RSS
 

Archive for februarie, 2009

Suntem in impas

28 Feb

Totul se rearanjeaza , se recladeste in jurul nostru.Lumea in care am trait o buna bucata de timp devine o parte care nu-si mai afla locul in ceea ce acum este .De ce sunt toate acestea tocmite sa ne zdruncine sistemul de valori in care eram conservati ?

Dintrun motiv mai mult decat simplu :suntem in impas, aspiram la o noua devenire intrun real care pare halucinant. TOTUL CURGE !

Vrem sau nu vrem sa recunoastem miscarea actuala a lumii este indreptata spre alte modalitati de intelegere dintre semeni, care au la baza realitatile cotidianului complex in care ne ducem zilele:

web, internet, second life, IT, i-phone etc.,

un altfel de OM aflat in permanenta in CRIZA de IDENTITATE,
in ANXIETATE, in neintelegerea vremii in care traieste,
in dorinta oarba de a se realiza cu orice pret si cu
orice mijloace,

alte institutii care antreneaza individul in cautarea
asa zisei fericiri personale fara a tine seama de drumul
anevoios al cunoasterii, al invatarii sociale, al
construirii unei personalitati armonioase, deschise
la framantarea sau tulburarea colegului, prietenului,
sotului etc.,

alte relatii intre semeni care au la baza mai ales
interesul imediat de a te folosi de un semen si nu
dorinta de a cladi in timp ceva trainic .

In atari conditii ce poate face sistemul de educatie ?

Foarte mult daca societatea este consolidata , daca institutiile democratice functioneaza corect, daca exista un pachet legislativ care sa modeleze noile generatii dupa interesele ei si ale vremii in care suntem , daca sistemul de recrutare a educatorilor este calitativ si foarte stict, daca ordinea si disciplina sunt bazele cladirii relatiilor intro unitate scolara , daca …

Da nu lucrurile sunt cosmetizate, trec prin pasi de furnica in ceva care poate deveni de neinteles si se poate indrepta spre haos din toate directiile si in dauna intregului sistem.

A avea grija de acest segment ( educatie ) insemna a avea sub ocrotire devenirea unei societati in viitorul imediat dar mai ales al celui de perspectiva .

 

27 Feb


alt=”Reprezint Muntenia in recensamantul Bloggerilor” border=”0″
title=”Reprezint Muntenia in recensamantul Bloggerilor” />

 

Vremea este …

27 Feb

Vremea este trecatoare , dar omul prin faptele lui poate fi nemuritor ! Ce ne conduce la o astfel de apreciere ?

Nu exista om care sa nu fie supus unei vremi anume in care sa-si desfasoare firul vietii sale.El este nevoit sa se strecoare in meandrele concretului timpului sau . Daca intelege rosturile lumii inh care traieste poate avea castig de cauza si poate sa se realizeze. Daca nu , are nenumarate probleme , nu intelege rosturile devenirii in societate , este vazut anapoda de semeni si nu face parte din turma vremii sale.

A produce diferit clipele de viata fata de majoritate este un act de cutezanta pentru orice vreme din istorie. A te alinia multimii este mai usor , pentru ca este in sensul valului care duce cu el de toate – si bune si rele .

Vremea este de a raspunde unei societati informatice si unei societati a cunoasterii si daca ai toate la indemana , esti cu nevoile material-biologice satisfacute, daca participi la viata democratica a societatii din care faci parte, daca simti relele si ai timp sa le faci sa se schimbe in bine – inseamna ca mergi pe firul timpului tau.

Daca nu , nu !

 

Timp si timpurile

26 Feb

Timpul este – de la filosofie – dincolo de om si un fenomen obiectiv.Orice forma de existenta nu poate sa fie in afara timpului.Nu poti ca fiinta sa fii in afara timpului real al lumii.

Senzatiile de timp ale omului sunt cele care il orienteaza in spatiul in care el traieste.Acestea reflecta realitatea obiectiva din afara omului.Cand delimitam miscarea noi incercam sa cunoastem anterioritatea si posterioritatea unui lucru, fenomen, fapte etc.Timpul se produce in miscare , cand luam la cunostinta despre lumea din jurul nostru.

