RSS
 

Implineste Cuvantul!

21 Noi

Biserica noastra ortodoxa de pr

etutindeni praznuieste astazi, 21 noiembrie, pe Sfanta Fecioara Maria, praznic numit “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”. Numim biserica, pentru ca templul de altadata, Templul de la Ierusalim, este inteles in conotatie crestina cu acela de Biserica si de aceea spunem noi “Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”. Pentru a intelege semnificatia acestui praznic este bine sa ne intoarcem cu mintea la vremurile de atunci cand, in Nazaretul din Galileea, o familie deosebita formata din batranii Ioachim si Ana isi petrecea viata in rugaciune, in curatenie si-n ascultare fata de Dumnezeu. Dumnezeu ii binecuvantase cu multe roade si aveau motive sa fie linistiti, sa duca o viata cuminte si linistita. Dar aceasta viata linistita a lor totusi era umbrita de o tristete. Care era aceea? Nu dobandisera pana la batranetile lor adanci un prunc. Si potrivit legii iudaice cel care nu era binecuvantat de Dumnezeu cu un prunc era considerat blestemat inaintea lui Dumnezeu si totodata era considerata o familie de ocara in mijlocul comunitatii.

De aceea batranii Ioachim si Ana, dreptii Ioachim si Ana, cum ii numim noi de fiecare data, se duceau si se rugau cu staruinta lui Dumnezeu ca sa spele aceasta rusine de la fata lor. Si Dumnezeu le-a ascultat rugaciunea. Si iata, in pofida legilor biologice, Dumnezeu a facut aceasta minune si le-a daruit o prunca, careia i-au pus numele de Miriam sau Maria, ceea ce se talcuieste in romaneste cu cuvantul “Doamna” sau “Stapana” sau “Cea plina de dar”. Ei bine, aceasta prunca a fost dobandita de parintii Ioachim si Ana ca un rod al rugaciunilor staruitoare si a promisiunilor, a fagaduintelor pe care ei le-au facut lui Dumnezeu, ca daca vor dobandi un prunc la batranetile lor, il vor inchina lui Dumnezeu, il vor inchina la Templu. Si asa se face, iubiti credinciosi, ca Maica Domnului dupa ce a fost nascuta si a crescut trei ani in sanul acestei familii sfinte, Ioachim si Ana si-au adus aminte de fagaduinta facuta lui Dumnezeu si s-au dus la Templul din Ierusalim si au inchinat-o pe prunca Maria lui Dumnezeu, oferind-o in bratele arhiereului din vremea aceea, Zaharia, care avea sa devina si el tatal Sfantului Ioan Botezatorul, in aceleasi circumstante dobandit, tot la adanci batraneti, de catre Zaharia si de catre Elisabeta. Ei bine, aici la Templul din Ierusalim, prunca Maria avea sa petreaca doisprezece ani acolo, asa cum ne marturiseste un istoric contemporan Iosif Flavius in lucrarea sa “Antichitati iudaice”. Ni se descrie acolo cum se desfasura viata la Templu.

Templul din Ierusalim era inconjurat de anumite cladiri cu trei etaje in care erau gazduiti toti slujitorii de la Templu: arhiereii, preotii, levitii, vaduvele care-si inchinau viata lui Dumnezeu si acele fecioare inchinate de anumite familii lui Dumnezeu intre care avea sa straluceasca Fecioara Maria, pururea Fecioara Maria. Aici a gasit-o ingerul Gavriil cand avea sa-i aduca vestea cea buna a nasterii Mantuitorului Iisus Hristos, adica a intruparii pe pamant a fiului lui Dumnezeu. In acest Templu, iubiti credinciosi, unde Maica Domnului si-a petrecut viata in rugaciune, in ascultare, in smerenie, in viata curata si in asceza, in post, aici ea s-a pregatit sa devina “vas ales” pentru primirea in pantecele ei pe Cel Neincaput. Sfantul Grigorie Palama spune ca pururea Fecioara Maria a trait la Templul din Ierusalim ca in Rai. Ea acolo s-a umplut de harul Duhului Sfant, a ajuns la indumnezeire caci numai asa putea sa primeasca in pantece pe Fiul lui Dumnezeu. De altfel in chip inspirat si cu descoperire de sus arhiereul Zaharia cand a primit-o in brate a dus-o in Sfanta Sfintelor, nu in mod intamplator (in Sfanta Sfintelor nu intra decat arhiereul o singura data pe an dupa ce aducea jertfe de ispasire pentru popor, asa era Legea Vechiului Testament).

