RSS
 

Martisorul

01 Mar

Suntem la inceputul celei de a treia luni din acest an calendaristic. Suntem in ZIUA Martisorului .

Suntem la despartirea de clipel grele de iarna si la inceputul aprinderii in intreaga lume a renasterii naturii , a refacerii verdelui in tot ce are viata si e planta .

Suntem la o clipa de sarbatoare a reunirii albului si rosului intrun snur ce poarta numele de MARTISOR.Cele doua culori pot fi interpretate ca unitatea contrariilor: vara-iarna, caldura-frig, lumina-intuneric, fertilitate-sterilitate etc.Albul ne cheama spre puritate si liniste . Rosul ne zice de sange, de viata si de lupta , de o zvacnire a ceea ce este pur si plin de gingasie .

El nu se intalneste decat in spatiul carpatic si in zonele limitrofe, la romani si la unele populatii invecinate, care l-au preluat de la acestia.

Martisorul ramane peste veacuri “funia anului”, care aduna laolalta saptamanile si lunile in cele doua anotimpuri stravechi ale calendarului popular: vara si iarna, simbolizate de snurul bicolor.

Unii afirma ca aceasta traditie este din vremea geto-dacilor si parca nu m-as indoi. Altii ca provine de la romani.Ziua de 1 martie semnifica, în vechiul calendar lunar al romanilor, începerea noului an, iar prima lună a primăverii era dedicată zeului Marte, divinitate considerată protectoare a vegetaţiei şi căsătoriilor.

La români, data de 1 martie este asociată unui personaj mito-folcloric, Baba Dochia, care descinde din vechiul cult al Marii Mame, zeiţă a pămantului şi vegetaţiei. La început, mărţişorul era o monedă din metal, găurită şi agăţată de un şnur împletit sau răsucit, format din două fire, alb şi roşu, reprezentînd întîlnirea celor două anotimpuri, iarna şi primăvara.

În satele din Dobrogea, mărţişorul era purtat de copii, fete sau neveste la gît sau la mînă, “ca să nu le fie obrazul pîrlit de soare”.

Mărţişorul era purtat pînă cînd veneau berzele. Atunci cînd mărţişorul era aruncat, cea care îl purtase spunea:
“Na-ţi negreţele/
Şi dă-mi albeţele”.

În ceea ce-i priveşte pe aromânii din Dobrogea, aceştia puneau la gîtul copiilor, în ajunul zilei de 1 martie, un mărţişor, care avea scopul de a-i feri pe aceştia de boli şi să îi păstreze curaţi ca primăvara.

“În diferite zone din Transilvania, cum ar fi Bistriţa Năsăud şi Bihor, mărţişorul era purtat la mînă, iar atunci cînd era scos, se agăţa de ramurile unui pom înflorit”,( explica Cerasela Dobrinescu , etnograf ).

În Maramureş, mărţişorul era purtat, de copii, fete şi femei, timp de o săptămînă, iar apoi era păstrat ca amintire “într-un loc vederos”. Dacă, în ţinutul pădurenilor, mărţişorul era purtat la gît sau în piept, pînă la lună plină, cînd era vîndut sau dat la schimb pentru caş dulce sau vin roşu, în Sibiu, acesta era purtat în piept, timp de o săptămînă, după care era agăţat de crengile unui copac.

În Moldova, mărţişorul, după ce era purtat 12 zile, era… “băut”. Fetele şi femeile din sat organizau o petrecere cu mîncare şi băutură, ocazie cu care îşi dădeau jos mărţişoarele, spunînd că l-au băut.

Femeile din Banat obişnuiau să îşi păstreze mărţişorul la icoană sau la oglindă, crezînd că acest are scopul de a-i feri pe cei din casă de fulgere şi trăsnete, dar şi de boli.

Se spune că fetele din Oltenia păstrau mărţişorul în sîn, iar dacă o femeie îl vedea, atunci acesteia îi apăreau pistrui. Bărbaţii purtau şi ei mărţişoare, la pălărie.

Mărţişoarele erau purtate toată luna, după care erau păstrate în lada de zestre, îngropate la rădăcina unui pom sau aruncate la răspîntie de drumuri.

“Indiferent de zona în care este purtat, mărţişorul are un scop benefic. Cel care purta mărţişorul avea noroc în rodirea pămantului, copiii erau sănătoşi, iar fetele aveau un chip luminos.( multe din aceste informatii le-am luat de la muzeograful Cerasela Dobrinescu ).

 

Leave a Reply