RSS
 

Mimarea

26 Aug

Mimarea – in firea devenirii noastre cred ca este esenta .Am incercat sa fim turma, sa mimam orice , sa fim ca ceilalti , sa cautam capra vecinului intre coarne , sa avem ce au altii , sa facem ce fac altii , sa fim alaturi de altii ceva si noi . Ne-a impovarat saracia, ne-a distrus cheia de a fi noi cu noi , in cerul instelat sa avem un dialog unii cu altii , in care fiecare sa aiba respectul de celalalt, sa creada ca nu poti fi ceea ce doresti decat in respectul celui de langa tine , cu o adanca concepere a ceea ce tu doresti prin munca si fortele tale pentru a prospera si pentru a fi tu multumit de roadele cele multe sau putine ale mainilor tale .

Saracia materiala ne-a condus de veacuri spre o licida saracie a firii , spre intunericul mintii , spre un trai animalic si spre nicio contemplare a trecerii noastre pe acest pamant.Este drama noastra ca suntem asa de neajutorati astazi din cauza noastra , a neputintei noastre de a ne evalua si de a progresa .

Corect a zis Eminescu : ” Vai de biet roman saracul / Indarat da tot ca racul …” , nici ca se putea mai adanc, mai matur, mai esentializat decat atat . El , poetul nostru natinal , ne-a vazut in nuditatea noastra amara si ne-a dat sansa sa o indreptam , daca o constientizam .Dar totul a fost degeaba .Toate sunt inca la fel .Asa si marele Caragiale este actual prin tot ceea ce a scris pentru ca toate parca sunt intepenite , au traiectorii de dinainte stiute , sunt in mersul cel indaratnic , de zi cu zi , al nostru.

Am fost saptamanile trecute prin unele tari din vestul nostru .La un moment dat , la iesirea din Szeged , a avut loc un accident , soldat cu morti si am stat vreo trei ore in asteptare , formandu-se o mare si lunga coloana . Fiind spre granita , din miile de masini erau majoritari romanii care se intorceau de la munca sau din loisir in tara .Dupa intervalul de timp de asteptare , drumul a fost eliberat si ni s-a permis inaintarea fireasca . Ce credeti ca a ramas pe marginea soselei : peturi multe , ambalaje de diferite dulciuri sau alimente , hartii, coji de seminte de dovleac si de floarea soarelui, doze de aluminiu de racoritoare sau de bere etc .

Oricum , ca o concluzie , o mizerie de nedescris , pe care nu am intalnit-o pe unde am tot fost in afara si pe care noi , ai mei , au creat-o in acest timp al asteptarii pe pamant strain .Va rog sa ma credeti ca mi-a fost o mare rusine si nu stiam ce pot sa fac pentru a nu da satisfactie ungurilor pentru a spune – pe drept cuvant- ceea ce am lasat noi in urma . Acesta e modul nostru de a fi , de a trata in superficial si in derizoriu totul din jurul nostru si daca se poate si pe noi insine.

Mimam: ca suntem gospodari , ca suntem neintrecuti in toate , ca suntem cu mot , ca avem mii de calitati care nu poti sa le vezi decat individual , pentru ca in comunitate totul este numai lipsa , lipsa si iar lipsa .Ne cocosim crezand ca suntem, dar ne transformam in gaini cand ar trebui sa ne comparam cu altii , cu munca serioasa si plina de responsabilitate a altora.

Urgent ar trebui din temelii reconstruita o tara in care EDUCATIA fara niciun rabat de la calitate ar trebui sa fie diamantul neamului si colacul de salvare care ne da sansa de a supravietui in valtoarea acestor vremuri tulburi si pline de mister.

 

Leave a Reply