RSS
 

Cum doresti !

19 Iul


Imaginea am luat-o de pe :http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/8c/Marele_Duce_Nicolae_al_Rusiei.jpg

TELEGRAMA MARELUI DUCE NICOLAE
19 iulie 1877

“Turcii, îngrămădind cele mai mari mase la Plevna, ne nimicesc. Rog să faci fusiune, demonstraţiune şi, dacă-i posibil, trecerea Dunării cu armata după cum doreşti să faci. Între Jiu şi Corabia această demonstraţiune este indispensabilă pentru a uşura mişcările mele.

Nicolae”

Rusii au fost nevoiti sa faca apel al romani. Fratele tarului Alexandru al II-lea, marele Duce Nicolae, comandant al armatei rusesti, trimite la 19 iulie 1877 o telegrama principelui Carol I rugindu-l “sa treaca Dunarea pe unde va voi ca turcii ne prapadesc”.

Din insarcinarea Principelui domnitor Carol, ministrul de razboi al României generalul Alexandru Cernat s-a prezentat la Cartierul general al Marelui duce Nicolae, la Bulgareni, pentru a stabili modul de actiune al Armatei române in ajutorul rusilor. Dupa cum insusi generalul consemneaza in notitele sale, Marele Duce l-a imbratisat spunandu-i:

“ati picat ca o providenta. Primim toate conditiile voastre, numai veniti cat mai curand, daca se poate,chiar astazi.”

Analizand situatia creata, guvernul roman si Marele cartier general au acceptat ca armata noastra sa participe la marea batalie de la Plevna, urmand ca detaliile de cooperare sa fie discutate ulterior.

Ca urmare, in seara zilei de 19 iulie Marele cartier general roman a trecut noi forte peste Dunare, concomitent cu intensificarea bombardamentelor de artilerie asupra trupelor otomane. Totodata, la 23 iulie 1877 intreaga armata activa a fost reorganizata in conformitate cu noile misiuni pe care urma sa le indeplineasca.

Astfel, a fost creata Armata de operatii, compusa din trei divizii, pusa sub comanda generalului Alexandru Cernat, destinata ducerii actiunilor de lupta in jurul Plevnei, insumand 43 414 militari, 7 170 cai si 110 tunuri. Pentru acoperirea frontierei intre Calafat si Turnu Magurele s-a constituit Corpul de observatie care totaliza un efectiv de 11 380 militari, 1 350 cai si 74 tunuri. In acelasi timp au fost concentrate militiile din Oltenia.

Pana la 24 iulie au trecut fluviul fortele principale ale Diviziei 4 infanterie care, pe langa apararea Nicopolului, aveau misiunea de a sprijini trecerea celorlalte trupe romane peste Dunare. In urma discutiilor purtate cu partea rusa s-a hotarat ca la baza acestei cooperari sa stea, pe langa altele, respectarea individualitatii si unitatii de comanda a armatei romane, iar la Plevna sa se constituie din trupele ruse si romane o singura grupare, sub denumirea de Armata de vest; comanda acestei armate a fost incredintata. domnitorului Carol, care a avut ca sef de stat major, la inceput, pe generalul rus P. D. Zotov.

Pana la 25 august cele trei divizii romane – diviziile 3, 4 si de rezerva – au trecut in intregime Dunarea, au executat apoi marsul de apropiere si s-au concentrat in zona Plevnei. Acum, trupele ruse si romane care formau Armata de vest erau gata de a trece la o actiune hotarata impotriva gruparii otomane comandata de Osman pasa. Pentru definitivarea planului de operatii, la Marele cartier general rus s-a convocat, la 25 august, un consiliu de razboi care a hotarat ca cel de-al treilea asalt asupra Plevnei sa fie dat in ziua de 30 august 1877.

Garnizoana otomana de la Plevna ocupa o pozitie strategica deosebita, aici incrucisandu-se cateva cai de comunicatie importante care faceau legatura intre localitatile Nicopol, Rusciuk, Sofia, Tirnovo, Filipopol. Terenul din jurul Plevnei era in parte accidentat, cu dealuri in amfiteatru, cu vai si valcele strabatute in toate directiile de paraie cu sau fara apa in acel moment. Apreciind valoarea acestui teren pentru aparator si greutatile pe care le implica pentru atacator, Osman pasa a ordonat amenajarea si fortificarea lui.

Luptele care s-au desfasurat timp de trei luni la Plevna si in imprejurimi constituie una dintre cele mai luminoase pagini de vitejie ale ostirii noastre in razboiul pentru independenta. In acea apriga inclestare pentru „a ne vedea liberi si independenti” – dupa cum scria un ofiter de pe front sotiei sale – au aparut in toata plenitudinea lor curajul si darzenia combatantilor romani, barbatia si eroismul lor, neinfricarea si avantul nestavilit in lupta.

 

Leave a Reply