RSS
 

Archive for mai, 2009

Oameni saraci

31 Mai

Deseori facem apel la acesta sintagma naucitoare : ” oameni sacaci “.Vedem prin ea pe noi toti ,cei simpli si la al nostru loc pe care statul ni l-a oferit cu generozitate: oameni cu multe nevoi si griji de toata ziua si de toata frumusetea lor , cu frica lui dumnezeu, ancorati in ceea ce pamantul nostru a dat si noi am suportat.

Suntem cu totii supusi acestui dat al nostru din care saracia este in esenta ei a noastra , a felului nostru de a vedea lumea , a tulburarilor noastre de personalitate care na-a dus la a vedea lumea si la a avea obiceiuri care se aseamana cu saracia materiala si cu imposibilitatea de a ne trezi la marea sincronie cu ceilalti.

Suntem anesteziati cu fel si fel de lucruri care nu reprezinta nimic in devenirea nostra ca oameni, ca cetateni , dar care pica bine la grup, la obtea care ne-a dat un sens si o vrere a ei.

Saracia materiala de sute de ani ne-a indreptat spre cea spirituala, spre a vedea un simplist cod de valori cetateneste, ne-a prins in ofsaid, in adormirea de simtire si de trezire a elanului unei natii doritoare de bine pentru fiecare . Ea poate a fost ceruta de cei care ne conduc de sute de ani si care au mocirlit neamul cu veninul si cu excrementele lor infecte si au trsnsferat abjectiile lor la capataiul nostru impunandu-ne prostia, delatiunea, tradarea, neamprostia cu oricene si din orice ca reguli de neam . Incet dar sigur ne-am metamorfizat in fiinte fara de verticalitate , de indivizi care acceptam orice si de la oricine pentru ca valori comunitare nu sunt impuse si criterii de aflare a lor nu sunt cerute si dorite de lideri .

Saracia ne-a dat o stare din care nici nu mai dorim sa oiesim pentru ca mocirla este pretutundeni . Nu poti impune reguli de bun simt in mizerie si nu poti cere conduita ireprosabila unor oameni infometati de avere , de nevoi , de interesele zilei de azi .Culmea este ca cei mai multi nici nu vad ziua de maine de3cat ca o trecere spre o alta zi .

Saracia aceasta ne-a blestemat si a intrat si in suflet si ne-a inputinat si aici este cel mai rau . Vai de noi care nici dupa douazeci de ani nu dorim sa ne trezim adevaratii lideri ai neamului si sa incepem sa cladim cetatenia noastra in acord cu cea a Europei !

 

Pipite

30 Mai

Aflam cu multa uimire ca ele sunt un ferment al unor institutii , ca sunt drojdia necesara binesimtirii alesilor, ca fara de ele nu exista creatie si mai rau aplecare spre lipsurile neamului .

Cate probleme de la niste biete manevre ale unor pipite care sunt de la mama lor binefacute si de la Dumnezeu neinzestrate cu mai nimic .Ce drama ar simti ele daca ar sti despre ceea ce este vorba . Astazi am avut si o discutie cu un cetatean onorabil care fiind mult timp in cercurile inalte al;e puterii mi-a spus ca lucrurile cam asa stau oriunde .

Drama este serioasa si ea cuprinde neamul si nu bietele fiinte care servesc pe unii nenorociti care vremelnic simt o parte din puterea cu care au fost investiti.

Ele scimba ordinea fireasca a lucrurilor in sistem , ele sunt obstacolul obtinerii sansei de a fi in pas cu unele din dorintele Europei, ele reprezinta legatura nostra cu putrefactia conditiei de inapoiere de asezare a unor ortizonturi in Europa incare vietuim.

Suntem pur si simplu penibili cu aceasta situatie care nu este noua dar care nu trebuia sa mai fie enuntata in 2009 de un lider al acestei societati.

Am aflat ca ele sunt oriunde la nivel central, regional , judetean si local si ca oriunde ar fi isi fac datoria pentru care sunt investite ca persoane si ca cetateni . E totusi o rusine pentyru ceea ce suntem si mai ales pentru ceea ce am dori sa fim , nu ?

 

Lumea visului

29 Mai

Si visul nostru de zi cu zi are o lume a sa .Cu cat ne marim cu atat el se complica , se diversifica si isi sporeste importanta in viata noastra .

Visam ceea ce suntem, ceea ce dorim a fi , ceea ce orim din desfasurarea firului real al vietii, frustrari recente sau trecute, nimicnicii umane si glorii desarte, spoieli de clipe si mirifice spatii.Toate in rand cu miscare anoastra sufleteasca .

O lume a visului nostru este mai corecta in reprezentare decat o lume in second life. O desfasurare a filmului unui vis de o clipa ne poate lua zile si o intelegere a lui poate sa se faca in zile, saptamani sau ani .

Poate a intra in aceasta lume este mai placut decat a te implica in viata reala dar nu cred ca se poate realiza ceva pentru fericirea noastra decat in lupta dreapta cu provocarile vietii .

