RSS
 

Archive for noiembrie, 2011

Stalin- moartea fiicei lui !

29 Noi

A murit fiica lui Stalin , Svetlana Allilueva ( Lana Peters ).

Nu a avut parte de noroc. O mama nevrotica, chinuita, care s-a sinucis cand Svetlana avea doar sase ani, in noiembrie 1932. Un tata despre care avea sa scrie peste ani ca a fost un monstru (care insa a iubit-o in felul sau posesiv, brutal si tiranic), un frate alcoolic si depravat. O familie devastata de efectele catastrofice ale Marii Terori. Casatorii condamnate de parintele sau. In familia lui Djugasvili nu era loc pentru evrei. A crescut intr-un univers dominat de tacere si spaima. Voia sa studieze literatura, Stalin a obligat-o sa urmeze cursuri la Facultatea de Istorie. Multi dintre cei mai buni prieteni au fost deportati, unii au disparut in Gulag. Doi unchi ucisi: Stanislav Redens si Aliosa Svanidze. In copilarie, era atasata de Nikolai Buharin, era ca o sora cu fiica acestuia, numita tot Svetlana. Buharin a fost executat in martie 1938, Stalin a tinut pana la moarte in sertarul biroului sau scrisorile celui numit de Lenin “copilul preferat al Partidului”. Din casatoria efemera (a treia) cu Iuri Jdanov, fiul despotului ideologic, s-a nascut o fiica. Iubea poezia rusa, a fost o imensa ironie sa devina nora (chiar postuma) a celui care a atacat-o infam, in1946,pe Anna Ahmatova. Ekaterina Jdanova traieste, se pare, in peninsula Kamceatka. Doctorul Iosif Morozov, fiul din a doua casatorie, a murit acum cativa ani.

Dupa moartea tiranului, a devenit persona non grata, doar Anastas Mikoian si Nikita Hrusciov isi mai aminteau ca exista. Avea amici in intelighentia rusa, intre cei numiti de istoricul Vladislav Zubok “Copiii lui Jivago”. Printre acestia, disidentul Andrei Siniavski. A fugit in Vest in 1967, a publicat “Douazeci de scrisori catre un prieten”, s-a casatorit cu asistentul celebrului arhitect Frank Lloyd Wright, au avut o fiica, a divortat. S-a intors in URSS, a denuntat Vestul dupe ce stigmatizase coruptia si crimele comuniste. A revenit in Statele Unite, se spune ca nu rezista sa stea locului mai mult decat doi ani. A trecut prin crize religioase, a ajuns in final in statul Wisconsin, traind in solitudine ultimii ani. “Voi ramane pe veci prizoniera politica a numelui tatalui meu” (я всегда буду политическим заключенным имени моего отца), declara Svetlana. A murit uitata de lume si de istorie, s-a stins asemeni frunzelor vestede de toamna de la Cimitirul Novodevicie unde este inmormantata mama sa.

( sursa: http://www.contributors.ro/global-europa/nenorocirea-de-a-fi-fiica-lui-stalin-a-incetat-din-viata-svetlana-allilueva-lana-peters/).

Ce este in viata aceasta /
Porti o cruce si de cele mai multe ori nici nu sti de ce si mai ales cum trebuie ea dusa !
S-a nascut un prunc si fiind intro familie de criminali a trebuit sa fie adusa la constienta faptei si sa poarte greutatea acestora , de care nu poate fi responsabila ?!!

Si totusi …

Vrei nu vrei ea si nu alta este fiica celui mai mare criminal al istoriei secolului al XX-lea si ce poate face ?
De fapt , ce putea face /

NIMIC !!!

Suntem la voia sortii si a destinului si multe nu avem a schimba pentru ca nu putem sau nu avem incotro !
Crestineste ar trebui sa-i spunem , fara a judeca , Dumnezeu sa o odihneasca in pacea LUI !

La marea intalnire _ o fi oare ? , cu cei indreptatiti si cu micul tatal ei , ce o fi ?
ce o zice ? i
incotro va merge ?
de ce trebuie sa fie intro parte sau alta ??

grea misie !!

Nu as dori nimanui o asemenea revedere cu ….intristarea !!!

 

Dezastru !!!

23 Noi

La Berlin a avut loc, miercuri, 23 noiembrie 2011, o licitaţie “dezastruoasă” pentru vânzarea de obligaţiuni, ceea ce a stârnit temeri că actuala criză a datoriilor începe să ameninţe chiar şi Germania, considerată un “pilon de stabilitate în zona euro.

În una dintre cele mai slabe licitaţii de la introducerea monedei euro, banca centrală a Germaniei a fost nevoită să preia titlurile pentru care nu au existat cumpărători, pentru ca licitaţia să nu fie un eşec total. Procentajul de obligaţiuni retrase, de 39% din suma totală de 6 miliarde de euro, este cel mai ridicat începând cel puţin cu iulie 1999, potrivit Reuters, media retragerilor din acest an fiind de 17,83%.