TIMPUL ALSOLUT CURGE FARA NICI O LEGATURA CU CEVA EXTERN.
El curge in mod egal, nemasurabil.

Timpul relativ este determinat de DURATA , care la randu-i este in relatie de determinare cu miscarea.

Timpul omului este masurat in secunde, minute, ore, zile, luni, trimestre, semestru, ani , decenii, secole, milenii.

Cand avem treaba, suntem preocupati zilele trec repede si anii la fel.invers, zilele trec incet si anii repede.oricum zilele omului trec repede.

TIMPURILE – prezente, trecute, viitoare – tin de om , de izvoarele lui de civilizatie , de experienta de viata , de starile proprii.

Singularitatea trairii timpului ne face sa avem experiente diferite si aprecieri complexe asupra realitatii infinite .Timpurile tin oamenii in jocul lor si cei care nu le inteleg sunt marginalizati sau expusi hazardului puterii vremelnice.

 

De-as avea…

25 Feb

De-as avea :
Urechea Ta spre ruga mea;
MAI MULTA Frica de Dumnezeu;
Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu;
Judecăţile Tale adânc mare;
Umbra aripilor Tale as nadajdui mai mult ;
Izvorul desfătării Tale as adapa multimile;
Lumina Ta am vedea Lumină;
Putere pe călcătorii de lege i-as urâ;
Tarie pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său l-as uri;
Prieten pe cel ce umbla pe cale fără prihană ;
Smerenie pentru a-mi potoli sufletul meu;

De-as avea:
Necredinţa călcătorului de lege;
Calea cea buna spre dreptatea celor multi;
O putere sa-i opresc pe toţi cei ce lucrează fărădelegea;

ATUNCI AS PUTEA CUTEZA CA POT SA FIU ALTFEL SI CA POT SA SPER CA MISCAREA LUMII ARE LA TEMELIA EI SI CREDINTA MEA!

P.S.In anul 1866 ,in aceasta zi, Eminescu a publicat poezia ” DE-as avea…”.

 

“Un copac se cunoaşte după roada lui”

25 Feb

Iisus a spus că “un copac se cunoaşte după roada lui” (Matei 12:33). Atunci când te uiţi la “roadă”, sunt trei elemente care se aplică oricărui om pentru a determina acurateţea faptelor lui :

1) Ce spune acest om ?

2) Sustine cu faptele lui ceea ce zice ?

3) Arată acest om în viaţa lui publică şi privată un caracter ferm si de netagaduit ?

Pentru a studia mai multe despre cum să distingi falsul om de adevaratul om , studiază viata lui, concordanta dintre vorbele lui si faptele sale. Este adesea dificil să identifici un fals , dar nu imposibil.

Despre aceasta se vorbeşte atunci când se spune în Biblie despre “lupi în blană de oaie”. Satan şi demonii săi se prefac în “îngeri de lumină” (2 Corinteni 11:14), iar cei care îi slujesc adesea se prefac în slujitori ai neprihănirii (2 Corinteni 11:15).

 

LIDERI ŞI LIDERSHIP ÎN ŞCOALA SECOLULUI XXI

24 Feb

Liderii se vor afla în curând în faţa unui nou examen. Vor fi mai pregătiţi, mai capabili să ofere viziuni împărtăşite de elevi şi comunitate şi vor fi oare mai atenţi la concordanţa dintre imaginea construită şi percepţia acestei imagini de către ei? Rămâne de văzut.

A fi autentic, a spune adevărul e foarte important.

Elevii şi membrii comunităţii nu sunt atât de naivi încât să nu recunoască inautenticitatea şi acest fapt devine o forţă perturbatoare, negativă în cadrul relaţiei lider – educabili.

A simţi autentic, a trăi o viaţă care este strâns conectată la propriul sistem de credinţe furnizează energie şi susţine dezvoltarea, învăţarea şi o stare psihică de bine, elemente importante ale leadership­ului eficient şi ale dezvoltării leadership-ului.

Autenticitatea are cinci caracteristici (Ruder­man, Ohlott, 2002): claritate în ceea ce priveşte valorile, priorităţile şi preferinţele cuiva;
acceptarea necesităţii în ceea ce priveşte opţiunile şi negocierile;
un simţ puternic al autodeterminării;
dorinţa de a munci pentru a alinia valorile proprii cu comportamentul;
o mare satisfacţie în ceea ce priveşte deciziile luate.

