Aurel Soare

Ce asaza omului trainicia  in aceasta viata ?

Suntem in PS, 1, 1 care afirma ca :

Fericit barbatul carele n’a umblat in sfatul necredinciosilor
si cu pacatosii’n cale nu a stat
si pe scaunul ucigasilor n’a sezut.

Deci, necredinta, pacatele si a ucide.

Dar SFATUL venit de la nedredinciosi este periculos ?

DA, afirm cu taria omului care traind cel putin o jumatate de secol am constatat ca cel care nu are o credinta , o frica de Dumnezeu,  este periculos si scandalos de firav la orice neintemeire a faptelor in sangele cel viu al credintei .

Fara de rugul aprins la apropierii de El nu faci decat a ucide bunul crez al armoniei celor indumnezeite ale lumii vazute si nevazute .

Pierdem rostul in miscarea fara de morala a acestor zile si decenii in care pilda celor care ne sunt parinti ai natiunii Fiintei  este aruncata la Rau de cei pacatosi si cu indemn de a ucide .

Nu trebuie sa introduci tu cutitul , ci faptul ca toate care le faci te conduc la disperare, la saracie, la umilinta de a nu mai putea fi om , la degradarea statutului de suftet in miscarea armonioasei clipe a vietii te face sa fii responsabilul cu distrugerea , cu dementa , cu credinta ca raul din toate nevazute s-a facut vazut.

Praful ce-l spulbera vantul va fi urma lasata de toti cei care distrug rosturi , de toti cei care introduc Raul in Fiinta, de toti cei care cladesc vifornita pentru viul disperat!

Praful ce-l spulbera vantul va aduce linistea in cale celor care au ochii plini de sange si de lacrimi !

Calea ar fi :

“Sa rupem legaturile lor de pe noi
si jugul lor de pe noi sa-l azvarlim!” ( Ps.2.3.)