Dacă până acum obligaţiunile guvernamentale ale Germaniei erau privite chiar ca un refugiu pentru investitori, fiind considerate a avea risc zero, miercuri Germania a reuşit cu greu să vândă obligaţiuni guvernamentale cu scadenţa la zece ani, dobânzile reduse descurajându-i pe investitori. Ei au

cumpărat doar 3,644 miliarde de euro din emisiunea cu o valoare totală de şase miliarde de euro.

“Este un dezastru. Nu este un semn bun, este cea mai slabă licitaţie neacoperită din acest an şi nu este de mirare că randamentul obligaţiunilor a crescut în piaţă din această cauză”, a declarat Marc Ostwald, analist la compania Monument Securities din Londra.

Agenţia care administrează datoria statului a spus că licitaţia de miercuri reflectă o creştere a tensiunilor în piaţa europeană, spunând că va vinde pe piaţa secundară obligaţiunile cumpărate de Banca centrală şi că Germania nu se confruntă cu un deficit de finanţare.
( Sursa : http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/germania-starneste-ingrijorarea-analistilor-nici-cea-mai-puternica-economie-din-europa-nu-si.html )

Daca asa stau lucrurile nu prea ne e bine la Europa nu noua !!
Poate se incearca ceva spre reconstructie in care omul sa fie luat in calculul celor care vor face arhitectura viitorului lumii !

 

+ 8 noiembrie

08 Noi

Daca ieri , pe corecte , regele nostru a implinit 90 de ani – pe stilul nou , astazi este ziua lui onomastica si , cu respect , ii urez , din inima , toate gandirile cele bune sa-i fie aproape , multa sanatate si fericire , viata cat mai lunga si multe bucurii !

Pentru cei care isi serbeaza astazi ziua de Sfiintii Arhangheli Mihail si Gavriil am primit un email de la o colega , ELLA cu urmatorul continut care merira de a fi citit de ai mei privitori de blog .
Iata-l :

LA MULTI ANI TUTUROR PRIETENILOR CARE POARTA NUMELE ARHANGHELILOR MIHAIL SI GAVRIL!

Cu drag,
Ella (eremit)

Arhanghelii Mihail şi Gavriil, conducătorii cetelor de îngeri…
Arhanghelii Mihail şi Gavriil sunt, în calendarul bisericesc crestin, conducătorii cetelor de îngeri, având aripi şi purtând săbii, ca simbol al biruinţe şi sunt călăuze ale sufletelor în drumul acestora spre rau.

Arhanghelul Mihail, după încercarea la care au fost supuşi toţi îngerii înainte de Facerea Lumii, a rămas credincios lui Dumnezeu, fiind rânduit căpetenie peste oştile cereşti.
În ebraică, numele lui înseamnă „Cine este ca Dumnezeu” sau „Pu­terea lui Dumnezeu”.
Sf. Mihail apare în iconografie cu uniformă de soldat, ţinând în mână sabia de foc cu care apără legea lui Dumnezeu şi biruie puterea răului. Arhanghelul Mihail este văzut drept un sfânt răz­boinic, aflat încă de la începuturi în luptă cu necuratul, adică din ziua în care unii îngeri au căzut din rai şi, pe loc, s-au transformat în diavoli. Lupta lui va dăinui până la sfârşitul lumii, când va suna din trâmbiţă iar morţii vor ieşi din morminte. Până atunci, are grijă ca diavolii să nu fure sufletul omului, atunci când îi iese din trup, şi tot el este res­ponsabil să păzească Luna şi Soarele, în caz de eclipsă.
Se spune că Sfântul Mihail stă în ceruri numai de Vinerea Mare şi de Paşte, restul anului fiind mai tot timpul plecat cu treburi pe pământ.
În Transilvania i se spune Sânmihai şi se vorbeşte că a fost un om ca toţi oamenii, că s-a îndrăgostit de o fată frumoasă pe nume Stăncuţa, iar aceasta, după ce a luat-o de nevastă, s-a transformat într-o femeie rea, care i-a făcut viaţa amară. Pentru că Mihail a dat dovadă de multă răbdare şi înţelepciune, Dumnezeu l-a făcut sfânt.
Oamenii ştiu că, începând cu ziua lui, Sfântul Mihail începe să slobozească gerul şi zăpezile puţin câte puţin, cu toate că nevastă-sa ar vrea ca iarna să vină dintr-o dată, iar oamenii, nepregătiţi, să îngheţe de frig.
În unele zone, acestei sărbători i se spune „Vara Arhanghelilor”, pentru că mai întotdeauna aduce zile însorite. Ţăranii îşi iau astfel rămas bun de la anotimpul călduros şi capătă nădejde pentru ieşirea cu bine din iarnă.

