RSS
 

CODUL DE CONDUITĂ AL UNEI ŞCOLI

23 Feb

Eforturi depuse de şcoli pentru:
1.a înţelege cerinţele actuale ale elevilor;
2.a le ierarhiza cerinţele;
3.a coopera cu aceştia şi a le sugera priorităţile lor şi a le perpetua satisfacţia;
4,manifestarea în creştere a unor atitudini etice atât ale şcolilor cât şi ale elevilor.

“CARACTERUL CONTEAZĂ”

Şcoala trebuie să pledeze pentru armonie şi echilibru, pentru curaj şi unitatea virtuţilor, educaţia morală urmărind în cele din urmă să formeze dorinţele ordonate în cel mai corect mod posibil, adică să înveţe oamenii să dorească ceea ce este bun pentru ei în mod veritabil.

Elevii trebuie educaţi pentru a fi apţi de a intra în relaţii de cooperare, de încredere cu oameni care sunt străini.

Şcoala, echipele sportive, artistice, organizaţiile de tineret, media şcolară etc constituie un adevărat “POD CĂTRE INTEGRITATEA PROFESIONALĂ ”.

Şcoala în sec al XXI-lea trebuie să fie : mai deschisă , mai puţin ierarhică,
cu mai mult respect pentru toţi participanţii la actul educaţional.

Un brand, o “şcoală prietenoasă” – este în responsabilitatea şcolii de reacţiona şi “a lua cuvântul”, comunicând în mod adecvat şi asigurând confortul elevilor, restaurându-le încrederea .

SUCCESUL DEPINDE DE TĂRIA ANGAJAMETULUI!

POT → definirea scopului, incluzând valori, viziune, misiune, ţinte(PERSPECTIVA INTERNĂ)
CERCETEZ → studii, chestionare, discuţii etc pentru a ne ajuta să înţelegem , să cunoaştem elevii şi toţi factorii care contribuie la actul educaţiei
ANALIZEZ → ce mă individualizează ca şcoală, luând in calcul punctele slabe şi oportunităţile
ÎMPLEMENTEZ → punerea în acţiune a ofertei educaţionale, a rezultatelor cu strategia adoptată
STRATEGIZEZ → (înainte de implementare) – dezvoltarea obiectivelor, a unui nou traseu (rută de educaţie )
EVALUEZ → măsurarea corectă a rezultatelor şi a reacţiilor elevilor.

Şcoala trebuie să poată face diferenţa între ceea ce este bun şi ce este rău pentru elevi
Se poate învăţa mult din nemulţumirile diferite ale elevilor.(M. R. Myron, P Truax , 2007).

DETERMINANŢI CUTURALI AI SATISFACŢIEI ELEVULUI

Şcoala înseamnă interacţiune socială şi culturală şi de aceea impactul valorilor culturale şi morale asupra satisfacţiei elevului este important.

CODUL DE CONDUITĂ este un contract moral între şcoală şi elevii pe care îi serveşte sau doreşte să-i servească;el reflectă sistemul de valori din şcoală, direcţionează comportamentele umane individuale şi de grup
formulează, în scris: devize, principiile,motto,normele,idealurile.

Codul este un instrument de management extrem de util şi eficient, cu condiţia să fie operabil,uşor de utilizat si aplicarea lui să fie vizibilă în rezultate palpabile.

În acest cadru,
nimeni nu poate spune dacă s-a încălcat sau nu ontologia, atâta timp cât nu există un anumit cod deontologic la care să se raporteze ;
Se rezolvă nevoia (socială)de a sancţiona comportamentele umane considerate indezirabile;
Se încearcă prevenirea unor comportamente care vin în contradicţie cu codul respectiv
Se realizează normarea, prescrierea dezirabilului în cadrul organizaţiei;
Se face apel la o instanţă morală, se dă consistenţă ideii de moralitate.

Astfel, codurile de conduită din şcoală îşi propun, prin conţinutul lor, să promoveze practicile corecte, cinstite,drepte în relaţiile care iau naştere în interiorul şcolii.

Astfel, codurile de conduită din şcoală îşi propun, prin conţinutul lor, să promoveze practicile corecte, cinstite,drepte în relaţiile care iau naştere în interiorul şcolii.

Eforturile depuse de şcoli pentru obţinerea statutului de unitate şcolară etică îşi găsesc materializarea în :
protecţia mediului înconjurător;
prevenirea fumatului juvenil ;
sprijinirea dezvoltării artelor, sportului;
iniţierea unor acţiuni umanitare;
combaterea consumului de droguri, substanţe interzice în rândul tinerilor;
demonstrarea angajamentului faţă de valorile societăţii şi comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea;
adoptarea unei atitudini proactive în reglarea problemelor umane, sociale, ecologice.

În concluzie,
parteneriat între şcoală – comunitate-societate.

Printre principiile eticii se numără:
Respectarea confidenţialităţii informaţiilor:
de către salariaţi faţă de şcoală;
de către şcoală faţă de elevi.
b) Sensibilitatea faţă de conflictele de interese:
detectarea lor şi, dacă este posibil, evitarea lor;
transparenţa;
apelarea la arbitrii neutri pentru rezolvarea lor.
c) Respect faţă de regulile de drept
d) Conştiinţă profesională, profesionalism:
exercitarea profesiunii cu conştiinţă şi prudenţă;
cultivarea competenţei profesionale;
limitarea deciziilor şi acţiunilor la competenţa profesională.
e) Loialitate şi bună credinţă:
a nu înşela;
a-şi ţine cuvântul, a şi echitabil.
f) Simţul responsabilităţii:
a avea în vedere consecinţele practice ale deciziilor;
asumarea propriei responsabilităţi.
g) Respectarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi:
libertate în comportament şi de opinie;
evitarea discriminărilor de orice fel.
h) Respectarea fiinţei umane:
a nu aduce prejudicii intenţionate celorlalţi (ci, eventual, doar ca efecte secundare );
a respecta personalitatea umană, cu necesităţile şi exprimările sale (Tigu, 2003).

