RSS
 

Archive for martie 6th, 2011

Duminica – 321

06 Mar

De ce serbam duminica ?

Pe data de 7 martie se implinesc 1690 de ani de la legiferarea in Imperiu a zilei de duminica ca fiind pentru cei crestini ziua de odihna .

Constantin cel Mare , pana la moarte un adorator al lui Sol Invictus, impune pazirea “prea onoratei zi a soarelui” ca zi oficiala de sarbatoare in tot imperiul.

Textul din “Corpus Juris Civilis”, vol. III, reda legea promulgata la 7 martie 321 d.Hr.:
“Toti judecatorii, locuitorii oraselor si meseriasii sa se odihneasca in prea venerabila zi a Soarelui. Dar cei de la tara, sa se ocupe de agricultura neimpiedicati de lege, pentru ca uneori nici o alta zi nu este mai favorabila lucrarilor agricole.”
Tranzitia lenta de la Sabat la “ziua Domnului”.

pe date istorice lucrurile stau cam asa ;

La inceput, crestinii tineau doar ziua biblica de odihna, Sabatul .

Apoi,dupa razboaiele iudeo-romane, Sabatului i se alatura serbarea zilei intai a saptamanii .
Iustin Martirul , in prima parte a secolului II, este cel dintai care saluta aparitia zilei intai intre sarbatori, ca semn distinctiv al crestinilor (aniversarea invierii). El scria: “Noi veneram aceasta zi intaia, ne place de ea, pentru ca este ziua in care Dumnezeu a zis ‘sa fie lumina’.”
Tensiunea existenta in biserica crestina din primele cinci secole, intre fractiunea sabatistilor si anti-sabatistilor, este pregnanta in scrierile patristice:
Hyppolit din Roma (220 AD): “Chiar si astazi, unii poruncesc post in Sabat – o practica de care Hristos n-a vorbit, astfel ei dezonorand evanghelia”.

Dupa razboaiele iudeo-romane, Sabatului i se alatura serbarea zilei intai a saptamanii .
Iustin Martirul , in prima parte a secolului II, este cel dintai care saluta aparitia zilei intai intre sarbatori, ca semn distinctiv al crestinilor (aniversarea invierii). El scria: “Noi veneram aceasta zi intaia, ne place de ea, pentru ca este ziua in care Dumnezeu a zis ‘sa fie lumina’.”
Tensiunea existenta in biserica crestina din primele cinci secole, intre fractiunea sabatistilor si anti-sabatistilor, este pregnanta in scrierile patristice:
Hyppolit din Roma (220 AD): “Chiar si astazi, unii poruncesc post in Sabat – o practica de care Hristos n-a vorbit, astfel ei dezonorand evanghelia”.

Constitutiile apostolice” (sec. III), cartea VII, sectiunea a II-a, cap. 23: “Paziti Sabatul si sarbatoarea zilei Domnului, fiindca prima este memorialul creatiunii, iar a cea de-a doua al invierii”.
Origene (c.250): “Este potrivit pentru fiecare care este drept intre sfinti sa pastreze si sarbatoarea Sabatului. Care este intr-adevar serbarea Sabatului, cu exceptia a ceea ce a spus apostolul, zicand: ‘Ramane sabatismus, adica tinere de Sabat, pentru poporul lui Dumnezeu’ (Evrei 4:9)? Sa vedem ce fel de observare a Sabatului se asteapta din partea unui crestin. In ziua Sabatului nici una din faptele lumesti nu trebuie facuta, ci fiti liberi pentru lucrari spirituale, sa veniti la biserica, sa va dati urechea pentru citirea sfanta… aceasta este tinerea Sabatului crestin”.

Ignatiu (c. 300), in Epistola catre Magnezieni , scria: “Sa nu mai tinem Sabatul in felul iudeilor, ci sa serbam Sabatul spiritual, bucurandu-ne in meditatie cu privire la Lege. Si dupa fiecare sarbatoare de Sabat, fiecare prieten al lui Hristos sa pastreze si sarbatoarea zilei Domnului…”

Grigorie de Nisa (331-396), in De Castigatione , scria: “Bisericile din Asia, dupa obiceiul lor, tin ambele zile: Sabatul si duminica. Cu ce fel de ochi priviti voi duminica, voi care dezonorati Sabatul? Nu stiti ca aceste doua zile sunt surori?”