Visam la o realizare in viata nostra a visului lumii – o gradina a Edenului.

 

Calitatea haosului

28 Mai

Brambureala generala din sistemul de educatie, degradarea actului de instruire, indepartarea scolii de datoria ei fundamentala de a face educatie sunt elemente care ma inspaimanta si care imi dau fiori.

Haosul general din scoli, lipsa de implicare a dascalilor in problemele cele mari ale unitatii scolare , dezinteresul elevilor fata de tot ceea ce inseamna invatatura si instruire fac foarte grea misiunea unui reformator, daca el ar exista si ar avea vointa politica si civica de reformare a intregului sistem.

Calitatea haosului a inceput sa ne defineasca sistemul de educatie si acest prapad a inceput sa se vada si el se va observa limpede peste zece-douazeci de ani .

 

Seriozitatea muncii

27 Mai

Deseori stau si ma intreb ce este asa de prost tocmit de ne merge rau de veacuri ?

Cred ca un posibil raspuns ar fi lipsa unei educatii esentiale pentru seriozitatea muncii , a lucrului bine facut , cu mult talent si cu multa straduinta pentru ca cel care se foloseste de lucrul produs de tine sa fie foarte multumit.

Ea este temelia unei constructii solide in toate aspectele unei comunitati.Respectul de sine si pentru ceilalti vine de la ea , prin ea si mai ales prin lauda oricarui om care a produs de cal;itate un obiect, un lucru, care a executat un serviciu ireprosabil.

Decat multe si proaste , mai bine putine si cu suflet si cu mult gust si meserie !

 

Obstea

26 Mai

Pentru o civilizatie agrar pastorala aceasta obste a fost cea care a mentinut identitatea neamului.

Pentru epoca industriala ea nu a fost in masura sa se readapteze si sa aiba noi elemente ale vremii.A pierdut mult teren si a devenit , incet dar sigur, o frana in a se cladi noi relatii sociale.

Astazi, ea este un element anacronic al increderii cetatenilor in structurile democratice, in sistemul postindustrial, in tumultul vietii cotidiene.

 

Turma

25 Mai

Ce frumos urca unele animale domestice la deal sau coboara la vale in turma , unele langa altele, avand siguranta ca laolalta toate vor ajunge la destinatia propusa de stapan !

La oameni , macar in aceasta etapa , ar trebui ca lucrurile sa stea altfel , sa fie un crez care sa-i conduca in lupta , dar in niciun caz in turma sa fie , sa mearga , ci avand crezuri comune sa accepte mersul liber alaturi de ceilalti pentru infaptuirea lui.

Turma si democratia in conditiile secolului nostru nu pot merge impreuna din varii motive : turma tine de animal sau de societati agrar-pastorale ce apartin epocilor trecute , ea este distrugatoare de libertate si de afirmare de personalitate la nivelul individului; democratia implica descatusare de forte plenare la fiecare individ si afirmarea libertatii de miscare a lui in orice directie doreste si obtine satisfactie deplina ; ea este o implinire a ceea ce fiinta doreste a fi .

Turma sufoca libera initiativa , dorinta de a imbunatati o stare precara existenta , anihileaza spiritul de cautare permanenta a fericirii fiecaruia , creeaza premisele distrugerii persoanei , darama crezul in liberul arbitru al omului.

Ea neaga esenta creatiei si pe Creator, conformeaza existenta la simplitatea prostiei traiului in saracie , desfiinteaza cresterea mugurelui ispitirii spre implinirea nevoilor elevate , superioare si mentine individul la o stare de animalitatea dirijata .

Esta normalitatea in societatile totalitare si de tranzitie spre democratie si este acea fata a devenirii omenirii spre care dorim a nu ne mai indrepta niciodata .

” O turma si un pastor ! ” este o aberatie in societatea democratica ,dar merge de minune in Biserica !

 

Nimic nou

24 Mai

Ne invartim in jurul cozii ! Suntem uneori penibili in manifestari si dorim ca sa avem si imitatori !

Rasul – plansul ne da tonul in fiecare dimineata in care avem speranta ca poate lucrurile capata un alt traseu de Europa stiut .Dar ne inselam . Continuam sa ne amagim in raia noastra ancestrala plina de miorite care mai de care mai sfatoasa si mai mandra.

In traiul saracacios al fiecarei zi un dram de altceva ne face sa ne simtim nelinistiti si sa incepem povestile despre ceea ce credem ca ar fi fost .Suntem -cum spune deseori un cunoscut al meu – ” de-a dreptul pur si simplu ” caraghiosi de penibilul starii de care facem vorbire de sute de ani si nu se intampla nimic in favoarea schimbarii radicale a mizeriei morale , materiale si spirituale zilnice in care ne ducem veacul .

Ne mintim ca dorim sa avem un alt trai , ca putem accepta trezirea la nou, ca suntem virtuosi si plini de elan pentru ca tot ce este putred in jurul nostru sa fie curatat si adus rapid noul lastar care nu prea ii gasim adevaratul loc in noi, in inima si duhul nostru .

