RSS
 

Unde suntem

18 Aug

Iata un fragment de articol cu care sunt de acord.Este minunat ca avem oameni care vad ALTfel ceea ce este pe la noi .

Marian Stas, presedintele Fundatiei CODECS:

CODUL EDUCAŢIEI :
PREA PUŢIN CURAJ, PREA MULTĂ ÎNCREMENIRE ÎN PROIECT 

 analiză ne-comparată, şi feedback constructiv (I) 

motto:  Comunismul este societatea care garantează prostia ca încremenire în proiect
Gabriel Liiceanu, Despre limită
Marian Stas, presedintele Fundatiei CODECSHârtia mea de turnesol: transformarea de sistem a Educaţiei în România

În opinia mea, unicul criteriu de validare a oricărui text de lege în domeniul educaţiei, în acest moment, este transformarea profundă, de sistem, dintr-un motiv fundamental: acum, România este în filmul său viitor, iar sistemul public al educaţiei este încremenit în filmul său anterior. Orice alt text cu putere legislativă nu va face decât să adâncească discrepanţa dintre timpul României Europene şi timpul sistemului său educaţional, denotând lipsă de viziune alimentată de incompetenţă şi/sau lipsă de bună-credinţă şi generând consecinţe deosebit de toxice, pe termen lung, pentru societatea românească,. De aceea, cred cu tărie că momentul actual (ciclul politic 2008-2012) este imperios necesar să aibă caracter istoric, deoarece ne oferă oportunitatea imensă a legiferării celei de-a treia mari transformări a sistemului educaţional în 130 de ani de istorie modernă a României, după 1890-1900 (Spiru Haret) şi, respectiv, 1948-1950 (reforma comunistă).

Din motive strict tehnice, profesionale, fără nici o conotaţie politică , propun o analiză ne-comparată a proiectului Codului Educaţiei elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi supus dezbaterii publice începând cu 14 august 2009. Întrucât unicul meu criteriu de validare a textului este criteriul transformaţional, argumentez caracterul de încremenire în proiect a enunţurilor supuse analizei, iar feedback-ul meu constructiv propune variante de soluţii cu valoare de transformare. Ca poziţionare de principiu, optez fără echivoc pentru un sistem educaţional autentic şi echilibrat, descentralizat din punct de vedere curricular, managerial, financiar şi de resurse umane la nivel de unitate şcolară şi comunitate locală, şi pentru un proces educaţional centrat pe valori, în care întreg universul gravitează în jurul singurelor două categorii de actori de importanţă absolută în orice şcoală: elevii şi profesorii.

IV. STUDIUL DE CAZ #1  ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR:
ŞCOALA – ALTFEL! DESCENTRALIZAREA CURRICULARĂ

 Încremenirea în proiect

Iată colecţia de enunţuri care, în opinia mea, consfinţesc şi consolidează un model curricular anacronic, transformând descentralizarea curriculară autentică în formă fără fond:

Art. 29, alin. (9) – care subordonează învăţământul preuniversitar M.E.C.I., în comparaţie cu cel universitar, coordonat de M.E.C.I.: Învăţământul preuniversitar este subordonat, prin inspectoratele şcolare, Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, iar învăţământul superior este coordonat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, cu respectarea autonomiei universitare.

Art. 27, alin. (3) şi (5) – care stabileşte că trecerea de la învăţământul secundar inferior, gimnazial, la învăţământul secundar superior, liceal se face prin evaluare naţională standardizată a elevilor de clasa a VIII-a

Art. 28, alin. (3), lit. a – care menţine profilurile umanist şi real în învăţământul secundar superior, liceal

Art. 36, alin. (3) – care decide explicit proporţia curriculară: Planurile cadru de învăţământ pentru învăţământul secundar inferior, gimnazial şi secundar superior, liceal cuprind discipline din trunchiul comun, de regulă 60%, curriculum diferenţiat, de regulă 30% şi curriculum la decizia şcolii/curriculum în dezvoltare locală, de regulă 10%

Art. 34, alin. (4) – care relaţionează inacceptabil de vag competenţele-cheie ce fundamentează Curriculumul Naţional cu disciplinele din Curriculum, fără a da o soluţie alternativă explicită la numărul foarte mare de discipline pe care elevii le parcurg în fiecare an şcolar – atât în gimnaziu, cât şi în liceu: Fiecare disciplină din Curriculum prin programa şcolară şi sistemul de evaluare va contribui la formarea şi dezvoltarea competenţelor din cele 8 domenii precizate la alin. (3)

Şi, reciproc, iată o colecţie de enunţuri curajoase din Codul Educaţiei, care, în condiţiile legiferate mai sus, devin forme fără fond, litera şi spiritul lor fiind torpilate de frica asumării necesare a transformării de sistem:

Art. 2, par. (2)  Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi creative, fundamentată pe asumarea reală de către toţi indivizii şi de către fiecare dintre aceştia a unei scale de valori necesare propriei dezvoltări şi împliniri personale într-o societate a cunoaşterii.

