RSS
 

Nascocirea

23 Iul

Din toate date in jurul nostru de Creator , omul a dorit mereu sa nascoceasca altele si altele spre implinirea lui sau spre credinta sa ca se implineste .Asa au aparut creatiile omului , unele minunatii ale sale sau altele spre rusinea sa .A adaugat celor ce erau propriile realizari , de o frumusetea aparte in care mai mult el se oglindea, in care cele din jurul sau deveneau semnificatii ale trecerii sale prin lume , in care orice eveniment , orice lucru din nefirescul lui in bine sau in rau se materializa intro forma de creatie a sa spre aducere aminte spre lauda clipei , spre induiosarea iubitei , spre imblanzirea unor spirite sau spre multumirea altora.

A mers pana acolo incat nascocirea sa a devenit credinta si modalitate de ceremonial pentru orice mare trecere a fiintei prin aceasta lume . Toate au inceput a avea sens in clipa in care nascocirile omului au pus stapanire pe el si l-au transformat in realizator al acestora prin gesturi , fapte, simboluri etc.

Nascocirile lui l-au subjugat si l-au instrainat de esenta devenirii si creatiei sale , l-au schimbat in dusmanul sau , l-au condus spre alienare si sfartecare in miezul fiintei sale .Ele au pus stapanire pe om si l-au condus spre alt om al lor , al inchipuirilor firii si au adus starea de transformare permanenta a fiintei in pragul distrugerii sale .

Nascocirea raului intern si a celui intern au cauzat daramarea lui de pe treptele creatiei sale si inaltarea unui model de el creat acum care nu avea nimic cu esenta faptei de inceput .A pornit o alta traiectorie a celui care era demonul creatiei originare.Distrugerea celui de inceput s-a datorat in primul rand mandriei si dorintei de a fi primul in tot si in Marea Creatie si s-a terminat cu infrangerea celui de sub ascultare si crearea unui nou prototip al razvratitorului , alcelui care asculta de tot ceea ce inseamna orgoliu, mandrie, slava , glorie , prestigiu, intaietate , primul etc.

Nebunia cresterii unui alter ego in trunchiul principalului om a desurubat Creatia si a indestulat risipa si pe cel care acorda orgoliului taina trecerii prin lumea nepieritoare .

Mintea noastra este rascolita de ii si mii de nascociri si realitatea unica d devenirii lumii este trecuta prin prisma nascocirilor fiecaruia dintre noi .Slava desarta a omului este ca el doreste ca propriile lui nascociri sa fie si adevarate si acceptate de cei din jurul sau .

Pacat , mare pacat de aceasta drama a devenirii intru nascocire permanenta a nimicului si a trecatorului !

 

Leave a Reply