Aurel Soare

Suntem diferiti noi , oamenii,  de toate celelalte vietuitoare lasate de Dumnezeu  pe acest pamant.

Ca specie suntem toti la fel : avem aceleiasi sisteme ale corpului uman , avem aceleiasi grupe sanguine, avem aceiasi configuratie  a trupului si acelasi mod de a reflecta lumea .

Cum altfel putem spune ca toti am avut nevoie de sentimentul religios , ca toti suntem aplecati  spre o logica comuna , ca toti avem sentimentele de iubire  si  de ura , ca toti nu am creat altceva  decat in tiparele  mintii  speciei  noastre.

Si cu toate acestea suntem diferiti ! Actionam pe baza unor interese si pasiuni diferite , ne nastem ca unicate din combinatii de miliarde de posibilitati ale ADN-ului , suntem cu zvacniri de viata si de energie diferite , avem implicatii total nedirijate de oameni  etc.

In tot acest traseu al hazardului comunitatile , statele , tarile  au cautat si au reusit sa impuna sisteme de directionare a educatiei in acele scopuri de ele urmarite si nu de fiecare individ in parte .

Toti am intrat intrun imaginar colectiv care nu l-am putut modifica si de cele mai multe ori care ne-a modificat / schilodit sufleteste cu imperativele lui .

Suntem cu  viata  noastra  care  nu poate  intra in  niciun dialog  cu  acele  forte  care , zic  ele , reprezinta ratiunea de stat .

Suntem manati in lupta cu viata si cu apararea sanatatii fizice si mentale si de cele mai multe ori nu putem decat sa avem o mica aparare impotriva genocidurilor de tot felul din jurul nostru .

Suntem egali dar numai in masura in care cineva s-ar gandi sa ne trateze diferit , in functie de personalitatea , de firea , de nevoile noastre  .Nu cred ca este nevoie la fiinta umana de un control permanent al sau in ceea ce priveste intelegerea lumii , aprofundarea tainelor ei etc .

Fiecare poate sa decida , daca este normal si fizic si psihic , ce doreste , ce ii place sa realizeze in aceasta lume .

Lupota lui , efortul sau ar trebui canalizat nu spre intelegerea multimilor ci spre aprofundarea cunoasterii lui , spre inovarea din el , spre tainele fiintei sale , spre rosturile pe care el le doreste in viata .

Sa faca ceea  ce ii place si ceea ce simte cu adevarat ca  il  reprezinta ar fi cheia dezvoltarii cu adevarat a unei societati a omului si nu ca pana acum cand omul a fost mereu parte a societatii care l-a modelat / stricat de cele mai multe ori , nu ?

Am avea la tot pasul cate un Moise si poate intrebarea urmatoare ar fi la ce ne-ar folosi ?

Eu zic ca aici ar fi cu tarie fericirea unei comunitati ca ar  reusi  sa  construiasca un taram al raiului aici pe pamant in care regula sa fie adoptata prin consens si toti ar adera la majoritatea ideilor folositoare tuturor . Aici am pune pe primul plan decalogul si alte cateva idei deja ivite in alte culturi si am merge spre acceptarea celuilalt .

Cred ca e greu , dar daca ar fi vointa s-ar putea realiza cevain care omul sa fie nu declarativ valoarea suprema  a acestei lumi .