Art. 5. lit. n)  Principiul educaţiei diferenţiate/individualizate, urmărind valorificarea întregului potenţial al copilului/tânărului, a tuturor dimensiunilor personalităţii acestora.

Art. 6, alin. (1), lit. a)  Educaţia şi formarea profesională a copiilor, tinerilor şi adulţilor prin sistemul naţional de învăţământ are ca finalitate principală formarea la toţi şi la fiecare dintre aceştia a competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini, necesare pentru: a) împlinire şi dezvoltare personală prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe parcursul întregii vieţi;

Art. 34, alin. (3)  care defineşte cele 8 competenţele-cheie pe care se fundamentează Curriculumul Naţional

Art. 36, alin. (6) – care ar trebui să deschidă proiectarea curriculară către şcoală şi comunitate: Disciplinele şi activităţile cuprinse în curriculumul la decizia şcolii/curriculumul în dezvoltare locală se stabilesc de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, pe baza consultării cadrelor didactice prin consiliul profesoral, a elevilor prin consiliul consultativ al elevilor, a părinţilor prin comitetul reprezentativ al părinţilor, precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale şi, după caz, a agenţilor economici cu care unitatea de învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor

Art. 48, alin. (2) – Învăţământul preuniversitar este centrat pe beneficiari. Deciziile care afectează în mod esenţial viaţa şcolară sunt luate prin consultarea obligatorie a reprezentanţilor beneficiarilor: organizaţiile elevilor, federaţiile asociaţiilor de părinţi, reprezentanţii mediului de afaceri, ai autorităţilor locale şi ai societăţii civile.

Art. 50, alin. (11) – Fiecare elev are dreptul să opteze, în condiţiile legii şi cartei şcolii, pentru acele cursuri şi activităţi din oferta educaţională a unităţii de învăţământ pe care le consideră potrivite în raport cu aptitudinile şi interesele sale.

În opinia mea, viciul major al filosofiei curriculare statuate prin proiectul Codului Educaţiei este că la nivel declarativ spune una, iar ceea ce încurajează şi permite în mod real, este, de fapt, tocmai contrariul, punând o frână puternică transformării reale, de sistem.

 Feedback constructiv

Premise de proiectare:
• M.E.C.I. coordonează învăţământul preuniversitar, în parteneriat cu unităţile de învăţământ, asigurând un raport echitabil şi armonios între nevoile curriculare de la nivel naţional şi cele de la nivel local
• Unităţile de învăţământ liceal organizează examenul de admitere a absolvenţilor învăţământului gimnazial, potrivit standardelor şi criteriilor proprii, stabilite de consiliile de administraţie şi consiliile profesorale, în parteneriat cu comunităţile locale

În aceste condiţii, iată o formă de art. 36 (Planurile-cadru de învăţământ) care, în opinia mea, susţine în mod autentic enunţurile curajoase din Codul Educaţiei:

Art. 36 – Planurile-cadru de învăţământ
(1) Planurile cadru de învăţământ cuprind disciplinele de învăţământ/modulele de pregătire corespunzătoare fiecărui nivel şi formă de învăţământ, precum şi numărul de ore alocate acestora.
(2) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile cadru este cuprins între maxim 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar şi maxim 30 de ore pe săptămână pentru învăţământul gimnazial, respectiv liceal.
(3) Planurile-cadru trebuie să respecte următoarele principii de proiectare:
• educarea la elevi a deprinderii de a decide şi a-şi asuma costurile şi consecinţele deciziilor luate în privinţa alegerii disciplinelor de studiu evaluate, prin stabilirea unui raport echitabil între numărul disciplinelor obligatorii şi numărul disciplinelor la alegerea elevilor, din ofertele şcolilor, cu scăderea progresivă a proporţiei disciplinelor obligatorii către anii terminali ai învăţământului liceal
• parcurgerea unui număr redus de discipline evaluate în fiecare semestru şcolar – de exemplu, între 6-8, în funcţie de nivelurile învăţământului şcolar
• alocarea unui număr de ore pe săptămână aproximativ egal pentru fiecare disciplină evaluată – de exemplu, între 3-5 ore săptămânal
• stabilirea unui efectiv minim de 12 elevi pentru desfăşurarea pe grupe a unora dintre disciplinele la alegerea elevilor
• parcurgerea, la alegere, a unui număr de discipline neevaluate, din ofertele şcolilor – de exemplu, 2-4 discipline semestrial, în afara programului obligatoriu

Prin discipline evaluate înţeleg disciplinele ale căror evaluări intră în calculul mediilor semestriale.