Cum se poate ajunge la nivele mai înalte de autenticitate? A deveni un lider autentic epresupune o transformare care nu se petrece peste noapte. Trebuie ca persoana respectivă să muncească continuu ca să-şi păstreze autenticitatea, să-şi revadă priorităţile şi să aleagă comportamentele care sunt în concordanţă cu acele priorităţi, într-un context în care circumstanţele se schimbă.

Cele cinci caracteristici propuse de Ruderman şi Ohlott pot fi utilizate pentru realizarea unor sondaje de opinie, după modelul pe care îl propun în tabelul de mai jos:
Claritate – claritate în ceea ce priveşte valorile, priorităţile şi preferinţele cuiva.
• Opţiuni – acceptarea necesităţii în ceea ce priveşte opţiunile şi negocierile.
• Autodeterminare – un simţ puternic al autodeterminării.
• Dorinţă – dorinţa de a munci pentru a alinia valorile proprii cu comportamentul.
• Satisfacţie – o mare satisfacţie în ceea ce priveşte deciziile luate.

Pentru a alinia corect sinele intern cu cel extern e necesar să fie făcuţi paşii pe care îi vom menţiona mai jos:

Dezvoltarea conştiinţei de sine

Examinarea şi evaluarea

Acţiunea

Apelul la sprijin .

1. Dezvoltarea conştiinţei de sine

Aceasta înseamnă că liderul îşi defineşte clar valorile proprii, ceea ce îi place sau nu. Conştientizează care sunt lucrurile importante pentru el şi cele care nu i se par importante şi alocă timp pentru a reflecta asupra lor.

2. Examinarea şi evaluarea

O dată ce a devenit conştient de valorile proprii adânc înrădăcinate, e important să revadă opţiunile pe care le-a făcut în viaţă. Cât de aliniate sunt comportamentele cu valorile lui? Există diferenţe mari între ceea ce consideră a fi valoros şi modul în care îşi consumă timpul şi energia? La ce a renunţat deja şi la ce vrea să mai renunţe pentru a obţine lucrul cel mai important pentru el?

3. Acţiunea

Una e să fie conştient de priorităţile lui şi să decidă asupra a ceea ce e dispus să negocieze, şi cu totul altceva e să facă schimbări reale în viaţa lui. Nu e necesar să facă schimbări dramatice imediat. Poate începe cu paşi mici care să vă ducă spre un stil de viaţă mai autentic.

4. Apelul la sprijin

Dacă liderul îşi asigură sprijinul celorlalţi, aceasta îl poate ajuta la atingerea scopurilor şi implicit la dezvoltarea personală. Dacă s-a hotărât să facă o schimbare în viaţa lui, atunci ar fi indicat să împărtăşească scopurile pe care le urmăreşte colegilor şi prietenilor în care are încredere şi să-i roage să îl sprijine. În acelaşi timp, este important să creadă în el însuşi pentru că, uneori, a acţiona autentic însemnă a înota împotriva curentului, a ceea ce îl sfătuiesc ceilalţi. E bine să aibă încredere în instinctele proprii şi să-şi asume riscuri.

Leadership-ul autentic se bazează pe viziunea, valorile şi stilul propriu, precum şi pe punctele tari ale liderului. Abilităţile de leadership izvorăsc din ceea ce este liderul ca persoană: valorile lui, abilităţile, personalitatea şi imaginea de sine. Cu cât e mai conştient de el însuşi, cu atât comportamentul lui va fi mai flexibil şi mai eficiente vor fi deciziile pe care le va lua. Conştiinţa de sine oferă o serie de beneficii liderului.

Îi măreşte flexibilitatea.

Devine mai flexibil în abordarea relaţiilor interpersonale şi îşi îmbunătăţeşte înţelegerea asupra modului în care îşi poate aduce contribuţia cel mai bine în diverse situaţii.

Îi sporeşte încrederea în viitorul propriu.

