RSS
 

Somnul

02 Noi

Somnul inainte de toate este un lucru folositor pentru refacerea omului dupa munca de peste zi , este aducator de noi intariri trupesti si sufletesti daca este intro coroborare cu linistea duhului cel launtric al individului .

Somnul este adormirea pe moment a ratiunii si renasterea spiritului de visare nevoita din launtru fiintei fiecaruia .Visam ceea ce suntem si realitatea din jurul nostru asa cum o percepem este restalmacita in vis .cateodata visul anticipeaza , pregateste sau atentioneaza de faptele viitoare ale proprietarului sau ale semenilor sai .El cladeste un alt statul pentru Fiinta dinlauntru omului , dar are si momentul de schimbare intransul daca il sesizam la timp si daca ceea ce vedem in vis ne si amintim la trezirea firii .

Ca prapastie a pierzarii , somnul duce si la amortirea simturilor ancorate in ratiunea fiecarei zile , a fiecarui ceas al Luminii.iIntr-un taram in care invataturile, ideile, parerile, randuielile, obiceiurile, placerile si cararile sunt amestecate si in care rostul ratiunii este aproape inexistent , somnul – le amesteca pe toate – si da tuturor celor din scenariul sau propria lui inchipuire si devenire a celor ce au fost , sunt si vor fi in viata personala sau in vietuirea celor apropiati sau chiar straini.

Somnul este si o vreme a ispitirii cand e posibil ca cel adormit in simturi sa-si trezeasca faptura inchipuita si sa alcatuiasca impreuma cu ea o lume numai de ego-ul lui stiuta si mai ales inteleasa .

In somn adanc si-au dus viata unii , in somn si-o duc altii si daca se persevereaza si in viitor tot in somn se vor cladi scenarii de viata nerostuita de lege , de armonie , de frumos .

Asa vad de ce unii dintre pasoptistii nostri si-au indreptat atacul asupra acelor care de mult timp dorm :

Vasile Alecsandri – Deşteptarea României
1848

Voi ce stati în adormire, voi ce stati în nemiscare,
N-auziti prin somnul vostru acel glas triumfator,
Ce se-nalta pân’ la ceruri din a lumii desteptare,
Ca o lunga salutare
Catr-un falnic viitor?

Nu simtiti inima voastra ca tresare si se bate?
Nu simtiti în pieptul vostru un dor sfânt si românesc
La cel glas de înviere, la cel glas de libertate
Ce patrunde si razbate
Orice suflet omenesc?

Iata! lumea se desteapta din adânca-i letargie!
Ea paseste cu pas mare catr-un tel de mult dorit.
Ah! treziti-va ca dânsa, fratii mei de Românie!
Sculati toti cu barbatie,
Ziua vietii a sosit!

Libertatea-n fata lumii a aprins un mândru soare,
S-acum neamurile toate catre dânsul atintesc
Ca un cârd de vulturi ageri ce cu-aripi mântuitoare
Se cerc vesel ca sa zboare
Catre soarele ceresc!

Numai tu, popor române, sa zaci vecinic în orbire?
Numai tu sa fii nevrednic de-acest timp reformator?
Numai tu sa nu iei parte la obsteasca înfratire,
La obsteasca fericire,
La obstescul viitor?

Pâna când sa creada lumea, o! copii de Românie!
C-orice dor de libertate a pierit, s-a stins din voi?
Pâna când sa ne tot plece cruda, oarba tiranie
Si la caru-i de trufie
Sa ne-njuge ea pe noi?

Pâna când în tara noastra tot strainul sa domneasca?
Nu sunteti satui de rele, n-ati avut destui stapâni?
La arme, viteji, la arme! faceti lumea sa priveasca
Pe câmpia româneasca
Cete mândre de români!

Sculati, frati de-acelasi nume, iata timpul de fratie!
Peste Molna, peste Milcov, peste Prut, peste Carpati
Aruncati bratele voastre cu-o puternica mândrie
Si de-acum pe vecinicie
Cu toti mâinile va dati!

Hai, copii de-acelasi sânge! hai cu toti într-o unire
Libertate-acum sau moarte sa catam, sa dobândim.
Pas, români! lumea ne vede… Pentru-a Patriei iubire,
Pentru-a mamei dezrobire
Viata noastra sa jertfim!

Fericit acel ce calca tirania sub picioare!
Care vede-n a lui tara libertatea re-nviind,
Fericit, maret acela care sub un falnic soare
Pentru Patria sa moare,
Nemurire mostenind.

Sau :

Andrei Muresanu – Un Rasunet

Desteapta-te, Române, din somnul cel de moarte,
În care te-adâncira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!

Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume
Ca-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfatori în lupte, un nume de Traian!

Înalta-ti lata frunte si cata-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupi în stâne,
Batrâni, barbati, juni, tineri, din munti si din câmpii!

Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Româna natiune, ai vostri stranepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
”Vieata-n libertate ori moarte!” striga toti.

Pre voi va nimicira a pizmei rautate
Si oarba neunire la Milcov si Carpati!
Dar noi, patrunsi la suflet de sânta libertate,
Juram ca vom da mâna, sa fim pururea frati!

O mama vaduvita de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fiii-si azi mâna d-ajutori,
Si blastama cu lacrami în ochi pe orisicare,
În astfel pe pericul s-ar face vânzatori!

De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasa,
Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A carui plagi fatale si azi le mai simtim;
Acum se vâra cnuta în vetrele strabune,
Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim!

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam;
Acum se-ncearca cruzii, în oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodata
Uniti-va în cuget, uniti-va-n simtiri!
Strigati în lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin întriga si sila, viclene uneltiri!

Preoti, cu crucea-n frunte! caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei preasânt.
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decât sa fim sclavi iarasi în vechiul nost’ pamânt!

Trezirea , desteptarea atunci , ca si acum , erau cuvintele de ordine pentru a reaseza tara in pas cu destinul Europei . Ce greu se misca aceasta lume a noastra ? Ce multa truda este in noi pentru a intelege ca mai apoi sa aplicam cate ceva din aceste idei .Poate viitorul ne va rezerva mai mult in acest sens ! Prezentul …

 

Leave a Reply