RSS
 

Daruire … coliva si Sambata Mortilor

21 Feb

Astazi ,la noi, la romani este Sambata Mortilor, adica o aducere aminte , a fiecaruia de cei dragi , din neam in neam , din partea sotiei si din partea sotului , rudele plecate mai repede decat noi la ceruri.

Trupul cel nevazut al poporului ( neamul nostru cel mic ) se reuneste astazi intrunul singur spre taria acelui neam . Poate nu intamplator copiii sunt cei care duc traditia , cu o conditie : sa fii vazut si sa fie educati in respectul stramosilor. Toti mergem spre acelasi drum ,de mii de ani , important este cum si cu cine suntem alaturi.

Momentul acesta mi-a dat posibilitatea de a ma gandi la COLIVA care se da de pomana in acest ritual de pomenire. Ea este o prajitura ce vine de la geto daci si este data numai la parastase, pomeni, inmormantari etc.Stamasii nostri ne-au lasat spre aducere aminte o delicatese care iata noi nu o folosim la alte sarbatori , ci numai la pomenirea mortilor si , mereu , o dam GRATUIT semenilor. E ceva , nu ?

Ar trebui reflectat mai mult asupra insemnatatii acestui gest ! Coliva ar putea fi prajitura noastra nationala , dar poti sa o impui in acest mod ?

Cand era mic . acum peste patruzeci de ani, mamaia ma punea sa aleg graul de neghina si restul de impuritati si apoi il spalam in doua – trei ape, il puneam in piua de lemn si cu o piatra sub forma unui batator frecam graul si ii scoteam pleava . La sfarsitul unei operatii de acest fel il frecam in maini, il vanturam si apoi inca de doua ori faceam la fel. Apoi ,era pus un pic la soare si pregatit pentru fiert , la foc mic , in tuci de aluminiu , cu sare.

Nuca pentru coliva , dupa ce era scoasa din nucile aflate in podul casei, era pusa tot in piua si faramitata .Dupa fierberea graului era pus intro copaita de lemn spre a se raci . In dimineata zilei de mers la biserica , pe la orele cinci – sase, erau framantate graul fiert , nucile, mierea si zaharul pana formau o legatura puternica intre ele si deveneau toate maronii-albicioase.

Se punea , apoi, esenta de rom sau coaja de lamaie .Erau pregatite tavile si se aranjau colivele .Pe ele se puneau nuca macinata , data prin masina , zaharul pudra si , la sfarsit , pe coliva , se punea semnul crucii cu un obiect din marmura alba , ca o stampila .Cateodata mai punea cacao sub forma crucii.

Asa se ducea cu ea la biserica si dupa slujba si impartit treceam la mancat , la greu, coliva .Mi-a placut dintotdeauna si cred ca este un deliciu si imi pare rau ca nu o putem consuma decat in atari situatii.

Merita mai mult acest fel satios si foarte gustos fel de mancare . Getodacii ne-au transmis-o prin daruire si noi la randu-ne mentinem acest ritual . Mari intelepti au fost pentru ca nimeni nu ne-a putut face sa ne schimbam in aceasta directie , poate am adus unele innoiri vizavi de arpacas in loc de grau etc. Dar esenta este aceiasi.

 

Leave a Reply