Arhiereul Zaharia si-a dat seama ca in bratele lui sta cu totul cineva special si de aceea, in mod inspirat, a dus-o in Sfanta Sfintelor si a inchinat-o lui Dumnezeu, prin aceasta sugerand cine avea sa fie acea prunca Maria, ca ea avea sa devina Maica lui Dumnezeu si Maica intregului neam omenesc. De aceea scopul pentru care Maica Domnului a fost prezentata la Templu a fost acela de a se pregati duhovniceste, de a se indumnezei prin pogorarea Harului Duhului Sfant asupra ei astfel incat sa poata spune, la vremea cuvenita: “Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul Tau”. Pentru ca prin acest devotament al ei, prin aceasta viata curata, de asceza, de rugaciune, de ascultare, in Templul unde si-a petrecut viata, mintea ei s-a luminat ca sa poata primi acea chemare de sus transmisa de Dumnezeu prin ingerul Gavriil cand i-a vestit ca va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuil care se talcuieste: “Cu noi este Dumnezeu”. Iata ca ea, prin aceasta pregatire speciala, in cei doisprezece ani cat a trait la Templul din Ierusalim s-a dovedit a fi capabila sa primeasca aceasta porunca, sa raspunda prezent, prin acel “sa fie”, sa primeasca in pantecele ei pe Fiul lui Dumnezeu care avea sa se intrupeze in persoana Mantuitorului Iisus Hristos. Asadar aceasta este originea praznicului de astazi, a “Intrarii in Biserica a Maicii Domnului”, in chip vazut intrarea in biserica, in Sfanta Sfintelor, a Maicii lui Dumnezeu, a pururea Fecioarei Maria, a celei fara de prihana si in chip nevazut, oarecum ca o prevestire, ca o pregustare a intrarii Maicii Domnului in Biserica Triumfatoare, lucru care avea sa se petreaca prin adormirea ei in Domnul, caci, spre deosebire de toti ceilalti, la acest praznic al Adormirii Maicii Domnului nu cantam ca ea a murit ci: “Intru nastere fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu ai parasit”, caci Dumnezeu Mantuitorul Hristos a luat-o la Ceruri cu trup cu tot, a inviat-o inainte de vreme pe Maica Domnului ca sa sada de-a dreapta Lui, asa cum foarte inspirat spunea proorocul: “Statut-a Imparateasa de-a dreapta Ta, in haina aurita imbracata si preainfrumusetata”. “Asculta fiica si vezi si pleaca urechea ta si uita pe poporul tau si casa parintelui tau”, spunea psalmistul, iata, cu multe sute de ani in urma, aratand oarecum cine avea sa fie aceasta prunca Miriam, Maica Domnului, ca avea sa fie Imparateasa tuturor, Imparateasa si Doamna.

