RSS
 

Archive for martie 24th, 2009

Principiul moral

24 Mar

A cladi scrisul istoric de cele mai multe ori credeam ca tine de o analiza temeinica a multor surse istorice gasite , citite , intelese si analizate judicios din punct de vedere istoric : cauzele, devenirea faptelor si altele explicate de mine intro postare mai veche.

Imbatranind si vazand altfel lumea in care si eu imi duc clipele am rostuit ca numai gugustucii pot scrie fara un principiu moral intemeiat si plin de smerenie. Nu poti aseza un gand despre trecut decat daca ai cu tine si la tine indreptarul moral , prisma prin care poti observa in detaliu faptele , evenimentele, procesualitatea istorica a devenirii omenirii.Spre ce ne indreptam ?Care este scopul devenirii noastre in istorie ? De ce consideram fapte mari unele lucruri si pe altele le omitem ?

Daca la toate am avea o calauza constanta a ceea ce este important in viata unei comunitati atunci poate am vedea altfel lucrurile in scrisul istoric .Prea suntem cantonati intrun demers care ori are o logica romantica , de factura indoielnica pentru prezent, ori suntem intrun scris care nu foloseste nimanui nici macar istoriei aride de tip pozitivist.

Ce ar trebui sa facem ?

Sa gasim acel principiu moral al valorizarii trecutului pentru a aseza in rosturile cele mari VIATA si LIBERTATEA OMULUI si a trece la a condamna tot ce nu se inscrie pe acest sir de fapte demne de o omenire ganditoare.

ISTORIA are inn scrisul ei mii si mii de frapte care descriu crime, crime si iar crime mai toate cu temeinicie argumentate ca necesare pentru ca aduceaubinele nu stiu cui.Adica oamenii omorau oameni si noi laudam crima, justificand-o prin diferite argumente .Cred ca in constiinta epocilor istorice crima mereu a fost justificata ca salvatoare pentru diferite grupuri si ne-am acomodat cu asasinatele , cu razboaiele, cu tulburarile sociale sangeroase, cu fel si fel de crime in numele nu stiu caror interese .

Educatia nostra este de intemeiere a crimei, a distrugerii semenului , avand o venerare deosebita pentru acei semeni ai nostri care au omorat oameni , care au avut decizii de distrugere a mii si mii de vieti. In cartile de istorie avem sute de mari criminali care au – culmea- si fotografiile lor in manualele de istorie si sunt considerati mari oameni, argumentand ca scopul scuza mijloacele si ca ei bine au facut pentru …

RAUTATEA MIJLOACELOR este mereu rascumparata in istorie de SANCTITATEA SCOPURILOR ! Oare ? A conserva ceva – fie el si ceva nobil – cu ajutorul crimei este o ruina si nu foloseste ca model in a educa oamenii care au nevoie de exemple morale.Nu poti sa lauzi crimele facute in numele unor idealuri , nu poti sa fii de acord cu iacobinii care au fost niste teroristi ai epocii lor ?!!

NU poti sa pui egal intre ceea ce este SUS cu ceea ce este JOS, intre CEL DE SUS si oameni, intre RAU si BINE ! Si totusi in acest sens ar trebui sa rescriem istoria si sa punem in discursul cel mare al unei natii faptele de izbanda crestineasca , modelele de sacrificiu pentru semeni, apropierea de oameni si nu crima dintre ei, faptele de unire si nu de lupta si de dezbinare, lucrurile care au facut normalitatea zilei si nu pustiirea clipei in care am fost prezenti etc.

Unde sunt cei care au creat lucruri folositoare omenirii si nu bombe, armamente de distrugere in masa etc ? Unde se invata despre cei mari in creatie culturala si in daruire de semeni si nu in descrierea amanuntita a crimelor de zi cu zi din istoriile tuturor statelor .

Ma uimesc ca Biserica – nici cea ortodoxa , nici cea catolica – nu a protestat niciodata la asemenea abordari si mai mult ea erau prezenta la actele crimelor prin diferitele slujiri de o parte sau de cealalta parte a baricadei.

Napoleon – cum scria Dostoievski in Crima si pedeapsa – este in toate cartile de istorie, chiar si cu poze, si el a omorat toata floarea cea vestita a tinerimii europene de o parte sau de alta a baricadei etc.Si altii si altii…

Nu poti sa intemeiezi respectul intro comunitate si sa aduci norme morale si in acelasi timp sa fii de acord cu crima din discursurile tuturor.

Poate sansa acestui secol si mileniu este sa reaseze scrisul istoric pe acele fapte mari ale apropierii omului de om , ale acelor oameni care au cladit , pe tacute si in normaliate, omenescul din noi si ne-au dat , fara sa ne ceara nimic dreptul de a ne bucura de Lumina.