O conştiinţă mai bună asupra viziunii şi valorilor personale îl ajută să determine ce abordări să aibă pentru a-şi atinge scopurile şi pentru a prevedea obstacolele care îi vor apărea în cale.

Printr-o autoevaluare sistematică, liderul îşi poate spori măiestria personală în ceea ce priveşte aspectele legate de leadership.

Zonele pe care trebuie să se focalizeze sunt următoarele:

motivaţia conducerii;
competenţele cerute de leadership;
rolurile preferate în cadrul leadership-ului;
caracteristicile personale;
învăţarea de noi stiluri;
răspunsurile la schimbare;
istoria propriei cariere;
lecţiile învăţate din ea.

Există o faţetă personală a vieţii trăite ca lider.

Ce îl motivează şi îi este sursă de inspiraţie?

Ce face astăzi pentru a fi sigur că liderul din el va reuşi să supravieţuiască?

Leadership-ul este o activitate care se caracterizează printr-un grad înalt de implicare a calităţilor personale. Cine eşti, ca persoană, afectează modul în care conduci, iar experienţele pe care le ai pe parcursul exercitării leadership-ului au un impact asupra propriei persoane.

Atunci când cineva îşi asumă rolul de lider între-bările esenţiale sunt altele:

La ce fel de rezistenţă vor da naştere iniţiativele mele, ca lider?

Cum voi putea supravieţui ca lider impactului produs de această rezistenţă?

Care este diferenţa dintre un lider plin de încredere, care are un ţel şi unul care deviază de la rută la prima pală de vânt?

Răspunsul este “simţul” ţelului.

Liderii care au un “simţ” clar al ţelului au capacitatea de a gândi, simţi şi acţiona eficient în timpul evenimentelor care se derulează rapid, ei nu se limitează doar la simple reacţii. Liderii care au un “simţ” clar al ţelului aleg direcţiile pe care le consideră bune pentru a-şi atinge scopurile, atât în ceea ce priveşte cariera, cât şi în viaţa privată. Ei îşi asumă responsabilitatea pentru acele opţiuni şi pentru oportunităţile şi rezultatele pe care le produc deciziile pe care le-au luat.

În situaţii critice, liderii care nu au un “simţ” al ţelului în ceea ce priveşte munca şi viaţa lor – şi se concentrează în principal pe momentul actual – vor oscila adeseori între raţiune, emoţii şi frenezie până când va trece “furtuna”. Un “simţ” al ţelului dă naştere unui sentiment de putere, încredere şi sens, ceea ce generează o rezervă de putere care îl ajută pe lider să fie mai inovativ şi proactiv. Această încredere şi claritate oferă un sistem de credinţe şi valori adânc înrădăcinate care îl susţin şi îl ghidează pe lider şi pe cei pe care el îi conduce.

Ce înseamnă acest “simţ” al ţelului? E vorba de motivaţiile care îl fac să acţioneze şi care iau naştere în interiorul lui. A avea un “simţ” al ţelului duce la o cunoaştere clară a direcţiei şi la o încredere totală în propriile credinţe şi valori. Ţelul are valoare în el însuşi şi învăluie totul, în timp ce scopurile sunt ţinte specifice şi strategiile sunt căi temporare.

Ţelul este alcătuit din motiv, intenţie şi impuls (Guthrie, 2002), trei elemente care oferă stabilitate şi flexibilitate în timpul vremurilor tulburi. Motivul reprezintă o perspectivă care se bazează pe raţiune – “de ce”-ul din viaţa proprie; el integrează trei lucruri care altfel ar putea intra adesea în conflict:
ce vrei să faci,
ce crezi că este bine să faci
ce faci de fapt.
Intenţia înseamnă focalizarea deliberată a raţiunii. Se face apel la intenţionalitate atunci când sunt aduse la nivelul conştient credinţele pe care le considerăm importante. Când există intenţia, scopurile sunt clare şi acţiunile sunt ghidate. Impulsul reprezintă abilitatea unui lider de a învăţa în prezent. Impulsul îi permite să facă conexiune între informaţiile noi obţinute pe baza experienţei şi modul în care abordează provocările cu care se confruntă.

