RSS
 

Imn iubirii

12 Noi

Intro clipa a trecerii noastre pamantesti ceea ce ramane si conteaza pentru cei care nu merg cu noi la ceas de sfarsit este jertfa data de noi celorlalti dragi , imnul dragostei noastre catre ei , cei care sunt ai nostri sau sunt creatiile noastre pentru a duce mai departe spiritul iubirii si al apropierii de suflet si de sange .

Avem a ne apleca in taina , dar si in obste asupra imnului iubirii dintre soti , dintre barbatul si femeia sa , in cuvintele frumoase ale Scripturii,  aduse la viata fara de sfarsit de Sfantul Apostol Pavel , astfel :

“Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica, si S-a dat pe Sine pentru ea [... ] barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insesi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia pe sine se iubeste. Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, precum si Hristos Biserica”. (Efeseni 5; 20-33).

Dar dincolo de cele ale noastre , de cele ale unirii de trup si de obste Fiinta, avem a aduce la mare implinire cea mai grea porunca a firii omenesti : iubirea aproapelui ca pe tine insuti . Spun cu credinta ca nu mi-a fost dat sa o fac , ca este o povara a spune si a crede ca as putea a fi asa, ca in jurul meu nu am avut mediul in care a mea identitate crestina sa fie o prelungire a milioanelor de alte asemenea identitati , ca in neputinta mea intelectuala  si lumeasca nu am gasit in mine resursele de a ma face partas la dragostea cea mare a semenilor , ca am trait in clipa  clipei materiale , ca am simtit in intunericul clipei o minima Lumina a dorintei de a fi Unul cu totii , de a inveseli inima mea cu acel ajutor dat altuia ca si cand as fi eu si m-as lupta pentru Binele meu .

In credinta mea , acest lucru nu cred ca l-am facut in deplinatatea lui niciodata .

Am dat birul Raului si trecatorului din mine si am cautat cat mai mult sa limitez facerea de rau din jurul fiintei mele fizice si spirituale si nu cred ca am reusit deplin .

Sunt in masura a spera ca marile cuvinte ale iubirii de la acelasi spirit inalt al Bibliei o sa ma urmareasca mereu spre a cauta  sa fac cate ceva din ceea ce este si sa apropii  calea mea de viata de textul frumosului model uman de a fi in trecere un OM al Cuvantului , al faimei , ca esti un fir de nisip in marea Creatie a celui PreaInalt.

Iata Versetele  imputernicirii noastre pentru eterna facere a firii umane in pamanteasca rostogolire :

1. De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
4. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
5. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
6. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
7. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
8. Dragostea nu cade niciodata. (Imnul dragostei – I Cor. 13;1-8)

Ce cuvinte ! Ce faptura ne conduce spre a fi asemenea lor ! Cum ne indreptam spre ele in vremea tulbure a facerii umane in glod si mocirla inselatoare ?!

poate o granitaintre cele aici inscrise si cele  rele si ucigase nu e prea mare !

Fiecare Bine are mereu intransul si un pic de rau si invers !

Usor este din prea multa iubire sa treci in ura si invers , oare se poate ?!

 

Leave a Reply