RSS
 

Cel dintai

13 Noi

Astazi Biserica Dreptmaritoare comemoreaza pe Sfantul Ioan Hrisostom sau Ioan Gura de Aur, (344/354-407), patriarh al Constantinopolului, unul din cei patru mari Parinti ai Bisericii Ortodoxe si singurul care apartine Scolii din Antiohia.

Un model al umilintei si altruiamului crestin de care trebuie sa tinem seama .Acest sfant cand a ajuns mare dregator al Cetatii lui Dumnezeu la Constantinopol a suprimat luxul resedintei episcopale, introducand traiul modest si auster monahal, iar bogatiile aflate aici le foloseste spre a-i ajuta pe cei saraci si nevoiasi si pentru spitale.

Interzice preotilor sa foloseasca darurile pentru cei saraci in propriul lor interes, iar calugaritelor si diaconeselor sa locuiasca la clerici. Vaduvelor le cere purtare ireprosabila.

Criticile sale indreptate impotriva coruptiei si a depravarii i-au adus multi dusmani, in plus, nu au ramas fara ecou nici la curtea imparteasca, unde lucrurile nu erau prea bune. De aceea, planul sau de a reforma viata din Capitala si a clericilor a facut ca toate fortele care ii erau ostile sa se uneasca impotriva lui.

Sf. Ioan s-a daruit trup si suflet activitatii pastorale, reputatia sa atragand un numar din ce in ce mai mare de credinciosi, intrucat popularitatea sa era in crestere si in conditiile nemiloase de exil, inamicii sai intervin pe langa imparat, care il trimite intr-un loc cu totul neprielnic pentru sanatatea deja subrezita a marelui Ierarh, si anume la Pityum, un orasel pe malul rasaritean al Marii Negre. El nu rezista calatoriei si decedeaza la Comana in Pont, la 14 septembrie 407.

In privinta educatiei celor tineri, Sf. Ioan traseaza, in De mani gloria et de educandis liberis, cu exactitate principiile unei educatii sanatoase, atat pentru baieti, cat si pentru fete. Educatia, desi este facuta pentru viata in aceasta lume, scopul ei este insa viata vesnica. Tratatul este interesant pentru istoria pedagogiei crestine.

Iata un model de invatatura :

din “Parinti, copii si cresterea lor”

As dori sa va vorbesc si despre o a treia forma de putere, o putere care-si are originea nu în pacat, ci în chiar natura noastra.

Care sa fie? Este puterea pe care o au parintii asupra copiilor lor. Copiii sunt o rasplata pentru toate suferintele lor. De aceea un întelept spune: “Cel care se teme de Domnul va cinsti pe tatal sau si ca stapânitori va sluji celor care l-au nascut” (Întelepciunea lui Isus Sirah 3, 7), explicând ceva mai departe si de ce: “… ce le vei da tu în schimb pentru ceea ce au facut ei pentru tine?” (Întelepciunea lui Isus Sirah 7, 29). Ce nu poate da în schimb un fiu tatalui sau? Trebuie sa întelegem ca parintii ne-au nascut pe noi, noi însa nu-i putem naste pe ei. Si daca nu putem face ceva tot atât de important pentru parintii nostri, macar sa le rasplatim acest dar nepretuit pe care ni l-au dat si sa-i cinstim asa cum se cuvine. Dar nu pentru ca o cere legea firii, ci pentru ca o cere frica de Dumnezeu.”

 

Leave a Reply