Incercam marea , dar nu dorim nici modificarea unei amarate de balti, dar a intinderii nesfarsite de apa .

Incercuim reduta care ne da sensul transformarii noastre si o distrugem cum putem de repede pentru a nu cuteza cineva la progres, la aducatoare idei de bine si de prosperitate pentru fiecare .

 

Motru si neamul

23 Mai

O aplecare a nostra spre scrierile lui Constantin Radulescu MOTRU ar fi necesara chiar si in secolul al XXI-lea.

Constantin Rădulescu-Motru (n. 15 februarie, 1868, Butoieşti, judeţul Mehedinţi – 6 martie, 1957, Bucureşti), a fost un filosof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician şi preşedinte al Academiei Române între 1938 – 1941, personalitate marcantă a României primei jumătăţi a secolului XX.

Acest mare om de cultura roman s-a straduit sa inteleaga , ca nimeni altul de pana la timpul sau , rosturilor noastre si a creat un sistem inchegat filozofic , unic pana atunci la noi, avand in centrul sau sufletul romanesc .

Despre individualismul românesc s-a vorbit adeseori. Unii au făcut dintr-însul principala trăsătură caracteristică a românilor.

Românului nu-i place tovărăşia. El vrea să fie de capul lui, stăpân absolut la el acasă. Cu o părticică de proprietate cât de mică, dar care să fie a lui. Din aceeaşi cauză el înclină puţin spre anarhie. Acest individualism românesc însă nu implică spiritul de iniţiativă în viaţa economică şi prea puţin spiritul de independenţă în viaţa politică şi socială, cele două însuşiri cu care se caracterizează individualismul popoarelor culte apusene şi care constituie sufletul burghez.

Marea majoritate a populaţiei satelor româneşti n-are într-însa nici o asemănare cu spiritul burghez. Din mijlocul ei nu ies indivizi întreprinzători, care să rişte odihna şi avutul pentru a se îmbogăţi prin mijloace neîncercate. Populaţia satelor româneşti, dimpotrivă, stă sub tradiţia muncii colective.

Fiecare sătean face ceea ce crede că va face toată lumea. N-are îndemnul să înceapă o muncă, decât la termenele fixate prin obicei. A ieşi din rândul lumii este, pentru săteanul român, nu un simplu risc, ci o nebunie. De aceea slabele rezultate date de şcolile primare rurale la noi. Copilul de sătean învaţă în şcoală să fie cu iniţiativă, fiindcă şcoala noastră este croită pe modelul şcoalelor burgheze apusene, dar, cu toate sfaturile primite, copilul de sătean când iese din şcoală se supune tradiţiei colective: el munceşte, cum a pomenit el în sat, din moşi strămoşi.

Această tradiţie de muncă colectivă, de altminteri, i-a fost de ajutor populaţiei noastre săteşti odinioară, în timpul secolelor de urgie. Prin această tradiţie de muncă colectivă, satele româneşti au durat. Când urgia le izbea, ele nu se risipeau, ci se mutau, ca un singur om, de la şes la munte, dintr-un cap la altul al Ţării. În Apus, în ţările locuite mai ales de anglo-saxoni, colonizările s-au făcut prin împraştierea indivizilor, în ţările locuite de români, prin împraştierea colectivităţilor săteşti.

 

Inconfortul intelectualilor

22 Mai

O tema destul de actuala in conditiile in care multi au taria sa se declare ca apartin acestei tagme .

Intelectualii nostri sunt in marea lor majoritate proveniti din fii de muncitori ( putini ) si tarani ( majoritatea ).Cei care erau din mai multe generatii de intelectuali , comunistii au avut grija de ei si i-au distrus.

Primii sunt usor de manipulat si de spalat pe creier.Cei din cealalta categorie sunt de muzeu sau prea putini pentru a mai fi o forta astazi . Cei care doresc mentinerea maselor in ignoranta profita tot de prima categorie si isi exercita presiunea alaturi de ei .

Inconfortul vine in conditiile in care suntem alesi pentru devenirea neamului si pentru intarirea identitatii si acum avem cele mai traznite exemplare ale noastre .

Oameni cu o bruma de carte abia capatata de la comunisti cu portia sunt cei care ne imbata cu putregaiuri numai de serviciile comuniste stiute .Oameni care si acum stiu cum se pune o brazda , cum se mulge vaca , oaia, capra etc sunt cei care ne impartasesc mare lor experienta in a fi nimeni .Oameni care nu pot si nu au cum sa fie modele cladesc antimodele pentru cei care sunt tineri.

Intelectuali care nu au constiinta INDOIELII , ci numai a afirmarii sunt cei care au cladit acest sistem al neperformantei de toate felurile .Este o rusine ca cei care au incercat sa ofere un drum acestei tari dupa 89 nu au constientizat pericolul tradarii lor , indepartarii de sensul progresului natiunii, aberatiilor la care au fost supusi cetatenii simpli si loiali ai Romaniei .

O duminica a orbului avem din 20 mai 1990 pana astazi si o trezire a noastra poate urmeaza versurilor celebre : ” Desteapta-te romane …”.