RSS
 

Uraciunea pustiirii

15 Feb

Vremea este de a nimici  locurile  fertile din sufltele noastre sau din jurul nostru  în locuri pustii.

E nevoie sa ne pierdem , sa fim ai nimanui si sa cautam a ne salbatici prin a distruge ceea ce e frumos in Fiinta noastra nascuta .

Identitatea firii noastre , a omului simplu din noi e devastata , intrerupta , sustinuta de a fi facuta praf si pulbere , de a pribegi in pustiul din noi , de a ne limita la a fi patati ca avand suflet nu am facut decat sa fim leguma , ca avand liber arbitru nu am realizat decat fapte mecanice , de robot ancorat in creatiile salbatice ale unor forte care nu mai tin de OM si de creatia sa , ci de profitul umediat si de avutia unora in dauna altora .

Urata este aceasta pustiire a omului !

Poate prea urata de a fi asa iubita , indragita de acele forte care intretin un haos al firii lor in socialul lumii.

“Transparenta” manevra a desfiintarii  grosolane si absurde a IDENTITATII umane ne indreapta spre insingurare , spre retragerea in raul sinelui nostru , in angoasele mersului gandului nostru in vremea spiritului ingenunchiat.

Sa te retragi in singuratatea ta, a gandului tau , a dialogului cu cel care a hotarat sa vii pe aici este marea pustiire a insului in oceanul ofertelor globale.

Paraginirea sfinteniei din noi cu mizerii zilnice de fapte umile si marsave ale unor minti deschise spre avutie nemasurata catre dansii si distrugere catre altii sunt elemente ca haosul din marele Univers s-a apropiat asa de mult de noi , de interiorul launtric al nostru si incepe sa puna stapanire pe firea , pe fapta , pe ideea noastra si sa ne conduca in pustiul ierbii cele verzi din inchipuirile unora care mai au busola , credinta si pace intransii pentru a nu uscati si insetati de dorul cumpanirii fetei aprinse a luminii interne.

A se refugia, a se izola, a pribegi sunt verbele vremii , sunt esentele cele tari ale unui timp al debusolarii omului si al amestecului firii cu Raul din toate .

Discordia, duşmănia, învrăjbirea ostilitatea , pornirea spre ură, vrajba, vrăjmăşia, zâzania sunt actiuni ale noastre la tot pasul , sunt alcatuiri de fapte cotidiene la semeni de-ai nostri care e simt bine , uneori excelent intro asemenea simtire a timpului murdar .

Atacurile grosolane si stupidesunt la tot pasul contra orisicui!

Nu mai sunt ierarhii, valori , simtaminte de smerenie si apropieri de samarinean poate mai la nimeni sau mai bine zis la mult prea putini semeni .

Pierdem bogatia de a fi si ne incarcam cu pustiirea in uraciune a trupului si mintii noastre.

O mare uratime alumii este desacralizarea ei !

Nu poti fi cu valori date de indivizi trecatori si sa stergi pe cele ale Creatorului , oricare nume ar avea !


 

Leave a Reply