Pe măsură ce apare informaţie o nouă, poate reevalua ce este important îşi poate rafina şi remodela “simţul” ţelului. Susţinut de aceste trei elemente, “simţul” ţelului este nucleul care îi permite să aibă o idee clară despre cine este, unde a fost şi unde va merge; e ceea ce îi permite, ca lider – şi, prin extensie, echipei cu care lucrează – să producă rezultate excepţionale în modalităţi care sunt “aliniate” şi în concordanţă cu viziunea proprie şi cu valorile lui cele mai adânc înrădăcinate.

Oricine îşi poate hrăni şi dezvolta “simţul” ţelului dacă îşi pune întrebări, îşi stabileşte idealurile şi învaţă cum să înveţe. Pentru a realiza aceste lucruri, liderul poate face următorii paşi:

să stabilească care este cel mai important lucru pentru el;
să identifice ce apreciază;
să înveţe să trăiască în concordanţă cu motivaţiile lui interne prin investirea timpului, talentelor şi inteligenţei proprii în lucrurile cele mai importante pentru el însuşi.

Liderul va identifica zonele în care este cel mai bine pregătit şi va “alinia” talentele şi pasiunile cu acţiunile şi scopurile cu care sunt în concordanţă. De asemenea, va identifica ceea ce îi furnizează energie şi îl face să acţioneze. Se va concentra asupra surselor de inspiraţie care alimentează pe parcurs o forţă conducătoare bine definită. Poate descoperi şi folosi beneficiile aduse de perioadele de solitudine, îşi ascultă vocea interioară şi îşi face timp pentru a reflecta asupra propriilor acţiuni şi scopuri.

Nimic nu testează mai bine calităţile unui lider decât o criză. Modul în care liderul mânuieşte emoţiile, comportamentele şi atitudinile oamenilor implicaţi într-o criză revelează ceva despre profunzimile caracterului lui. Bineînţeles că liderii trebuie să se conducă şi pe ei înşişi în perioada de criză. Ei trebuie să facă faţă propriilor emoţii şi nevoi. Pentru unii lideri, aceasta este cea mai mare provocare.

Managementul unei crize şi furnizarea de leadership în cursul unei crize nu sunt unul şi acelaşi lucru. Managementul unei crize se raportează mai ales la chestiuni operaţionale, în timp ce leadership-ul crizei are de-a face în primul rând cu modul în care liderii mânuiesc reacţiile omeneşti, inclusiv propriile lor reacţii. În timpul unei crize, liderii se concentrează adesea pe izbucnirile emoţionale ale membrilor organizaţiei, totuşi e la fel de important pentru lideri să aibă grijă de ei înşişi în timpul unei crize. O criză poate avea un impact mare asupra nevoilor umane, emoţiilor şi comportamentelor. S-ar putea să nu fim conştienţi de toate acestea, totuşi comportamentele noastre trimit mesaje către alţii în privinţa nevilor şi emoţiilor noastre de bază.

Liderul trebuie să fie conştient de vârtejul emoţional propriu, de efectele lui asupra propriului comportament şi de influenţa lui asupra propriilor abilităţi de leadership.

Iată câteva modalităţi (Lee, King, 2001) care pot ajuta liderul să păstreze o perspectivă în timpul unei crize în aşa fel încât să poată ghida oamenii şi organizaţia:

Să gândească “la timpul prezent”;
Să discute şi să scrie;
Să se concentreze asupra aspectelor pozitive;
Să aibă obiceiuri sănătoase;
Să stabilească priorităţi şi să se concentreze.

Din păcate, majoritatea liderilor în şcoală provoacă din neştiinţă crize inutile care au rezultate dezastruoase. Exemplele sunt nenumărate.

Liderii şi echipele conduse de ei vor avea probleme dacă aceştia au lacune în ceea ce priveşte măiestria personală şi conştiinţa de sine. Lacunele cele mai importante ale liderilor sunt următoarele:
Duritate prea mare faţă de subordonaţi;
Sunt reci şi distanţi cu ceilalţi;
Se concentrează numai asupra unor scopuri măreţe;
Distorsionează realitatea pentru a crea o impresie favorabilă;
Se consideră mult prea importanţi;
Nu deleagă îndeajuns;
Sunt preocupaţi de simbolurile ce privesc statutul propriu şi capcanele puterii;
Sunt preocupaţi numai de urcuşul pe scara ierarhică;
Nu disting între chestiuni cu prioritate mică şi mare;
Muncesc prea mult şi se epuizează rapid;
O strategie ce ţinteşte mult prea sus etc.