De altfel, citind Paraclisul sau Acatistul Maicii Domnului ca de altfel toate cantarile de Vecernie si Utrenie, de la Praznicele inchinate Maicii Domnului, veti vedea acolo cate epitete, cate cuvinte frumoase i-au fost adresate Maicii Domnului care a fost asemanata cu “Scara lui Iacob” pe care se urcau si coborau ingerii lui Dumnezeu, puntea care face trecerea omului de la pamant la cer, “nastrapa de aur”, “cadelnita aurita”, “cea mai infrumusetata decat toate Puterile cele de sus”, “Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii” si multe, multe alte epitete prin care noi o cantam, o preamarim pe Maica Domnului. De ce facem aceasta iubiti credinciosi? Pentru ca ea s-a invrednicit in numele intregului neam omenesc dintotdeauna sa primeasca pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mantuitorul Hristos in pantecele ei, ca prin El noi sa ne izbavim din imparatia intunericului si a pacatului. Pentru toate acestea se cuvine sa o laudam in permanenta pe Maica Domnului si sa ne adresam ei prin rugaciune cu incredintarea, cu certitudinea ca ea ne asculta, ca ne crede atunci cand, neputinciosi fiind, cadem adeseori. Sa avem nadejde ca ea este intotdeauna pururea mijlocitoare si acolo la Tronul ceresc se afla intotdeauna de-a dreapta lui Dumnezeu, de-a dreapta Mantuitorului Iisus Hristos, intervenind la Fiul ei pentru noi, ca sa ne daruiasca sanatate, sa ne ocroteasca, sa ne daruiasca pace si izbavirea sufletelor noastre. De aceea, pe de alta parte, praznicul de astazi mai poate semnifica si intrarea in biserica noastra de acasa a Maicii Domnului.

Cum intra Maica Domnului in casele noastre? Prin sfintele icoane, iubiti credinciosi. De aceea cred ca nu este familie de crestini, de crestini autentici, care sa nu aiba in casele lor icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cea care ne ocroteste, cea care este pururea fiitoare si solitoare pentru noi. Si-n acest spirit de cinstire a Maicii Domnului, prin cinstirea sfintelor icoane si a sfintelor moaste, de asemenea, ale sfintilor, se cuvine sa-i educam pe copiii nostri. Caci, iata, suntem martorii unei persecutii oarecum dezlantuite ca oarecand in secolul al VII-lea impotriva icoanelor. Ati auzit la televiziune, la radio, in presa ati citit si ne crucim si nu putem intelege cum este posibil, cum este posibil din acest popor dreptcredincios, cum ne place sa spunem, fiii Sfantului Apostol Andrei cel Intai chemat la apostolie, cum este posibil sa rasara astfel de oameni care sa se manifeste cu atata inversunare si ura impotriva Bisericii si a Sfintelor icoane? Si stiti la cine ma refer, la acei tineri diletanti si atei care au declarat razboi vazut Bisericii si care urmaresc indepartarea simbolurilor crestine, indeosebi a Sfintei Cruci si a Sfintelor Icoane, din scoli. Iubiti credinciosi, ne punem intrebarea ce s-a intamplat, unde s-a intamplat acea fisura in drumul, in urcusul acestui neam ca sa apara astfel de oameni care nu se multumesc numai cu faptul ca ei nu cred ci vor sa ii determine si pe altii sa se indeparteze de credinta. Si ajung, ca in numele libertatii de exprimare si a drepturilor omului, ca asa a aparut acum o “alta Biblie” – “Declaratia drepturilor omului”, in numele acestor drepturi sa lezeze, sa jigneasca pe atatia si atatia crestini.

Noi cunoastem acum, nu numai din experienta noastra dar si din sondajele pe care le fac oamenii, ca poporul acesta este un popor prin excelenta crestin si-n majoritate ortodox. Ei bine, nu este firesc sa-i crestem pe copiii nostri in spiritul dragostei crestine, al valorilor crestine? Daca acasa parintii le-au dat o educatie frumoasa, in spirit crestin, nu este firesc ca aceasta educatie sa continue si in scoala? Cum oare vor evolua, cum oare vor creste copiii care sunt viitorul neamului, viitorul Bisericii de maine? Cum vor creste daca nu vor fi initiati in tainele invataturii de credinta care reprezinta identitatea noastra? Si totusi iata ca apar astfel de oameni si se lupta si ameninta. Nadajduim insa ca Dumnezeu ii va lumina pe cei care sunt indrituiti sa analizeze si sa ia masuri sa nu se intample un rau ca acesta. Iar pe ei de asemenea sa-i miluiasca Dumnezeu si sa-i ajute sa ajunga si ei la cunostinta adevarului. Dar credinta noastra, iubiti credinciosi, cum va spuneam si alta data, este caracterizata prin libertate. Biserica niciodata nu a silit pe cineva sa faca ceva impotriva voii lui. Ca de aceea ne-a inzestrat Dumnezeu cu ratiune si libertate si inca inainte de intruparea Fiului lui Dumnezeu care presupune o smerenie. Dumnezeu Tatal, toate persoanele Sfintei Treimi s-au smerit. Cand? Atunci cand l-a creat pe om si pe ingeri inainte, cu libertate. Dumnezeu atunci s-a smerit, ingaduind sa nu aiba stapanire asupra ingerilor si a oamenilor in virtutea respectarii voii sale libere. Iata ca Dumnezeu nu ne sileste sa facem ceva sau altceva. Dar ne invata cum este bine sa traim si ne indeamna sa apucam calea cea buna ca sa ne unim cu El in lumina, sa fim fericiti, sa devenim casnici si prieteni ai lui Dumnezeu. Si totodata ne arata ca, daca apucam pe alta cale, avem de intampinat multe greutati si bineinteles soarta noastra va fi cumplita.

