RSS
 

Political correctness

12 Apr

Inbisericirea unei astfel de sarbatori ,in crestinism, se leaga de marile sarbatori antice ale Florilor, ale reinvierii Naturii, ale biruintei vietii asupra mortii.

Pentru noi, DUMINICA FLORIILOR, intrarea Mantuitorului nostru, IISUS HRISTOS , in Ierusalimul de jos este o bucurie a recunoasterii maririi pamantesti a Lui.

Sfintii Evanghelisti au afirmat in scrierile lor :

“Iar cand S-a apropiat de Ierusalim si au venit la Betfaghe in Muntele Maslinilor, atunci Iisus a trimis pe doi ucenici, zicindu-le:

Mergeti in satul care este inaintea voastra si indata veti gasi o asina legata si un manz cu ea; dezlegati-o si aduceti-o la Mine.
Si daca va va zice cineva ceva, veti spune ca-I trebuie Domnului; si le va trimite indata. Iar acestea toate s-au facut ca sa se plineasca ceea ce s-a zis prin proorocul ce zice:
“Spuneti fiicei Sionului: Iata Imparatul tau vine la tine bland si sezand pe asina, pe manz, fiul celei de sub jug.
Mergand deci ucenicii si facand dupa cum le-a poruncit Iisus, au adus asina si manzul si deasupra lor si-au pus Vesmintele, iar El a sezut pe ele.
Si cei mai multi din multime isi asterneau hainele pe cale, iar altii taiau ramuri din copaci si le asterneau inaintea Lui si care veneau dupa El strigau zicand: Osana, Fiul lui David!
S-au maniat si I-au zis: Auzi ce zic acestia? Iar Iisus le-a zis: Au niciodata n-ati citit ca din gura copiilor si a celor ce sug Ti-ai pregatit lauda?” (Matei 21, 1-12, 15-16).

Sfintii Evanghelisti Marcu si Luca vorbesc numai de manzul asinei nu si de asina: “Mergeti.. indata veti afla un manz legat, pe care n-a sezut pana acum nici un om. Dezlegati-l.” (Marcu 11, 2; Luca 19, 30).

Strigatele de primire exclamate de multime au fost variate, asa cum se desprinde din Sfintele Evanghelii. Marcu: “Osana, bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului! Binecuvantata este Imparatia ce vine a Parintelui nostru David! Osana intru cei de sus!” (11, 9-10); Luca: “Binecuvantat este imparatul care vine intru numele Domnului! Pace in cer si slava intru cei de sus!”; Ioan: “Osana! Binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului, imparatul lui Israel!” (12, 13).

Sfantul Evanghelist Luca arata ca si “multimea ucenicilor bucurandu-se a inceput sa laude pe Dumnezeu, cu glas tare, pentru toate minunile pe care le vazusera” (19, 37), dintre care cea mai mare invierea lui Lazar, cum mentioneaza Sfintul Evanghelist Ioan despre multimi :

“De aceea L-a si intampinat multimea pentru ca auzise ca El a facut minunea aceasta – Invierea lui Lazar” (12, 17-18).

Sfantul Evanghelist Luca mai da si amanuntul: “Dar unii farisei din multime au zis catre El: Invatatorule, cearta-Ti ucenicii! Si El, raspunzand, a zis: Zic voua: Daca vor tacea acestia, pietrele vor striga” (19, 39-40). “

Cam acestea sunt scierile vremii.Textele noastre biblice despre marea noastra sarbatoare.

Ce doresc sa remarc ?

Multimea care astazi i-a dat Mantuitorului Slava cea mare, prin care recunostea ca El este Dumnezeu nostru , peste patru zile, tot ea este cea care , in cor, si nu lipsita de interes, va striga contra lui IISUS , spunand : ” Rastigniti-l !”.

De ce aceasta transformare de 180 de grade in manipularea maselor de invatatii prezenti atunci in istoria Sinedriului ?

Pentru ca El incepuse sa capete putere , incepuse sa fie cunoscut dincolo de ceea ce trebuie sa fie un om cu mici realizari marunte , vazute – poate , de unii, ca minuni.

Era , dupa invierea , dupa patru zile a lui Lazar, un Stapan dincolo de ceea ce simpli oameni pot realiza.

Era frica de adevarul grait de El, ca e Dumnezeu Lumii, in chip de Om venit pentru a ridica Templul cel nou, ceresc, pe care oamenii il vor darama cu forta si cu rautate ,cu o ura la care carturarii poporului simplu au contribuit , pentru ca Hristos le subrezea pozitiile sociale , politice si religioase, le arata calea la care ei nu puteau ajunge , pentru ca nu vedeau noua Lumina, nu aveau perspectiva cea noua data de Iisus vietii, lumii, oamenilor, societatii, puterii, carmuirii .

Intrarea in Ierusalimul pamantesc era semnul intrarii – in curand – in Marele Ierusalim ceresc, al gloriei eterne si dea pururi in slava! Si pietrele trebuia a sti de acest mare eveniment pentru omenire .Fara el, cel care va urma, nu era cu sensul dat de venirea Sa pe lume.

Manzul, fiul asinei, cu care isi face intrarea Mantuitorul in Orasul cel mare este simbolul smereniei, al pacii, al umilintei si supunerii spre oameni, al jertfei Sale care noi, este un exemplu de cum trebuie sa fim cand suntem in gloria pamanteasca , in orbirea de putere, in credinta din acele clipe ca totul ni se cuvine , ca am muncit pentru a putea intra , cu glorie, pe cal, pe mai multi cai, cu surle si trambite, cu ostasi si cu mare tamtam in cetatea care sa i se supuna .

Dar , si acum , Mantuitorul ne da povata unei politici corecte, unei atitudine cand suntem in marire si in slava desarta a trecatorului Trup : sa cercetam toate si sa procedam cu umilinta la bucuria recunoasterii faptelor noastre de catre multime.

Aceasta multime este foarte schimbatoare, dornica de senzatii tari , de paine si circ, de rasete si spectacol; ea este superficiala si circul doreste sa o reprezinte.Nu are nevoie decat de judecata clipei , de parerea gloatei data de multe ori de unii mai rasariti, mai apropiati de invatati , care , in taina , isi fac propriile jocuri de interese, meschine si nu atingand vreun interes al celor flamanzi si dornici de materialicesti nevoi.

Multimea nu a fost interesata de cauza Mantuitorului, de aportul sau la noua istorie a locului , ci a luat teatrul zilei si l-a savurat.Maine ea va fi altfel si va fi cea care il va acuza pe cel care aducea un nou mesaj: al iubirii, al Legii celei noi.

Mare pilda ne da aceasta sarbatoare pentru ceea ce traim in ziua de astazi. A ne apleca mai mult spre talcuirea ei este vrerea de acum a celor care cauta noi intelesuri la Taina oferita noua .

 

Leave a Reply