 

CODUL DE CONDUITĂ AL UNEI ŞCOLI

23 Feb

Eforturi depuse de şcoli pentru:
1.a înţelege cerinţele actuale ale elevilor;
2.a le ierarhiza cerinţele;
3.a coopera cu aceştia şi a le sugera priorităţile lor şi a le perpetua satisfacţia;
4,manifestarea în creştere a unor atitudini etice atât ale şcolilor cât şi ale elevilor.

“CARACTERUL CONTEAZĂ”

Şcoala trebuie să pledeze pentru armonie şi echilibru, pentru curaj şi unitatea virtuţilor, educaţia morală urmărind în cele din urmă să formeze dorinţele ordonate în cel mai corect mod posibil, adică să înveţe oamenii să dorească ceea ce este bun pentru ei în mod veritabil.

Elevii trebuie educaţi pentru a fi apţi de a intra în relaţii de cooperare, de încredere cu oameni care sunt străini.

Şcoala, echipele sportive, artistice, organizaţiile de tineret, media şcolară etc constituie un adevărat “POD CĂTRE INTEGRITATEA PROFESIONALĂ ”.

Şcoala în sec al XXI-lea trebuie să fie : mai deschisă , mai puţin ierarhică,
cu mai mult respect pentru toţi participanţii la actul educaţional.

Un brand, o “şcoală prietenoasă” – este în responsabilitatea şcolii de reacţiona şi “a lua cuvântul”, comunicând în mod adecvat şi asigurând confortul elevilor, restaurându-le încrederea .

SUCCESUL DEPINDE DE TĂRIA ANGAJAMETULUI!

POT → definirea scopului, incluzând valori, viziune, misiune, ţinte(PERSPECTIVA INTERNĂ)
CERCETEZ → studii, chestionare, discuţii etc pentru a ne ajuta să înţelegem , să cunoaştem elevii şi toţi factorii care contribuie la actul educaţiei
ANALIZEZ → ce mă individualizează ca şcoală, luând in calcul punctele slabe şi oportunităţile
ÎMPLEMENTEZ → punerea în acţiune a ofertei educaţionale, a rezultatelor cu strategia adoptată
STRATEGIZEZ → (înainte de implementare) – dezvoltarea obiectivelor, a unui nou traseu (rută de educaţie )
EVALUEZ → măsurarea corectă a rezultatelor şi a reacţiilor elevilor.

Şcoala trebuie să poată face diferenţa între ceea ce este bun şi ce este rău pentru elevi
Se poate învăţa mult din nemulţumirile diferite ale elevilor.(M. R. Myron, P Truax , 2007).

DETERMINANŢI CUTURALI AI SATISFACŢIEI ELEVULUI

Şcoala înseamnă interacţiune socială şi culturală şi de aceea impactul valorilor culturale şi morale asupra satisfacţiei elevului este important.

CODUL DE CONDUITĂ este un contract moral între şcoală şi elevii pe care îi serveşte sau doreşte să-i servească;el reflectă sistemul de valori din şcoală, direcţionează comportamentele umane individuale şi de grup
formulează, în scris: devize, principiile,motto,normele,idealurile.

Codul este un instrument de management extrem de util şi eficient, cu condiţia să fie operabil,uşor de utilizat si aplicarea lui să fie vizibilă în rezultate palpabile.

În acest cadru,
nimeni nu poate spune dacă s-a încălcat sau nu ontologia, atâta timp cât nu există un anumit cod deontologic la care să se raporteze ;
Se rezolvă nevoia (socială)de a sancţiona comportamentele umane considerate indezirabile;
Se încearcă prevenirea unor comportamente care vin în contradicţie cu codul respectiv
Se realizează normarea, prescrierea dezirabilului în cadrul organizaţiei;
Se face apel la o instanţă morală, se dă consistenţă ideii de moralitate.