Iubiti credinciosi, praznicul de astazi trebuie sa reprezinte pentru noi toti un popas duhovnicesc, un prilej de meditatie asupra a ceea ce se intampla in zilele noastre, sa constientizam o data mai mult ca trebuie sa credem cu tarie in Dumnezeu si sa-i cinstim asa cum se cuvine pe Maica Domnului, pe Sfintii in care El s-a preamarit, asa cum spunem: “Minunat este Dumnezeu intru Sfintii Sai, Dumnezeul parintilor nostri”. Si sa ne straduim ca oricate greutati am intampina in cale, sa nu abdicam de la misiunea noastra, sa nu ne pierdem identitatea noastra de crestini, de fii ai lui Dumnezeu. Ca de aceea am fost unsi la botez cu Sfantul si Marele Mir si am fost pecetluiti cu numele lui Hristos. Si valorile autentice, valorile cele adevarate ale vietii noastre care izvorasc din Evanghelia Mantuitorului Hristos sa le transmitem cu responsabilitate copiilor nostri, sa-i crestem in acest spirit al dragostei fata de Dumnezeu si fata de Biserica pentru ca numai astfel putem sa fim siguri de faptul ca ei vor fi fericiti, vor avea parte de pace sufleteasca, de liniste, de fratietate, de intelegere cu cei din jur si mai ales de ocrotire din partea lui Dumnezeu, prin Sfintii Sai.

( sursa: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/cuvant-invatatura-sarbatoarea-intrarea-biserica-maicii-domnului-p-s-ciprian-campineanul-68466.html ).

Parintele profesor Ene Braniste afirma ca aceasta sarbatoare a luat nastere in secolul VI. “La 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, langa ruinele templului, o biserica inchinata Sfintei Fecioare, care, spre deosebire de una mai veche, a fost numita biserica Sfanta Maria “cea noua”. Conform obiceiului, a doua zi dupa sfintire, adica la 21 noiembrie, a inceput sa fie serbat hramul (patronul) bisericii, adica insasi Sfanta Fecioara, serbarea fiind consacrata aducerii ei la templu”.

In Apus, sarbatoarea a fost adoptata de papa Grigorie XI-lea, care a cinstit-o pentru prima data in anul 1374, la Avignon.

Pentru ca bucuria sarbatorii sa nu fie umbrita de post, Biserica a randuit ca pe 21 noiembrie sa fie dezlegare la peste.

( sursa: http://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/intrarea-maicii-domnului-biserica-70701.html  ).

In traditia Bisericii noastre, Cuvantul nu poate fi implinit decat in Bisecica, cu biserica stramoseasca , prin Biserica !

Ceea ce cutezam a fi in trecatoarele momente ale devenirii noastre este zvanirea Eului nostru in valtoarea descatusarii trecerii noastre .

A implini Cuvantul este a fi in armonie cu Natura , cu toate creatiile lui Dumnezeu , cu Armonia cea mare a Tuturor Lucrurilor  aflate in Universul Cunoscut si Necunoscut de perceptia noastra .

