RSS
 

Risipirea darului vietii

04 Aug

Miracolul pe care ni-l ofera aparitia unei noi vieti este extraordinar .Cu toate acestea , oamenii uita sau vor sa uite ca darul vietii nu ne apartine , nici viata insasi .Totul intra intro lume a hazardului si  ivirea unui nou prunc este vazuta ca o marturie a ingrijirii fapturii nascatoare care a avut parte sau nu de o samanta barbateasca plina de iubire sau nnu .Oricum , credinta ca viata ne apartine este iluzorie si valul poate fi ridicat numai in masura in care avem acumulari cultural-spirituale indeajuns de multe pentru a sesiza ca totul se inscrie intrun dar al Creatiei catre ea insasi , sau intro implinire a Creatorului cu fiecare noua aparitie de individuala a speciei noastre .

Echilibrul crat printro noua tresarire a Vietii celei neintinate este redus la bucuria familiei de aparitia pruncului .

De aici incepe un lung drum in care cei mai multi dintre noi ne pierdem in ale animalitatii , in cautari de a atinge un standard de nevoi specifice unei epoci mai mult sau mai putin prielnice implinirii umane .Traim drama unei vremi neprielnice la nivel global si individual .Avem maretia sa ne pierdem in detaliile unui trai indelung de anevoios di plin de obstacole materiale sau daca tindem spre a noastra implinire avem o legatura puternica cu noi insine si putem cauta fericirea sufleteasca individuala daca suntem constienti ca numai ea conteaza in aceasta trecere .

Risipirea darului vietii mi se pare a fi in gena noastra profunda si in dauna esentei creatiei noastre .Poate nu intamplator toate cate ne-au fot date au fost asa harazite pentru ca oricum am face ne prapadim energii uriase intrecatoare nimicuri  si nu inepuizabile faramituri de adevar pe care nu avem cand sa le punem laolalta pentru a vedea intregul .Suntem intro lunga sau scurta trecere care este sau nu incarcata si de spiritualitate numai si numai daca avem in programul construit de noi si atingere aunor nevoi spirituale , elevate , superioare , care sa priveasca spre noi , in noi , care sa ne vada asa cum ne vede cel care ne-a creat .

Ce mi-a dori o societate in care sa nu fim tratati ca niste carpe de sters praf  si in care fiecare dar al vietii sa fie si un dar al  comunitatii pentru ea insasi .

Sperante inutile intro sacrificata evidenta a prostiei sper materialitatea existentei noastre  !

Vivat umilintei de a fi !

 

Leave a Reply