Epifanie din Constantia (c.380), in Marturisire de credinta : “In unele locuri, crestinii tin adunari si in Sabat”.

Ioan Cassian (c. 395) Cele 12 carti : “In afara slujbelor de seara si noapte, nu exista servicii divine publice printre calugarii din Egipt, cu exceptia zilelor de Sambata si Duminica, cand se intalnesc impreuna in ceasul al treilea, pentru Sfanta Cina”.

Asterius din Amasea (c. 400), in Homilia 5 : “Este minunat pentru crestini… ca echipa acestor doua zile vine impreuna; vorbesc despre Sabat si ziua Domnului… Caci, ca mame si doici ale bisericii, ele aduna poporul, pune peste ei preoti ca instructori, si face pe toti – ucenici si invatatori – sa poarte de grija pentru suflete”.

Favorizarea duminicii si eliminarea Sabatului .
Recunoasterea oficiala a crestinismului ca religie de stat, intr-un imperiu care avea disperata nevoie de un element liant pentru crearea unitatii atator elemente centrifuge, s-a dovedit o salutara manevra politica. Aceasta a pregatit drumul spre o mare jonctiune: doar peste cateva decenii, crestinismul, uitand treptat de inaltele sale idealuri spirituale si devenind tot mai popular, se va intrepatrunde cu paganismul de baza, absorbind si adoptand practicile lui stravechi.

La 366, Conciliul de la Laodicea decreteaza oficial transferarea sfinteniei Sabatului asupra duminicii , zicand: “Crestinii sa nu iudaizeze stand nelucratori Sambata, ci sa lucreze in ziua aceea… Si daca totusi sunt gasiti iudaizand, sa fie anatema!” (C. Hefele, Istoria conciliilor bisericii , vol. II, pag. 316).

In 386, Sinodul din Aquilea recunoaste schimbarea oficiala a lui “Dies Solis” (ziua soarelui) in “Dies Dominica” (Ziua Domnului, duminica).

Ieronim din Betleem , prin anul 400, scria: “Daca ziua intai e numita ziua soarelui de catre pagani , noi o admitem ca atare cu voie buna, fiindca in aceasta zi a aparut lumina si a rasarit Soarele neprihanirii noastre”.

Cum zic textele crestine :

Duminica a inviat Hristos si ea a devenit sarbatoarea cultica a Noului Testa¬ment. Marturie despre aceasta este faptul ca :

a)  In ziua invierii, dupa ce s-a aratat Mariei Magdalena,  mironositelor si lui Petru, Mantuitorul s-a aratat apoi si celor zece Apostoli, lipsind Toma. Atunci, dupa salutul si bi-necuvantarea : “Pace voua!” le   acorda   definitiv   harul   apostolatului, transmitandu-le din Apostolia si Preotia Lui, ca Arhiereu (cf. Evr. III, 1) Caci zice : “Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis : “Luati Duh Sfint; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor ii tinute” (Ioan XX, 21-23).

b)  In aceeasi zi, Domnul s-a aratat si celor doi ucenici – Luca si Cleopa – care mergeau spre Emaus, dar care nu L-au recunoscut. Si, desi cand le talcuia Scripturile “ardea in ei inima” lor (Luca XXIV, 32), abia dupa savarsirea primei Euharistii L-au cunoscut:   Si cand a stat cu ei la masa, luand El painea, a binecuvantat si frangand le-a dat lor. Si li s-au deschis ochii lor si L-au cunoscut  iar El s-a facut nevazut de ei” (v. 30-31).

c)  Tot Duminica,  a opta zi, dupa inviere, s-a aratat Iisus iarasi Apostolilor cand era si Toma cu ei , si cand , desi nu se arata in Evanghelie, i-a dat desigur si lui harul apostoliei prin Sfantul Duh, har de care el nu putea fi  lipsit.

5)  Duminica a fost si ziua in care s-a produs si Pogorarea Duhului Sfint, la Cincizecime

6)  Duminica Pogorarii Duhului Sfint se numeste si Duminica cea Mare pentru ca in aceasta zi ia nastere oficial Biserica lui Hristos.