RSS
 

BASARABIE – soare si vifor !

27 Mar

Astazi, acum 91 de ani , la Chisinau, prim ministrul Tarii- Alexandru Marghiloman – primea , in aplauzele participantilor, vestea ca SFATUL TARII, cu majoritate de voturi, a confirmat dorinta de Unire , conditionata ,a Basarabiei cu Romania. Se termina un proces care a inceput o data cu martie 1917 si se deschidea o epoca in care desavarsirea fauririi statului national roman era finalul.

Toate acestea in conditiile groaznice ale razboiului, ale pierderilor noastre pe toate fronturile, ale derutei clasei politice romanesti, ale stigmatului ca nu suntem in stare sa infaptuim ceea ce ne-am propus inca din august 1916.

Se mai adauga prezenta pe teritoriul nostru a cca. un milion de militari rusi veniti inca din toamna lui 1916 in Moldova libera . Acesti au ravasit teritoriul , au creat debandada si au comis multe fapte de nesupunere fata de autoritatile romane , s-au dedat la jafuri, ascultand -marea lor majoritate – de puterea sovietica , instautata de Lenin , in Rusia , prin lovitura bolsevica de la 25 octombrie/ 7 noiembrie 1917.

Maximalistii ( asa se numeau la noi bolsevicii ) au dorit sa rastoarne ordinea in statul roman si sa instaureze Republica de tip sovietic si la noi. Rezervele noastre de grane erau in Basarabia si acum erau confiscate de comunisti. Noul guvern basarabean in conditiile acestea a hotarat sa ceara ajutorul militar al Romaniei , pe care ai nostri i l-a dat , cu acceptul puterilor aliate. Generalul Brosteanu a restabilit ordinea si a mentinut puterea de la Chisinau.

Lenin ne-a confiscat tezaurul si ne-a anuntat ca-l reda Romaniei cand poporul isi va lua soarta in propriile maini ( aiurea, nu l-am primit nici astazi !).Multi dintre delegatii minoritatilor din Basarabia nu au dorit sa voteze aceasta unire, unii chiar impotrivindu-se.

Oricum, aceasta unire era CONDITIONATA de 10 lucruri expuse de delegati chiar in actul unirii. Nu a fost simplu sa gestionezi o astfel de situatie limita care s-a creat in Basarabia. Nici dupa incheierea razboiului , in anul 1919, lucrurile nu au stat mai bine.

Clasa noastra politica nu a considerat ca are o mare misiune de a realiza integrarea tuturor tinuturilor unite cu Tara in complexul romanesc si s-a dat la acte care nu o situeaza – la scara istoriei – la un loc de cinste. I-am considerat pe basarabeni oameni/romani de mana a doua , am incalcat multe aspecte ale relatiilor dintre frate si frate , am considerat ca e mai bine a ne impune interesele noastre acolo decat sa nascocim cai comune pentru o reala si dreapta consolidare economica , sociala si culturala a Basarabiei.

Am negligat sufletul lor , am impus credintei lor mafia noastra si am adus durere in locul unde trebuia sa aducem jertfa si suflet mare romanesc . Am trimis jandarmul, politaiul , invatatorul etc. fara sa stie sa relationeze corect si in mod egal cu cei din teritoriu. Ei au ramas cu un gust amar dupa ce am fost obligati sa parasim , in iunie 1940, provincia.

Si aici am o piatra pe suflet : nu aveam dreptul si cred ca nici puterea de a abandona o provincie romaneasca care s-a unit cu noi , cu mari greutati si mari sfortari, care a inceput integrarea cu noi. Trebuia la nu fim de acord cu cedarea sub nicio forma a nici unei palme de pamant romanesc .

Cred ca nimeni dintre cei vii din neamul nostru nu are voie sa dea dreptul nimanui de a ceda o bucata de pamant romanesc nimanui.

De ce nu am luptat ?

De ce au fost de acord sa cedeze ?

Toti cei de atunci din conducerea tarii si din armata sunt vinovati ! Singurii care in Consiliul de Coroana au fost impotriva au fost istoricii! Cei care nu au vrut sa luptam au fost militarii care au afirmat ca nu suntem pregatiti de conflictul cu Rusia ! Dar noi cand suntem pregatiti sa castigam cu forta armata drepturile noastre sau sa le aparam cu aceasta armata ?

Aceste fapte raman in istorie si cei de pa langa noi stiu ca daca ceri ceva Romaniei ea cedeaza destul de usor pamantul sau !

Nu este bine la scara istoriei si de aceea cred ca mai bine esti vultur o secunda , decat orice pasare veacuri, nu ?

Basarabia sufera si astazi , este intro stare jalnica si greu se mai intrepatrund interesele cu ale noastre . Ar trebui sa facem mai mult , sa trecem peste clipa politica nefasta din Basarabia si sa intarim unitatea culturala si de neam a noastra cu ei , sa incurajam orice initiativa de acolo care priveste intarirea romanismului , sa ajutam orice persoana care doreste sa studieze mai mult romaneste , sa profitam de orice dorinta a lor de apropiere de Romania si sa asteptam clipa in care putem sa redresam ce n-am dus la standarde inalte in interbelic.

In Timpul cel mare al unui neam greselile se platesc amarnic ! Sa ne bucuram sufletul de aceasta sarbatoare si sa dorim cer senin si soare mult istoriei din fata care va rezolva ca un neam sa fie – asa cum e firesc ! – la el acasa in intregimea lui , pentru taria si puterea lui !

 

Leave a Reply