Exemplul 1. Învăţământ liceal: orar săptămânal cu 8 discipline evaluate semestrial (disciplinele D1-D6 – 4 ore/săptămână; disciplinele D7-D8 – 3 ore/săptămână; TOTAL ore / săptămână: 30)

luni marţi miercuri joi vineri
ora 1 D1 D7 D5 D3 D1
ora a 2-a D2 D8 D6 D4 D2
ora a 3-a D3 D1 D7 D5 D3
ora a 4-a D4 D2 D8 D6 D4
ora a 5-a D5 D3 D1 D7 D5
ora a 6-a D6 D4 D2 D8 D6

Şi iată un exemplu de proporţii echitabile, în opinia mea, între disciplinele obligatorii (curriculum naţional) şi, respectiv, cele la decizia elevilor, din oferta şcolii:
• clasa a IX-a: 5 + 3
• clasa a X-a: 4 + 4
• clasa a XI-a: 4 + 4
• clasa a XII-a: 3 + 5

Exemplul 2. Învăţământ gimnazial: orar săptămânal cu 7 discipline evaluate semestrial (disciplinele D1-D4 – 4 ore/săptămână; disciplinele D5-D7 – 3 ore/săptămână; TOTAL ore / săptămână: 25)

luni marţi miercuri joi vineri
ora 1 D1 D6 D4 D2 D7
ora a 2-a D2 D7 D5 D3 D1
ora a 3-a D3 D1 D6 D4 D2
ora a 4-a D4 D2 D7 D5 D3
ora a 5-a D5 D3 D1 D6 D4

Şi iată un exemplu de proporţii echitabile, în opinia mea, între disciplinele obligatorii (curriculum naţional) şi, respectiv, cele la decizia elevilor, din oferta şcolii:
• clasa a V-a: 5 + 2
• clasa a VI-a: 5 + 2
• clasa a VII-a: 4 + 3
• clasa a VIII-a: 4 + 3

Iată principalele puncte tari ale variantei de soluţie propusă mai sus:
• elevii, în mod autentic, devin protagoniştii principali ai demersului educaţional
• pune în fapt, în mod autentic, principiul descentralizării curriculare la nivelul unităţii de învăţământ
• elevii parcurg mult mai puţine discipline evaluate în fiecare semestru – este una din cele mai acute dureri ale actualului model curricular preuniversitar; mesajul transmis: de acum înainte ai mai puţine discipline, pe bune, dar mult mai bine predate – tot pe bune!
• disciplinele evaluate au un număr comparabil – şi suficient – de ore pe săptămână; mesajul transmis: toate disciplinele, o dată alese, devin la fel de importante!
• elevii pot opta şi pentru discipline neevaluate (în sensul că notele la aceste discipline nu intră în calculul mediilor semestriale); mesajul transmis: dacă vrei, poţi alege şi alte discipline, care să-ţi lărgească orizontul cunoaşterii universale; ele nu intră la medii, dar suntem bucuroşi să-ţi oferim oportunităţi de dezvoltare, dacă eşti interesat!
• în fiecare semestru, elevii parcurg o combinaţie echitabilă de discipline obligatorii şi discipline la alegerea lor, din oferta şcolii; mesajul transmis: învăţăm împreună lecţia că întotdeauna în viaţă te vei întâlni cu o combinaţie de obligaţii/servituţi, pe de o parte, şi de opţiuni personale, asupra cărora vei avea control; niciodată nu vei putea face doar ce vrei tu, şi nici societatea nu vra să faci numai ce-ţi dictează ea!…
• elevii învaţă să opteze şi să-şi asume consecinţele deciziilor care îi privesc direct; mesajul transmis: te ajutăm să înveţi să hotărăşti cu adevărat, în privinţa propriei tale dezvoltări personale!
• încetează existenţa claselor-plutoane, cu dinamică internă blocată pe cicluri de învăţământ (aproximativ aceiaşi 25-30 colegi de clasă, dintr-a V-a A, B, C… până într-a VIII-a A, B, C… şi, respectiv, dintr-a IX-a A, B, C… până într-a XII-a A, B, C…); acestea se înlocuiesc cu grupele / clasele constituite pe discipline, cu dinamică semestrială (aceiaşi 25-30 colegi la disciplinele obligatorii; alţi minimum 11 colegi diferiţi, la disciplinele la alegerea elevilor, din oferta şcolii) – ceea ce reprezintă un model mult mai adecvat realităţii societăţii actuale, cu contexte mult mai deschise şi mai rapid schimbătoare în privinţa echipelor de lucru
• în fine, dispar profilurile umanist şi real – ele sunt întreţinute în mod artificial şi constrâng, în loc să ajute la o dezvoltare reală a adolescenţilor, potrivit aspiraţiilor proprii, descoperite în ritmul specific al fiecăruia în
(totul dupa : http://student.hotnews.ro/stiri-intalniri_online-6060178-marian-stas-presedintele-fundatiei-codecs-discuta-online-despre-legile-educatiei-miercuri-ora-13-00.htm )

 

Leave a Reply