RSS
 

Archive for iunie 28th, 2009

Nelinisti

28 Iun

Cand observi marele treceri prin lume , cand incepi a afla ca mai toate au fost gandite, framantate si rastalmacite inaintea ta de mii si mii de semeni ai tai , cand te trezesti ca atingi un prag al miscarii tale prin spatiul limitat pe care il avem , cand in jurul tau se misca fiinte care sunt ancorate unele in animalitate , unele in barbarie, unele in lipsa spiritualitatii sacre , altele in intuneric, altele in neputinti , altele in cresteri ale Raului continuu si universal , altele in negrul dementei de a simti Binele , altele in groaza urii care ii inalta in pacat – TE SPERII SI CAUTI UN SPRIJIN IN TINE SI TOTI CEILALTI , VII SAU TRECUTI DINCOLO.

Toate aceste nelinisti devin linistitoare daca te ancorezi puternic in cuvantul cel mare care intemeiaza, in colegul asemenea care tresalta la cele zise de tine , in fratii cei multi din Natura care ne ahuta sa fim ceea ce dorim a fi.

Cutezi a te intreba , de mii si mii de ori , care este sensul nostru in aceasta Trecere vremelnica pe aici ?

De unde luam forta necesara pentru a lupta ?

De unde aceste himere care ne sunt asezate la temelia gandului nostru care ne conduc viata ?

De unde venim si incotro ne indreptam fiecare dintre noi si neamul , omenirea ?

La toate aceste lucruri si framantari se ivesc alte si alte mii si mii de intrebari : de unde atata ura , orgolii, lacomii, manii, invidii, deznadejdi, nebunii , sovaieli, ucideri, sodomii, desfranari, erezii, lupte etc ?

Planul ucigas al firii noastre este indestulator cu toate acestea !

Daca libertatea ar trebui sa scoata la iveala aceste razboaie ale Satanei asupra noastra atunci ar trebui pusa o impiedicare ei , un frau de aur care sa o conduca spre inaltarea fiintei umane , spre desavarsirea ei in Implinirea Fiintei sale .

 

Cuvintele care zidesc

28 Iun

Cuvintele care zidesc :

sunt cele de intemeiere, cele de suflet, cele care sunt ale omului date cand are nevoie de ele ,

sunt sarea si piperul trecerii noastre prin aceasta lume ,

sunt caramizi care se asaza incet dar sigur la temelia fiintei fiecarui om ,

sunt acele minunate iesiri ale dragostei noastre spre semenul nostru ,

sunt vorbele spuse din suflet celui care este la necaz,

sunt miresmele vocii celui care iubeste ,

sunt licaririle de lumina date unui suflet aflat in impas,
unui semen care este in intuneric, unei fiinte care cere ajutor in cuvinte sau nu.

Ele ne asteapta in trecerea nostra sa fim in stare de a folosi. Asemenea cuvinte cer sacrificii in fapte si sacrificii in cuvant .Ele ne amesteca in Marea Fiinta ca fiind ale ei cu totii .Ele ne usureaza devenirea noastra ca exemplare simple ale Unicului.Ele aduc zvacnirea vietii in orice suflet bolnav.Ele zidesc constructii inalte si trainice ale laudei noastre spre Lumina necuprinsa a intregii Creatii.

Sunt cuvintele pe care daca am fi educati de mici sa le folosim am avea in jurul nostru crampeie de Rai , am deveni fara de stire pesti in navodul cel mare al Lui, am fi cei care ne-am indrepta spre Soare fara sa stim ca spre El este si multa caldura si durere.

Oricum le-am lua , cuvintele care zidesc sunt cuvinte vii!