RSS
 

Management şi lidership

22 Feb

În istoria omenirii s-a întâmplat de puţine ori ca un sistem să se dezvolte atât de repede sau să aibă un impact atât de mare cum a avut managementul.
În mai puţin de 150 de ani managementul a transformat întregul edificiu social şi economic din ţările dezvoltate ale lumii. El a dus la crearea unei economii globale şi a determinat stabilirea de noi reguli pentru ţările care urmau să participe la acest sistem de pe poziţii de egalitate.

CONCEPTUL DE LIDERSHIP

Există în literatura de specialitate mai multe moduri de a defini lidershipul:
„arta de a influenţa oamenii, de a ne urma în îndeplinirea unui ţel comun” (Koontz şi O’Donnell , 1976);
„procesul de influenţare a activităţilor unui individ sau unui grup în eforturile lor de a îndeplini un ţel într-o situaţie dată (Hersey şi alţii, 1996);
„influenţa pe care anumiţi indivizi o exercită asupra atingerii obiectivelor altora, într-un context organizaţional” (Johns G., 1998).

Sintetizând, putem spune ca diferenţa fundamentală dintre lider şi manager o reprezintă capacitatea primului de a determina o participare voluntară a colaboratorilor în timp ce managerul poate apela şi la constrângere.

Procesul de lidership are la bază două elemente cheie: liderul, sau persoana care exercită influenţa şi modurile în care liderii aleg să-i influenţeze pe ceilalţi.
Lideri au existat din cele mai vechi timpuri în istoria umanităţii, deşi nu întotdeauna faptele lor au fost benefice pentru societate (vezi cazul lui Hitler).

În afaceri, liderii au căpătat un rol determinant concomitent cu creşterea rolului resursei umane în organizaţie.

Trecerea de la un sistem economic bazat strict pe producţie, pe rezultate, în care oamenii erau simple rotiţe într-o maşinărie mult prea complicată pentru a le asculta părerile şi nevoile, la un sistem mult mai uman în care oamenii contează şi au un cuvânt de spus, a determinat apariţia liderului.
Acesta este un manager aparte, care face diferenţa.
Este persoana carismatică, capabilă să modeleze persoane, idealuri şi să obţină rezultate mai bune în condiţii economice similare.

Maniera în care liderii aleg să exercite această influenţă este o consecinţă a felului de a fi sau poate fi rezultatul unei învăţări susţinute. Ca şi în management, şi în lidership putem vorbi şi de aspecte native. Astfe, flerul din management, arta de a şti să acţionezi într-un anume moment, poate fi în lidership carisma acestuia, empatia sa. Unii lideri, ajutaţi de aceste elemente ajung mai uşor la performanţă. Alţii obţin acest statut mai greu, aplicând diverse metode cum ar fi implicarea angajaţilor în deciziile curente şi nu numai.

Managementul actual, se centrează pe câteva principii :

se referă la oameni.

este strâns legat de cultură.

In fiecare şcoala este nevoie de asumarea angajamentului, de respectare a obiectivelor şi valorilor comune. (…) Cea dintâi sarcină a managementului este analizarea, stabilirea şi exemplificarea acestor obiective, valori şi cauze.
trebuie să le asigure şcolii şi fiecărui angajat capacitatea de creştere, de dezvoltare, pe măsură ce se produc schimbări ale nevoilor şi perspectivelor.
Şcoala trebuie să se bazeze pe comunicare şi responsabilitate individuală.
Performanţa trebuie să devină o parte integrantă a şcolii şi a managementului: ea trebuie măsurată – sau cel puţin estimată – şi trebuie permanent îmbunătăţită.

Plasarea oamenilor în centrul oricărui sistem de management este o condiţie sine qua non a unei activităţi durabile, competitive. „A conduce înseamnă, printre altele, a munci cu oamenii, a te raporta permanent la viaţa, interesele, năzuinţele, doleanţele şi aspiraţiile lor, fie individuale, fie de grup” (Zlate, 2004).

Gestionarea unei activităţi vizează o întreagă procedură care include:

definirea corectă a posturilor şi cerinţelor acestora,

procesul de recrutare şi selecţie, activităţile de integrare,

obţinerea rezultatelor şi evaluare a acestora,

gestionarea momentelor de criză, armonizarea intereselor angajaţilor .

„Lidershipul reflectă dimensiunea umană a managerului ,acea latură ce îi permite să influenţeze, să determine grupul pe care îl conduce să conlucreze la îndeplinirea obiectivelor organizaţiei”. (Păuş, 2006).

Viziunea, care presupune o vedere mai amplă, de ansamblu, adesea pe termen lung şi din diferite perspective. În realitate,încercarea de a surprinde cât mai multe variante situaţionale este benefică deoarece conduce la acţiuni rapide în momentul producerii evenimentului.
Mai mult, se dezvoltă un anumit tip de gândire, care permite generarea de situaţii şi soluţii într-un timp din ce în ce mai scurt.
Astfel, o generare şi analiză a situaţiilor posibile nu poate fi decât constructivă.

Realitatea, care presupune reacţionarea la fapte şi nu la iluzii. Trebuie făcută o demarcaţie clară între viziune şi iluzie. Viziunea grefează pe situaţii şi elemente concrete, cu probabilitate mare de realizare, în timp ce iluzia este nocivă, deoarece presupune o distorsionare a realităţii. Liderul care are iluzii va genera dezastre de proporţii.

Etica, ce presupune atenţie faţă de problemele oamenilor. Acest tip de implicare trebuie privit cu atenţie: există situaţii în care liderii, în dorinţa de a fi sensibili la problemele oamenilor (fie pentru că nativ au această inclinaţie, fie pentru că au fost instruiţi în acest sens) alocă foarte mult timp acestui aspect.
Consecinţa: scăderea randamentului individual, apoi al şcolii şi uneori dominarea de către angajaţi. Astfel, trebuie stabilite limite ale aplicării eticii în vederea obţinerii excelenţei.

