RSS
 

Prisosirea nadejdii

22 Feb

Vremurile sunt de cand lumea asemenea vrerii oamenilor .Coacerea unor idei in constiinta semenilor poate indrepta pe unii pe un drum si pe altii pe un altul .Nimic nu poate fi mai frumos decat diversitatea de opinii, de pareri despre aceiasi tema .Cu toate acestea avem multe poticneli pe niveluri diferite si pe straturi sociale variate.Suntem acum mai mult decat oricand in imposibilitatea de a ne urmari constant si sigur steaua noastra adevarata.

De ce ?

Dintrun motiv lesne de priceput la nivelul logicii : nu credem in misia noastra ! Nu sunt oameni care s ne propuna crezul in devenirea acestui neam ! Nimeni nu mai cuteaza a spune despre viitorul noastru comun in douazeci-treizeci de ani.Nu este posibil ca toate ale noastre sa se intample pentru ca suntem dusi de val .Avem mai mult decat oricand de nadejdea ca suntem cineva , ca suntem ceva in acest univers uman terestru .Nimeni in schimb nu mai scoate un sunet de imbarbatare , de trezire a elementelor constitutive ale neamului .

Prisosirea nadejdii nu poate fi decat la noi , in noi , in dragostea noastra de curgerea izvorului de la care ne adapam in fiecare zi a existentei noastre.

Relele din jurul nostru ar fi mai putine daca am cuteza a munci in dorinta de a redresa ceva care simtim ca nu merge , de a intoarce mecanismul in directia in care vantul ne este prielnic etc.

Poticnirea vine din educatie , din proastele obiceiuri care nu ne dau voie sa ne straduim sa inaltam OMUL concret , cu toate calitatile lui , cu toate dorintele lui , cu toate aspiratiile lui .

 

Leave a Reply