea la ei în sat.
Ajungând acasă fiul, maică-sa-l îmbrăţişează,
Dar deodată rău îi vine şi la faţă se-ntristează.

- Ce-i cu tine? Mama-ntreabă, spune iute ce-ai mâncat?
Însă el cu vocea slabă, îi răspunde înecat:
– Doar atât mâncat-am, maică, pâinea albă şi frumoasă
Ce mi-a dat-o cerşetorul, ce-a trecut pe-aici, pe-acasă!

Un fior de groază mare, mamei, inima-i cuprinde,
Care-şi vede fiul dulce, cum, murind, pe pat se-ntinde.
Ţipă, urlă de durere, conştiinţa nu-i dă pace,
Vrea să-l scoale iar la viaţă, dar nimic nu poate face.
În durere-şi vede fapta cea mârşavă şi debilă
Şi îşi ia acum răsplata pentru gestul fără milă.
În urechi îi sună glasul moşului, trecând în pace:
„Cine dă, lui îşi dă, tată, cine face, lui îşi face”!

( sursa: http://dervent.ro/rostiri.php?cID=cat-rostiri-poezii&rID=152&rType=ART&rOP=more).

cat adevar si cata invatatura !!
Cine are ochi sa vada si cine are urechi sa asculte si mai ales sa priceapa ca daca nu este asa nimic nu este !

 

Sansa Neamului!?

12 Dec

Din 8-9 decembrie de cand avem evenimentele cele cruciale ale recladirii Europei si UE am speranta ca acest Neam o sa mearga pe drum alaturi de Germania!

O fi desertaciunea mea sau sansa noastra spre renastere si deschiderea sperantei de a mai fi in orizontul Marii Istorii

Daca nu mai procedam ca in anii 1914 si 1944 poate avem sansa sa fim si noi pe drumul nostru asa cum el a fost cand ei ne-au avut sub ocrotire, in anii 1883-1914, adica 31 de ani de glorie si pot fi numiti o perioada de aur a devenirii românismului si de nastere a celor care vor fi oamenii cei mari ai nostri din deceniul patru al secolului al XX-lea .

Avem noi oameni de stat care sa inteleaga rostul Marelui drum acum la o noua raspantie a vremii noastre si a Europei ?

Poate da , poate ….????!!!!!!

 
 

+Leonida Lari

11 Dec

Poeta Leonida Lari s-a stins din viata duminica dimineata, la Chisinau, la varsta de 62 de ani, anunta Publika.md. Potrivit presei din Republica Moldova, Leonida Lari suferea de cancer, boala care a tintuit-o la pat in ultima perioada. Scriitoare si politician, Leonida Lari a fost un militant infocat pentru reunirea Basarabiei cu Romania.

Leonida Lari a murit duminica dimineata, in jurul orei 6:30, informatia fiind confirmata de sotul ei, Mihai Iorga.

Pe numele sau adevarat Lubovi Ivanovna Iorga, Leonida Lari s-a nascut la 26 octombrie 1949 la Bursuceni, in apropierea municipiului Balti din Republica Moldova.

Jurnalist, scriitor si politician, ea a lasat in urma 24 de volume de proza si poezie.

In ceea ce priveste cariera politica, Leonida Lari a fost membru al PNTCD si ulterior al PRM, avand 3 mandate de deputat in Parlamentul Romaniei (primul dintre ele obtinut pe listele PNTCD, iar urmatoarele doua din partea PRM), potrivit Wikipedia.

Leonida Lari a demisionat din PRM in februarie 2005, motivand ca prefera “libertatea de a gandi si de a actiona” si “un limbajul civilizat chiar fata de adversarii politici”.

Leonida Lari s-a aflat printre fruntasii Miscarii de emancipare nationala din Basarabia in anii 1988-1991. A fost Deputat in Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) si membru al Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova intre 1990 si 1992. Intre 1990 si 1997 a stat in fruntea Ligii Crestin Democrate a Femeilor din Moldova (una din componentele constituante ale Partidului Social-Liberal in 2001).

Leonida Lari a lasat in urma 24 de volume de poezie si proza, fiind si traducator din marea poezie universala.
(sursa:http://www.hotnews.ro/stiri-cultura-10912513-murit-poeta-leonida-lari.htm)
Am admirat fermitatea ei , curajul si dragostea de Neamul Romanesc.
Am respectat-o pentru acestea .
Dumnezeu sa o ierte !

 
 

Zâmbetul lui Dumnezeu!

10 Dec

Suntem intristati mai mereu , ne cautam cuvintele care sa ne blesteme zilele in care am aparut , facem venin din orice lucru care nu ne reprezinta , spume si fulgere aducem catre semeni in ceas de negura si totusi…

Trebuie să învăţăm sau, mai bine spus, să ne amintim ca suntem trecatori prin aceasta lume si ca numai cu ceilalti suntem puternici si putem cu adevarat realiza ceva .
Cu cei dragi , cu cei din sange din sangele nostru ar trebui sa fie altfel si sa avem starea de a cuteza ca suntem UNUL , din Marele Creator si ca venim si mergem cu totii in acelasi spatiu al devenirii noastre si ca putem fi tari daca suntem cu totii impreuna cei viii, cei care au mers dincolo si cei care vor veni pe aici ca o trainicie ca toate UNA sunt .

Asemenea curcubeului care este zambetul lui Dumnezeu si noi cei asemenea suntem fiii cei mici ai bucuriei de a fi , ai zambetului fericirilor de a exista pe acest pamant o vreme si de a merge apoi la cel care ne-a dat acestui spatiu si a ne juca rolul pe care il avem de realizat ca meseriasi si nu ca mici carpaci plini de mari defecte si neindemanare voita .