Curajul implică asumarea riscurilor, iniţiativă susţinută, continuitate. Curajul înseamnă să te ridici dintr-o situaţie mai puţin favorabilă, să analizezi lucrurile cu calm şi să o iei de la capăt cu încredere. Este poate, o completare a celorlalte trei elemente: un lider are nevoie de curajul viziunii, al realităţii şi al aplicării eticii.

ETICA LIDERULUI
presupune în primul rând adoptarea unei poziţii corecte, morale atât în viaţa privată cât şi la locul de muncă,
înseamnă responsabilitate în orice moment,
reprezintă puterea de a fi mereu un exemplu pozitiv,
4.este control şi coordonare proprie, autoperfecţionare şi de ce nu, desăvârşire.

„De aceea, conştientizarea acestui rol este determinantă.
Pe măsură ce prestigiul şcolii creşte, liderul devine tot mai cunoscut în comunitate şi are posibilitatea să exercite un impact mai mare asupra categoriilor cu care interrelaţionează.

Afirmaţia că un lider nu trebuie să fie etic pentru a obţine succes trebuie eliminată în cel mai scurt timp.
Negarea eticii liderului este similară cu negarea eticii în afaceri. Pe scena mondială a afacerilor cei care dau tonul sunt managerii. Prin poziţia lor, pro etică, aceştia pot aduce o nouă dimensiune în centrul atenţiei: aceea a moralităţii, a lucrului bine făcut din care au toţi de câştigat.

O definiţie sintetică a eticii este „Fii de folos!”, în timp ce „Generozitatea este cea mai bună politică” însumează înţelesul ei (Koestenbaum, 2002). A fi de folos nu înseamnă doar a oferi comunităţii bunurile şi serviciile de care are nevoie, ci înseamnă o atenţie sporită şi pentru elevi şi pentru toate părţile interesate.

Un lider etic, este o persoană utilă, generoasă şi cu o mare capacitatea de a vedea lucrurile şi din perspectiva celuilalt (elev, angajat, concurent, universitatea din apropierea şcolii etc.).

Câteva repere ale unui lider etic, fără a avea pretenţia de a fi toate, sunt prezentate în continuare:
Organizaţia este văzută ca o echipă, în cadrul căreia fiecare are un loc bine determinat.
Liderul are obligaţia morală de a face această echipă să funcţioneze şi să obţină rezultate. Este nevoie de un sens, de o cauză pentru care echipa să lupte.
Liderul este acela care dă sens lucrurilor, care indică spre ce tinde organizaţia – scopuri morale, corecte şi indică şi o parte a mijloacelor prin care se pot realiza obiectivele.

Liderul explică, nu creează presiune. Etica în acest sens vine din valorile însuşite de acesta, valori care au la bază:
înţelegerea;
răbdarea;
capacitatea de a asculta.

Comunicarea în toate direcţiile (şi mai ales de jos în sus) este încurajată.
Un lider etic nu va pune interdicţie în exprimare oamenilor lui. Din contră, îi va încuraja, pentru că numai prin cunoaşterea opiniilor, pot fi identificate şi analizate problemele şi găsite soluţii.

Grija pentru angajaţi este o modalitate prin care liderul îşi poate întări poziţia. Provocarea etică a acestuia este găsirea unor soluţii mulţumitoare pentru toate părţile, adesea aflate în conflict de interese. Capacitatea acestuia de a găsi variante acceptate de părţi este expresia unei nivel de etică înalt.

Principialitatea, moralitatea şi integritatea sunt repere ale liderului pe care trebuie să le imprime şcolii pe care o conduce. Astfel, o organizaţie se diferenţiază prin valorile sale.
Aceste valori se traduc în idealuri. Spre ele ţinteşte şcoala şi prin ele şcoala se poate remarca.

Concret, aceste trăsături se traduc în:
libertate,
egalitate,
onestitate
demnitate.

Sunt poate dimensiunile cele mai profunde ale unui lider etic, pentru că pleacă de la drepturile fundamentale ale oricărui om. Un lider etic nu poate fi rasist, nu poate fi părtinitor, nu poate acţiona din impuls. El este un model de dreptate, de corectitudine, de adevăr.

Conştientizarea impactului pe care îl are asupra oamenilor. Un lider etic trebuie să înţeleagă că în ochii echipei sale el este un model, un mentor. Înţelegerea rolului său şi asumarea ca atare trebuie să fie un factor pozitiv de putere, utilizată eficient şi nu unul negativ, tradus în abuz.

Asumarea răspunderii pentru acţiunile angajaţilor este o dovadă de altruism şi de încredere în echipă. Solidaritatea în momente de criză, în locul unor acuze grave care nu fac decât să demoralizeze, este mult mai benefică. Sigur că nu trebuie încurajate practici neetice, greşeli bazate pe necunoaştere, indolenţă, indiferenţă.
Însă înainte de a da verdictul, liderul trebuie să fie un judecător în adevăratul sens al cuvântului.

Fără etică lumea nu are nici o perspectivă. Inexistenţa eticii conduce la şanse pentru persoane sau grupuri izolate, care, îmbătate de un succes aparent pot provoca distrugeri imense.

A deveni lider este greu. A deveni un lider etic este şi mai greu. Dar pentru viitor este o condiţie necesară pentru succes. Şcoala se transformă într-un mecanism care, pentru a fi performant, trebuie să fie etic.

P.S. de astazi blogul meu are o noua fata !

 

Leave a Reply