RSS
 

Smochina

21 Dec

Povestea avva Pafnutie, ucenicul lui avva Macarie, ca zicea batranul:

– Cand eram copil, cu ceilati copii pasteam boii. Si m-am dus sa fur smochine si cand alergau ei, a cazut una de la dansii si luand-o, am mancat-o. Cand imi aduc aminte de dansa, sed plangand.”
( http://www.crestinortodox.ro/pilda-zilei/98435-pocainta-pana-si-pentru-o-smochina ).

La prima vedere o nimica toata ! In profunzimea ei parabola zilei ne desluseste adanci intelesuri :

Copiii de mici erau pusi la munca , pe vremea aceea , era cea a campului , a cresterii animalelor .Rau era? Eu cred ca pentru atunci era o cale de a-l obisnuyi cu munca , cu un mod de a fi antrenat in ceva care sa fie util celor cu care locuiai si de la care asteptai hrana zilnica .

Din joaca si joc la un moment dat unii dintre ei au hotarat sa mearga cu totii la furat .Era deja prea mult .Dar in nimicnicia zilei era poate o joaca de copil , pe care si eu am facut-o la vremea copilariei .Si m-am prins intro hoara care nu era a mea , cum nici aceasta nu era a parintelui .

Au realizat furtul si apoi au alergat ori ca au fost vazuti si doreau sa scape , ori sa nu fie prinsi de stapan si sa pateasca rusinea faptei lor groaznice.El nu a putut fura nimic , dar a fost in grupul lor .Ei au luat multe smochine si in fuga lor una le-a scapat lor si el a luat-o si bucuros a fost . Avea ce sa manance ! Era o pofta a lui la care acum avea sansa sa o satisdfaca ! Era plin de fericire ca putea manca ceea ce-si dore a !

Dar cu ce pret ?

Atunci numai cuacela ca a facut parte din grupul de colegi , de prieteni carea au hotarat ca vor realiza actiunea de a lua din proprietatea altuia niste fructe .

Acum , la maturitate, cand intelepciunea si-a pus amprenta asupra existentei celui care si-a dat viata credintei , lucrurile par altfel .Ele sunt mult mai profunde .Regretul acelei clipe in care a fost cu altii furi la a -si satisface o nevoie este tardiv .Simte apasarea faptei de atunci .Doreste sa nu fi vazut smachina , sa nu fi mancat-o , sa nu fi fost cu ei la un lucru de pacatuit extrem : a fura ! Dar cele ale trecutului au fost facute !

Regretele sunt o trezire la clipele in care fiinta noastra nu doreste sa mai participe . A sezut si a reflectat la destinul omului care doreste sa-si dedice viata CELUI CE ESTE . Si constata ca a gresit si actioneaza negativ , PLANGE .Este o stare de normalitate la un om al Domnului prin credinta si prin pocainta dar trecutul nu poate fi renegat .Cel mult amintit si spus si hotarat ce destin sa aiba in viata ta de astazi si cea viitoare .

Si totul porneste de la o smachina sau de la ideea din noi ca este drept oricum sa gasim o cale de a satisface orice nevoie prin orice mijloace !

De aici la revolutie sau la dictatura nu mai este decat un mic, mic pas !

 

Leave a Reply