RSS
 

Tolstoi – 100

22 Noi

Лев Николаевич Толстой – Lev Nikolaievici Tolstoi

100 de ani de la moartea sa

Tolstoi a fost al patrulea copil al unei mari  familii nobiliare  din Rusia . Mama sa, născută Prinţesa Volkonskaia, a murit când Tolstoi nu avea  încă doi ani, dar din poveştile despre ea de la  membrii   familiei sale, el era perfect conştient “de imaginea ei spirituală “: unele caracteristici ale mamei (o educaţie strălucită, sensibilitate la arta, o tendinţă de introspecţi), şi chiar un portret -similitudine  Tolstoi le-a dat Principesa Maria Nikolaevna Bolkonskaya (“Război şi pace”).

Tatăl lui Tolstoi, un membru al Război din 1812, a fost amintit de către scriitor ca fiind un caracter blajin , cu dragoste de lectură, ii placea să vâneze (Nicholas Rostov a servit ca un prototip), de asemenea, a murit de tînăr (1837).

Pentru educaţia copiilor a angajat  o rudă îndepărtată , care a avut o mare influenţă asupra lui Tolstoi: “Ea m-a învăţat placerea spirituala a iubirii.” amintirile din copilarie au fost întotdeauna pentru Tolstoi cele mai pline de bucurie: traditia familiei, primele impresii de viaţă , reflectate în romanul autobiografic “Copilărie”.

Universitatea Kazan

Când Tolstoi avea 13 ani, familia s-a mutat la Kazan. În 1844, Tolstoi s-a inscris la Universitatea Kazan, în cadrul Departamentului de Limbi Orientale Facultatea de Filosofie, şi apoi s-a transferat la Facultatea de Drept, unde a studiat timp de aproape doi ani.

În primăvara anului 1847, prin depunerea unei cereri de concediere de la Universitatea din motive de sănătate şi circumstanţefamiliale, Tolstoi a plecat la Yasnaya cu intenţia fermă de a examina întregul curs de drept (de a lua examenul fără participarea la cursuri), medicina practica, limbi, agricultură, istorie, geo-statistici, scrie o disertaţie şi pentru a atinge cel mai înalt grad de perfecţiune în muzică şi pictură. ”

În anul 1847, fraţii îşi împart între ei averea părintească. Lui Lev Tolstoi îi revine moşia Iasnaia Poliana. Când a preluat atribuţiile de moşier, avea tot felul de idei umaniste asupra modului de conducere a moşiei. Însufleţit de idei democratice, Tolstoi căuta să îmbunătăţească viaţa celor 330 de iobagi de pe moşia sa. Încercările lui au dat greş chiar de la început, deoarece iobagii îşi priveau noul stăpân cu neîncredere, iar tânărul Tolstoi nu înţelegea contradicţiile de neîmpăcat dintre iobagi şi moşieri (experienţa relatată în romanul Învierea). Retras la moşia sa, Tolstoi îşi alcătuieşte în această perioadă un vast program de studiu ce cuprindea un număr de materii foarte diferite unele de altele, menite să-i deschidă un orizont larg asupra cuceririlor omenirii pe tărâmul ştiinţei şi artei. În doi ani, el reuşeşte să realizeze o bună parte a planului său; acest lucru reiese din faptul că încă la începutul anului 1849, Tolstoi întreprinde o călătorie la Petersburg în vederea susţinerii examenelor de candidat la ştiinţe juridice. Tot în această perioadă, a şederii lui la Sankt Petersburg, se lasă în voia sorţii în orice făcea. A devenit dependent de jocurile de noroc şi, după multe partide pierdute, a realizat că era înglodat în datorii. Atunci părăseşte Petersburgul.[14] Întors la Iasnaia Poliana, Tolstoi şi-a descoperit o nouă pasiune: muzica ţigănească. A chemat la conac un grup de muzicanţi şi le-a cerut să-i cânte melodii populare ruseşti. Serghei, fratele lui mai mare, venea şi el adesea să îi asculte, şi în cele din urmă s-a împrietenit şi s-a căsătorit cu una dintre cântăreţe. Însă dragostea lui Tolstoi pentru muzica lor era doar trecătoare.

operele lui Tolstoi – una din culmile cele mai înalte ale realismului mondial – nu sunt doar rezultate ale observaţiei obiective, ci transmit mai ales experienţe proprii, prin acele multe situaţii reprezentate în opere şi trăite personal de autor, prin personaje inspirate de membri ai familiei sale, de pildă, sau altele care îi exprimă măcar parţial ideile, sentimentele, ori un fragment din viaţa sa personală (Olenin din „Cazacii”, Levin din „Anna Karenina”, Andrei şi Pierre, din „Război şi pace”). Aspectele materiale exterioare îl interesează foarte puţin, cele etnografice sau pitoreşti aproape deloc. Ceea ce primează la Tolstoi este experienţa personală şi studiul psihologic.

Este chiar cazul primelor sale povestiri („Copilăria”, „Adolescenţa”, „Tinereţea”; „Dimineţile unui moşier” etc.): este observat, într-adevăr, detaliul realist semnificativ, dar este insistent transcrisă şi poezia amintirilor, sau este relatată experienţa socială încercată de scriitor pe moşia sa. În Caucaz, pătruns profund de farmecul naturii (plasticitatea descrierilor de natură prevalează în această primă fază a creaţiei tolstoiene), al vieţii simple şi al oamenilor săi – factori care produc asupra sa efectul unei regenerări spirituale – Tolstoi creeaza figura (un alter-ego al său) protagonistului din povestirea „Cazacii”. O serie de alte povestiri vor fi parcă ilustrări ale ideii rousseauiste despre superioritatea omului natural asupra omului produs al civilizaţiei citadine.

Între 1863 şi 1877, Tolstoi a scris cele două mari capodopere, „Război şi pace” (1869) şi „Anna Karenina” (1877). Prima redă evenimentele din timpul invaziei lui Napoleon vazută prin prisma destinului câtorva familii ruseşti şi în special prin ochii a două personaje, prinţul Andrei Bolkonski şi Pierre Bezuhov, care încearcă să descopere sensul vieţii. Cea de-a doua, reprezentând una dintre cele mai măreţe poveşti de dragoste din literatura mondială, ilustrează iubirea adulteră a Annei Karenina şi a contelui Alexei Vronski care duce la distrugerea Annei, ca urmare a refuzului acesteia de a se conforma valorilor ipocrite ale moralei clasei superioare. În paralel cu tragedia Annei, Levin încearcă să descopere o alternativă a vieţii sociale pe care o întrezăreşte în viaţa casnică, alături de ţăranii de pe moşia sa.

( sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Lev_Tolstoi )

Un mare scriitor , un mare om , o fiinta de invidiat pentru profundul gandirii sale , un rus care este universal .

Ma bucur ca l-am cunoscut prim mesajele si opera sa si ma simt mandru ca prin el m-am apropiat de marea si valoroasa cultura rusa.

 

Leave a Reply