Astfel, codurile de conduită din şcoală îşi propun, prin conţinutul lor, să promoveze practicile corecte, cinstite,drepte în relaţiile care iau naştere în interiorul şcolii.

Astfel, codurile de conduită din şcoală îşi propun, prin conţinutul lor, să promoveze practicile corecte, cinstite,drepte în relaţiile care iau naştere în interiorul şcolii.

Eforturile depuse de şcoli pentru obţinerea statutului de unitate şcolară etică îşi găsesc materializarea în :
protecţia mediului înconjurător;
prevenirea fumatului juvenil ;
sprijinirea dezvoltării artelor, sportului;
iniţierea unor acţiuni umanitare;
combaterea consumului de droguri, substanţe interzice în rândul tinerilor;
demonstrarea angajamentului faţă de valorile societăţii şi comunităţii în care îşi desfăşoară activitatea;
adoptarea unei atitudini proactive în reglarea problemelor umane, sociale, ecologice.

În concluzie,
parteneriat între şcoală – comunitate-societate.

Printre principiile eticii se numără:
Respectarea confidenţialităţii informaţiilor:
de către salariaţi faţă de şcoală;
de către şcoală faţă de elevi.
b) Sensibilitatea faţă de conflictele de interese:
detectarea lor şi, dacă este posibil, evitarea lor;
transparenţa;
apelarea la arbitrii neutri pentru rezolvarea lor.
c) Respect faţă de regulile de drept
d) Conştiinţă profesională, profesionalism:
exercitarea profesiunii cu conştiinţă şi prudenţă;
cultivarea competenţei profesionale;
limitarea deciziilor şi acţiunilor la competenţa profesională.
e) Loialitate şi bună credinţă:
a nu înşela;
a-şi ţine cuvântul, a şi echitabil.
f) Simţul responsabilităţii:
a avea în vedere consecinţele practice ale deciziilor;
asumarea propriei responsabilităţi.
g) Respectarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi:
libertate în comportament şi de opinie;
evitarea discriminărilor de orice fel.
h) Respectarea fiinţei umane:
a nu aduce prejudicii intenţionate celorlalţi (ci, eventual, doar ca efecte secundare );
a respecta personalitatea umană, cu necesităţile şi exprimările sale (Tigu, 2003).

Şcoala trebuie să protejeze libertăţile bazice ale individului, adică dreptul de a alege ce să facă fără însă a interfera cu libertatea altui individ.
Libertatea individuală trebuie raportată la drepturile individului.
Discuţia despre drepturile individului este punctată de nume sonore începând cu John Locke (1632-1704), Thomas Jefferson (1743-1804) şi Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), dar şi de concretizări constituţionale generate la nivelul majorităţii statelor actuale. Apărarea pieţei libere apare derivată din:
Dreptul general la libertate care se bazează pe considerarea naturii umane a individului, acceptându-se, ca subînţeleasă, premisa comportamentului său liber şi raţional;
Respectul pentru drepturile individului, care este pus în valoare de acceptarea unei varietăţi de drepturi ale altor indivizi;
Dreptul la proprietate privată, care asigură baza materială pentru a genera protecţia demnităţii umane a individului;
Într-o formă sau alta, cele trei elemente enunţate afirmă şi argumentează ideea privind modul de acţiune al liderilor.

A  existenţa unui cod de conduită specific;

B  proceduri de monitorizare şi implementare a lui;

C  nivelul de dezvoltare a codului pe trepte şcolare;

D  maniera de sprijinire şi de aderare ;

E  implementarea efectivă a codului.

Codul ≡ un element de contact între şcoală, elevi, comunitatea locală, cetăţean;
≡ provocare – reprezentată de presiunea crescândă a aşteptărilor cu conotaţii etice ale elevilor;
≡ mod de a comunica în mod adecvat şi a asigura confortul elevilor, restaurându-le încrederea că şcoala este o instituţie publică ce le oferă servicii educaţionale specifice;
≡ ameliorator al tensiunilor interne;
≡ un mod specific de a defini o unitate şcolară.

Un bun cod de conduită, ar trebui să vizeze atât procesul operaţional, comportamentul liderilor şi elevilor, dar şi principii ce guvernează şcoala, problema limitării resurselor, a transparenţei raportării în cadrul situaţiilor financiare anuale, a relaţiilor cu părinţii, comunitatea şi autorităţile statului.