Suntem la o sarbatoare a sufletului , suntem la clipa in care respectul fata de pruncul care intra in Biserica este Recunoastere , suntem in momentul in care ni se afirma m,are3tia Fiintei care naste finte , a omului dadator de Om , a exemplarului Unic al Fiintei care poate sa ne conduca la Sfintenie , la Pace cu noi insine si cu El , la Liniste cu marea credinta i la o liniste a firii cu noi insine .

Fara de acest inceput nu ppoate fi inceputul cel mare, nu cred ca e posibil sa fie Omul in credinta lui Hristos  si nici Omul cu cre4dinta ca fara de Hristos se poate implini .

jertfa  nu poate fi atinsa decat printro clipa in care intrarea in Biserica implineste si in acelasi timp ridica faptura si9 mica si trecatoarea noastra creatie la credinta ca Este Cel care este , ca Suntemm laolalta cei care suntem intru Hristos , ca Fiinta noastra bate spre impliniore numai daca ne apropiem de un spati in care totul este al Unicului , in care vietuirea noastra trecataore poate capata accente de Unicitate numai in masura in careb Fiinta noastra trecatoare se apleaca spre ceea ce eate Infinit si Unic in arice act al unei creatii a multiplului si al singularului .

Aceasta zi ne da speranta ca in masura in care fiii nostri cred in trecator se vor indrepta spre Biserica ca spre Ca sa lorr, se vor adapa la Cuvant nca si Cuvantul lor , se vor indrepta spre ei ca si cand El este El si Ei sunt Unul in toate !

VREAu sa cred ca ceea ce eu am fiintat are aplecare spre credinta si spre oameni cu dragoste si cu mare daruire , pentru ca altfel toate sunt in zadar si in trecatoare si sensibile fapte ale nesimtirii umane , unde nu8 exista putere  de a fi tu si de a crede ca p[rin tine toate ale firii pot fi si altfel .


Nu este intamplator ca incepand cu data de 21 noiembrie, in cadrul slujbei Utreniei se canta Catavasiile: “Hristos Se naste, slaviti-L!…” Este o sarbatoare care ne pregateste si pe noi sa-L facem pe Hristos sa se nasca tainic in noi. Unde primeste Fecioara Maria vestea ca-L va naste pe Hristos? In Biserica. Unde are loc prefacerea painii si a vinului in Trupul si Sangele lui Hristos? In Biserica. Deci, nu in afara ei va reusi omul sa faca din chipul sau, un chip al lui Hristos. Fiecare din noi trebuie sa stie si sa inteleaga totul, atat ceea ce se vede si se aude, cat si ceea ce nu se vede si nu se aude in biserica. Nu e suficient sa stim ca Fecioara Maria a fost dusa la Templu si a stat pana la varsta de 15 ani. Aceasta este, simplu, istorie. Important este sa patrundem in intelesul profund al evenimentului istoric si sa descoperim ca prezenta ei in Sfanta Sfintelor, e roditoare: face ca Fiul lui Dumnezeu sa Se nasca din ea. Deci, Hristos Se va naste, va muri si va invia tainic cu tot omul care vietuieste in Biserica.

In aceasta zi, copiii pun crengi de mar in vase cu apa. Acestea, tinute la lumina si caldura, inmuguresc si infloresc, si sunt folosite in noaptea de Anul Nou drept sorcove. Sa nu uitam ca in colindele romanesti se canta, in plina iarna, despre florile dalbe, flori de mar, sau despre marut, margaritar. Daca am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum sa nu ne intrebam ce mar ar putea face in decembrie flori dalbe? Si de ce mar? Pentru ca stramosii nostri stiau de la batranii lor ca acea joarda a Sfantului Nicolae trebuie sa fie una de mar, iar daca aceea inflorea pana de Nasterea Domnului, inseamna ca sfantul a mijlocit pentru iertarea celui caruia i-a daruit crenguta, flori dalbe.

 

Leave a Reply