RSS
 

Archive for martie 3rd, 2009

San Stefano

03 Mar

In anul 1878 intrun cartier al Constantinopolului , la San Stefano, s-a semnat tratatul de pace intre Rusia si Imperiul Otoman. Noi abia am fost primiti sa ne spunem pasurile , prin colonelul Arion, si am fost total neglijati de puterea invingatoare – Rusia. Ii slujisem ei pe frontul balcanic, cooperasem cum am putut noi mai bine si am primit ” onorurile ” tariste bine cunoscute.

Dumnezeu a facut ca fiecare nas sa aiba nasul propriu si dupa nemultumirea Austo-Ungariei de prevederile pacii , Rusia a fost chemata la ordin la Berlin , de Germania , unde un nou Tratat de pace s-a incheiat cu punerea pe butuci a vecinului nostru de la Rasarit.

Era intaia oara cand o mare putere care a invins o alta mare putere sa aiba parte de o pace care se incheia in alta parte decat intro localitate din teritoriile beligerante. Rusia era pusa sa-si ia notite la Berlin, de voie sau de nevoie a executat ceea ce i s-a impus.

Bulgarii serbeaza ca zi nationala San Stefano si nu Berlinul, e voia lor ! Aici ei au primit independenta de la rusi si pentru Rusia , incepand sa se consolideze ca stat european.

Aceasta pace Europa nu a recunoscut-o pentru ca Rusia, aici, si-a dat arama pe fata si a facut ca testamentul politic al lui Petru sa prinda contur si astfel ea sa aiba suprematia in Balcani.Norocul nostru si al celorlalti din aceasta zona este ca a nemultumit pe cei puternici din acest continent.

Noi avem un gust amar de la aceasta pace , dar istoria a mers inainte si gustul s-a intarit . Nici Berlinul nu a fost o solutie agreabila pentru ca si aici am fost lasati sa vorbim fara ca nimeni sa ne bage in seama , ba , mai mult , ni s-a oferit independenta dupa ce noi executam doua mari cerinte impuse: recunoasterea cetateniei romane pentru evrei( modificand articolul 7 din constitutia din 1866 ) si stingerea litigiului asa numitei afaceri Strousberg( concesionarea construcţiei liniei ferate Roman-Bucureşti-Vârciorova consorţiului prusian condus de Heinrich Strousberg, un antreprenor german ).

Noi ne-am cam facut ca ploua si am dorit sa-i pacalim , dar marile puteri nu ne-au recunoscut independenta decat dupa ce noi am imdeplinit toate cerintele lor.

Asa am primit din partea Germaniei , Frantei si Marii Britanii, la 20 februarie 1880, recunoasterea si apoi am facut efortul cel mare de a ne incadra si noi cu adevarat in marea familie a natiunilor libere europene si la 14 martie 1881 ne-am proclamat REGAT, cu acordul mai marilor Europei.

Aceasta data este cu adevarat cea care ar trebui sa o serbam pentru tot efortul nostru de la 24 ianuarie/5 februarie 1859 si pana la castigarea independentei si recunoasterea unui nou statut politico-juridic international pentru Romania.