Ce asaza omului trainicia in aceasta viata ?
Suntem in PS, 1, 1 care afirma ca :
Fericit barbatul carele n’a umblat in sfatul necredinciosilor
si cu pacatosii’n cale nu a stat
si pe scaunul ucigasilor n’a sezut.
Deci, necredinta, pacatele si a ucide.
Dar SFATUL venit de la nedredinciosi este periculos ?
DA, afirm cu taria omului care traind cel putin o jumatate de secol am constatat ca cel care nu are o credinta , o frica de Dumnezeu, este periculos si scandalos de firav la orice neintemeire a faptelor in sangele cel viu al credintei .
Fara de rugul aprins la apropierii de El nu faci decat a ucide bunul crez al armoniei celor indumnezeite ale lumii vazute si nevazute .
Pierdem rostul in miscarea fara de morala a acestor zile si decenii in care pilda celor care ne sunt parinti ai natiunii Fiintei este aruncata la Rau de cei pacatosi si cu indemn de a ucide .
Nu trebuie sa introduci tu cutitul , ci faptul ca toate care le faci te conduc la disperare, la saracie, la umilinta de a nu mai putea fi om , la degradarea statutului de suftet in miscarea armonioasei clipe a vietii te face sa fii responsabilul cu distrugerea , cu dementa , cu credinta ca raul din toate nevazute s-a facut vazut.
Praful ce-l spulbera vantul va fi urma lasata de toti cei care distrug rosturi , de toti cei care introduc Raul in Fiinta, de toti cei care cladesc vifornita pentru viul disperat!
Praful ce-l spulbera vantul va aduce linistea in cale celor care au ochii plini de sange si de lacrimi !
Calea ar fi :
“Sa rupem legaturile lor de pe noi
si jugul lor de pe noi sa-l azvarlim!” ( Ps.2.3.)