Şcoala trebuie să protejeze libertăţile bazice ale individului, adică dreptul de a alege ce să facă fără însă a interfera cu libertatea altui individ.
Libertatea individuală trebuie raportată la drepturile individului.
Discuţia despre drepturile individului este punctată de nume sonore începând cu John Locke (1632-1704), Thomas Jefferson (1743-1804) şi Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), dar şi de concretizări constituţionale generate la nivelul majorităţii statelor actuale. Apărarea pieţei libere apare derivată din:
Dreptul general la libertate care se bazează pe considerarea naturii umane a individului, acceptându-se, ca subînţeleasă, premisa comportamentului său liber şi raţional;
Respectul pentru drepturile individului, care este pus în valoare de acceptarea unei varietăţi de drepturi ale altor indivizi;
Dreptul la proprietate privată, care asigură baza materială pentru a genera protecţia demnităţii umane a individului;
Într-o formă sau alta, cele trei elemente enunţate afirmă şi argumentează ideea privind modul de acţiune al liderilor.

A  existenţa unui cod de conduită specific;

B  proceduri de monitorizare şi implementare a lui;

C  nivelul de dezvoltare a codului pe trepte şcolare;

D  maniera de sprijinire şi de aderare ;

E  implementarea efectivă a codului.

Codul ≡ un element de contact între şcoală, elevi, comunitatea locală, cetăţean;
≡ provocare – reprezentată de presiunea crescândă a aşteptărilor cu conotaţii etice ale elevilor;
≡ mod de a comunica în mod adecvat şi a asigura confortul elevilor, restaurându-le încrederea că şcoala este o instituţie publică ce le oferă servicii educaţionale specifice;
≡ ameliorator al tensiunilor interne;
≡ un mod specific de a defini o unitate şcolară.

Un bun cod de conduită, ar trebui să vizeze atât procesul operaţional, comportamentul liderilor şi elevilor, dar şi principii ce guvernează şcoala, problema limitării resurselor, a transparenţei raportării în cadrul situaţiilor financiare anuale, a relaţiilor cu părinţii, comunitatea şi autorităţile statului.

Codul de conduită etic al unei instituţii trebuie construit în jurul unor obiective clare:
promovarea valorilor, a principiilor etice;
crearea unui climat etic adecvat activităţii
profesionale, în acord cu ţelurile instituţiei;
prevenirea şi rezolvarea conflictelor etice;
descurajarea practicilor imorale, sancţionarea abaterilor de la valorile instituţiei.

Codul de conduită trebuie să expună atât principii generale, valori morale în mediul şcolar cât şi o serie de măsuri pentru prevenirea şi combaterea corupţiei cum ar fi: evitarea creerii unor situaţii ce favorizează acte de corupţie, neimplicarea în evenimente care generează corupţie, mediatizarea evenimentelor de corupţie cu exemple concrete.

Necesitatea aplicării unui cod de conduită decurge din interesul şcolii de a proiecta şi de a avea o viziune pe termen lung, reputaţia ei fiind considerată un plus de valoare pentru entitate, din dorinţa de a preveni corupţia, frauda şi alte legalităţi sau din dorinţa managerului care are o responsabilitate ca membru activ al comunităţii.

În principiu, un astfel de cod ar trebui să vizeze:
1. aspecte concrete legate de respectarea legilor şi
regulamentelor;
2.anticorupţia;
3.condiţiile de muncă echitabile;
4.conflictele de interese;
5.contabilitatea şi raportarea financiară;
6.confidenţialitatea;
7.preocupările;
8.reclamaţiile;
9.responsabilitatea.
Toate aceste aspecte integrate în cadrul unui cod aparţine managementului de vârf, formele acestuia variind funcţie de mărimea, domeniul şi preferinţele şcolii. După elaborare, acesta trebuie comunicat tuturor părţilor interesate atât din interiorul cât şi din afara entităţii.

Concluzii

Fiecare şcoală trebuie să-şi conceapă o filozofie a unui comportament responsabil din punct de vedere social şi etic;
Codurile de conduită nu sunt suficiente pentru a asigura un comportament civilizat, etic;
Etica şi responsabilitatea socială necesită un angajament zilnic şi total din partea şcolii (lider, profesori, salariaţi, elevi etc);
Comportamentul etic
trebuie să fie o parte integrantă a organizaţiei, un MOD DE A TRĂI care trebuie profund înrădăcinat în organismul colectiv al şcolii;
trebuie să fie o modalitate de existenţă a şcolii care este transmisă de la o generaţie la alta, la toate niveluri organizaţiei.
Un rol important în luarea deciziilor etice revine managerului;
Promovarea valorilor etice se face prin lucru în echipă şi prin iniţiativă iar rezultatele apar prin creşterea reputaţiei şi a imaginii şcolii. (Brandul creşte).

 

Leave a Reply