Numele arhanghelului Gavriil se traduce prin sintagma „Dumnezeu este puterea mea” sau „Apărătorul meu este Dumnezeu” şi este considerat mesagerul veştilor bune.
Tradiţia creştină spune că el a vestit naşterea Fecioarei Maria, apoi tot el îi apare în vis de Bunavestire, aducându-i vestea Întrupării Mântuitorului. Tot el a adus drepţilor Ioachim şi Ana vestea zămislirii Maicii Domnului.
Arhanghelul Gavriil este îngerul cu veşminte albe, care a răsturnat piatra de pe uşa Sfântului Mormânt, fiind martor al Învierii Domnului.
De aceea, Arhanghelul Gavriil este zugrăvit în icoane ca purtător al unui semn divin – crinul alb.
De ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt multe obiceiuri şi tradiţii, în folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail fiind un personaj mai venerat în comparaţie cu Arhanghelul Gavriil. El poartă, uneori, cheile Raiului, este un înfocat luptător împotrivă diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască. De multe ori îl întâlnim alăturându-se Sfântului Ilie, atunci când acesta tună şi trăsneşte, sau orânduieşte singur grindină, cu tunul. El ţine şi ciuma în frâu, asemănător Sfântului Haralambie.
În trecut, în societatea tradiţională bucovineană, Arhanghelii erau sărbătoriţi pentru că “ei sunt păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora”.

Arhanghelii, în viziunea populară, asistă şi la Judecată de Apoi, sunt patroni ai casei, ard păcatele acumulate de patimile omeneşti fireşti şi purifică, prin post, conştiinţele.
În zonele muntoase, în care Arhanghelii erau celebraţi şi că patroni ai oilor, stăpânii acestor animale făceau o turtă mare din făină de porumb, numită “turtă arieţilor” (arieţii fiind berbecii despărţiţi de oi), ce era considerată a fi purtătoare de fecunditate. Această turtă se arunca în dimineaţă zilei de 8 noiembrie în tarla oilor, odată cu slobozirea între oi a berbecilor. Dacă turta cădea cu faţa în sus era semn încurajator de bucurie în rândul ciobanilor, considerându-se că în primăvară toate oile vor avea miei, iar dacă turtă cădea cu faţă în jos era mare supărare.
În satele şi târgurile bucovinene în fiecare an, în 8 noiembrie se fac pomeniri şi praznice pentru cei morţi, iar în biserici fiecare creştin aprinde câte o lumânare că să aibă asigurată lumina de veci, călăuzitoare pe lumea cealaltă.
“Vara Arhanghelilor” ţine o zi.

Pe lângă aceasta, între Arhangheli şi Crăciun trebuie neapărat să mai fie trei-patru zile senine şi călduroase numite “vară iernii”.
În sâmbătă dinaintea sărbătoririi se fac praznice pentru sufletul morţilor. Ofrandele date pomană pentru morţi, din Ajun sau din Ziua Arhanghelilor, se numesc “Moşii de Arhangheli”.
Fiecare om trebuie să aprindă o lumânare, care îi va fi “lumina de veci” în lumea de dincolo. Tradiţia spune că trebuie să se aprindă lumânări atât pentru oamenii în viaţă, cât şi pentru cei dispăruţi fără lumânare.

Ca sărbătoare a îngerilor, ziua de 8 noiembrie a început a se serba în Biserică de prin veacul al cincilea şi ea s-a răspândit repede în tot Răsaritul creştin. Sărbătoarea a fost la origine o simplă aniversare anuală a sfinţi­rii unei biserici a Sfântului Arhanghel Mihail, ridicată la termele lui Arcadius din Constantinopol. Astfel, ea apare în cele mai vechi sinaxare ca fiind o sărbătoare numai a Arhanghelului Mihail.
Mai târziu, ea a de­venit o sărbătoare comună tuturor sfinţilor îngeri.
Sfântul Gavriil este binecunoscut prin prezicerile sale atât din Vechiul, cât şi din Noul Testament. Totodată, Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu la Fecioara Măria să-i vestească taină cea mare a întrupării Domnului şi tot el a adus drepţilor Ioachim şi Ana vestea zămislirii Maicii Domnului.

Pe data de 8 noiembrie este oprit cu desavarsire sa lucrezi sau sa te indeletnicesti cu treburile casei, oamenii care nu se supun acestei interdictii fiind haraziti sa aiba parte de mare chin la vremea mortii.

Cu stima pentru cel care a dat un anume sens acestor cuvinte si cu o mare lauda spre cei care astazi sunt sarbatoriti !

Tuturor numai Lumina , pace si bucurii !

 

Un Om si un caine !

07 Noi

O mica poveste cu mult talc :

Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise. Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma… Se intreba: ” Oare unde duce drumul asta?”…
Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra. Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina. Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare. Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa, intr-o parte, un om sezand la un birou .
Il intreba: – Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e raiul – raspunse acesta. – Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?
- Bine’nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el ? – intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise, impreuna cu cainele sau.
Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma ! – i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur… e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu ? – zise, aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta ? – intreba calatorul.
- Acesta este raiul.
- Sunt total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura ?… Acela e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dvs. ?!…
- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.