RSS
 

Pururea rătăcim

08 Feb

Umblam de ici colo, fiecare in felul sau, cautand si sperand ca am gasit drumul . Dar oare el chiar acesta este ? Cata certitudine exista in nesperata clipa a trecerii noastre prin vreme !

Tulburati de cand venim pe acest taram material suntem in cautarea si in gasirea unui rost al nostru , pe care credem ca este in linistea , in pacea sufleteasca si in armonia cu restul naturii prietene .

Speram si chiar credem ca avem o tinta a vietii ?? Care ar fi aceasta ? La ce nivel putem avea lumina intelegerii ei !Cat este din ea iluzie si cat este certitudine ? Suntem nesperati de timizi in calcule si intaratati de simpli in decizii .Tintele noastre sunt pamantene sau cuprind sfere ale unei lumi inchipuite sau care nu se vede cu acesti ochi muritori ?

Hoinarim , pribegim , ratacim pururea cu inima , cu dorinta de a-i da ei bucuria cea mare a vietii , de a-i multumi ca ne tine in viata prin bataile sale secunda de secunda . Inima ne da ritmul vietii si pulsatia spre speranta si spre actiune .

Incumetarea spre lupta , rostuirea spre vise, aplecarea spre a merge din loc în loc fără un scop precis ne conduc spre iluzii , intrun taram al himerelor si al unor fapte ale inchipuirii noastre reiesite dintro dinamica a propriilor faceri si naluciri .Ne creem o lume a noastra in care adevarul nostru este credinta noastra , partea noastra de reflectare devine lumea , partea noastra de inchipuire devine realul , partea noastra de vis devine credinta etc.

Stim oare ca am ales Calea ? A merge pe o altă cale decât cea dorită , a nu găsi calea dorită este de multe ori o deceptie , o neimplinire , o stare de posibila depresie pe care de cele mai multe ori nu stim , nu suntem invatati sa o gestionam .

Si daca an avea TINTA si nu o tinta a noastra si daca am ajunge la ea , care ar fi implinirea , care ar fi drumul de aici in colo ?

Hoinarim spre ce ?

Cuibarim neconvingator un gand in suflet si il tinem alaturi pana la obstescul nostru sfarsit .De ce ne victimizam ? De ce dorim multul , penibilul si trasul pe roata al semenilor ? De ce la tot pasul incurajam razmerita , rascoala , revolutia , varsarea de sange ?

Cata ratacire ?

Intristata cale de a fi acea fiinta rationala pe care credem ca e unica in universul acesta material , pamantean !

 

Leave a Reply