RSS
 

Archive for februarie 16th, 2009

Generatii fara memorie

16 Feb

La prima vedere/ strigare s-ar putea spune ca e un nonsens, adica cum sa fie o generatie fara memorie ?

Daca as reformula ar trebui sa spun : generatie fara experinta istorica , asa poate suntem intro noua asezare a conceptului mai aproape de real.

Dar si acum am putea vedea ca, in timp, orice generatie are propria ei experienta istorica , are propriile ei framantari si propria ei viziune despre ceea ce inaintasii ei au produs, au realizat , au facut pentru consolidarea sau destructurarea identitatii etnice respective.

De fapt , am impresia prin ceea ce am spus ca avem a vorbi de doua generatii : ele sunt total diferite , e una a fi intro generatie fara memorie si alta intro generatie fara experienta istorica . Grav este sa faci parte din prima . O generatie fara de memorie este cum zic eu ” linsa pe creier “, sortita pieirii, supusa distrugerii din orice parte si de la orice , atat din interior , dar mai ales din exterior.Asta nu inseamna ca exteriorul este cel care distruge mai accentuat , dar de cele mai multe ori , nefiind implicat emotional si identitar , acesta poate produce traume mult mai mari unei realitati identitare vizibil afectate.

Stim cu totii ca trecutul nu poate fi conservat si de aceea avem nevoie ca generatiile care vin sa cunoasca ceea ce a fost in perioada comunista , sa stie sa face legatura cu epocile de normalitate umana precomuniste, sa actioneze in favoare institutiilor democratice .

Ca sa construim si sa conservam o memorie colectiva nu este nevoie sa refacem Gulagul, teroarea bolsevica etc ( slava Domnului !),ci avem mai multe cai : fie la biblioteca , fie la intervievarea oamenilor care au trait acele mcumplite vremuri, fie sa uitam .

Cred ca ultima varianta de lucru este mai spre cei care sunt astazi in scoala , interesul majoritatii fiind scazut si nu stiu de ce , poate din lipsa de informatii de la parinti , comunitate, poate nepasarea fata de o epoca de mari traume morale si fizice pe care le-a produs unei majoritati a populatiei , poate frica de a-si mai reaminti cei varstnici si de a mai povesti celor tineri , poate dispretul celor tineri fata de o generatie care nu a facut decat sa accepte gulagul in vremea lor etc.

Abandonarea trecutului in neantul nespusului ne paste daca nu luam masuri de redresare a situatiei, adica o intarire a informarii diverse fata de ceea ce numim memoria comunismului, cu toate ale lui: societate, economie, cultura , comunisti , turnatori , tortionari , condamnati, nomenclaturisti etc.

Din punctul meu de vedere , trebuie produse judecati de valoare fata de momentele cele mari din comunism , fata de evenimentele impovaratoare la nivelul natiunii, fata de aparatul de partid, fata de cei care au decis strategia si directia devenirii comuniste , fata de oamenii care au facut parte din nomenclatura comunista , care au fost platiti din partea Partidului Comunist sau UTC , fata de cei cdare s-au opus dictaturii , care au patimit in inchisorile comuniste, fata de cei care primeau bani tradandu-si semenii ( parinti , frati , surori , colegi etc. ).

Dorim sau nu si noi suntem produsul acelei epoci si cred ca un mare rol il joaca modul in care organizezi dialogul despre epoca trecuta totalitara.Cu intelegere , cu dorinta de a nu muzeifica , ci de a diseca , cu observarea traiului zilnic, tragicomic, al oamenilor simpli care au fost fortati sa se adapteze din mers la teroare, nu condamnand totul, nu stigmatizand o epoca intreaga , ci cautand a vedea mecanismele prin care a fost posibil sa se intample asa ceva .

Tinerii nu au ce sa uite pentru ca ei nu au cunoscut epoca , relatiile , viata in comunism , ei nu stiu si poate nici nu sunt interesati , intro epoca a calculatorului si IT, INTERNETULUI , WEB , 4 D, second life, consumismului, tehnologiilor avansate, robotilor, cipurilor de orice fel, de ceea ce a fost experienta comunista , cu toate ale ei .

Deunazi , la o ora , vorbeam despre Marx & company si am vazut ca elevii nu se prind , m-am orpit din expunere, am intrebat daca stie cineva ceva de Marx si am aflat – cu uimire , la inceput , apoi cu placere, mai incolo !- ca nimeni. Acestia sunt si este “meritul ” nostru ca nu au stire de ei ( apologeti ai comunismului, strategi, constructori etc.)!

Analiza represiunii nu poate duce la impunere , dar este o datorie a generatiei mele de a cladi o memorie a represiunii, o memorie a suferintei , o memorie a distrugerii libertatii umane , o memorie a rezistentei si o memorie – care sa nu se uite – a normaliatatii umane.

E mult de lucru in care nu putem impune mai nimic, ci cautate caile prin care sa nu se piarda prea mult din veninul creat timp de multe si infricosatoare decenii.