Codul de conduită etic al unei instituţii trebuie construit în jurul unor obiective clare:
promovarea valorilor, a principiilor etice;
crearea unui climat etic adecvat activităţii
profesionale, în acord cu ţelurile instituţiei;
prevenirea şi rezolvarea conflictelor etice;
descurajarea practicilor imorale, sancţionarea abaterilor de la valorile instituţiei.

Codul de conduită trebuie să expună atât principii generale, valori morale în mediul şcolar cât şi o serie de măsuri pentru prevenirea şi combaterea corupţiei cum ar fi: evitarea creerii unor situaţii ce favorizează acte de corupţie, neimplicarea în evenimente care generează corupţie, mediatizarea evenimentelor de corupţie cu exemple concrete.

Necesitatea aplicării unui cod de conduită decurge din interesul şcolii de a proiecta şi de a avea o viziune pe termen lung, reputaţia ei fiind considerată un plus de valoare pentru entitate, din dorinţa de a preveni corupţia, frauda şi alte legalităţi sau din dorinţa managerului care are o responsabilitate ca membru activ al comunităţii.

În principiu, un astfel de cod ar trebui să vizeze:
1. aspecte concrete legate de respectarea legilor şi
regulamentelor;
2.anticorupţia;
3.condiţiile de muncă echitabile;
4.conflictele de interese;
5.contabilitatea şi raportarea financiară;
6.confidenţialitatea;
7.preocupările;
8.reclamaţiile;
9.responsabilitatea.
Toate aceste aspecte integrate în cadrul unui cod aparţine managementului de vârf, formele acestuia variind funcţie de mărimea, domeniul şi preferinţele şcolii. După elaborare, acesta trebuie comunicat tuturor părţilor interesate atât din interiorul cât şi din afara entităţii.

Concluzii

Fiecare şcoală trebuie să-şi conceapă o filozofie a unui comportament responsabil din punct de vedere social şi etic;
Codurile de conduită nu sunt suficiente pentru a asigura un comportament civilizat, etic;
Etica şi responsabilitatea socială necesită un angajament zilnic şi total din partea şcolii (lider, profesori, salariaţi, elevi etc);
Comportamentul etic
trebuie să fie o parte integrantă a organizaţiei, un MOD DE A TRĂI care trebuie profund înrădăcinat în organismul colectiv al şcolii;
trebuie să fie o modalitate de existenţă a şcolii care este transmisă de la o generaţie la alta, la toate niveluri organizaţiei.
Un rol important în luarea deciziilor etice revine managerului;
Promovarea valorilor etice se face prin lucru în echipă şi prin iniţiativă iar rezultatele apar prin creşterea reputaţiei şi a imaginii şcolii. (Brandul creşte).

 

Management şi lidership

22 Feb

În istoria omenirii s-a întâmplat de puţine ori ca un sistem să se dezvolte atât de repede sau să aibă un impact atât de mare cum a avut managementul.
În mai puţin de 150 de ani managementul a transformat întregul edificiu social şi economic din ţările dezvoltate ale lumii. El a dus la crearea unei economii globale şi a determinat stabilirea de noi reguli pentru ţările care urmau să participe la acest sistem de pe poziţii de egalitate.

CONCEPTUL DE LIDERSHIP

Există în literatura de specialitate mai multe moduri de a defini lidershipul:
„arta de a influenţa oamenii, de a ne urma în îndeplinirea unui ţel comun” (Koontz şi O’Donnell , 1976);
„procesul de influenţare a activităţilor unui individ sau unui grup în eforturile lor de a îndeplini un ţel într-o situaţie dată (Hersey şi alţii, 1996);
„influenţa pe care anumiţi indivizi o exercită asupra atingerii obiectivelor altora, într-un context organizaţional” (Johns G., 1998).

Sintetizând, putem spune ca diferenţa fundamentală dintre lider şi manager o reprezintă capacitatea primului de a determina o participare voluntară a colaboratorilor în timp ce managerul poate apela şi la constrângere.

Procesul de lidership are la bază două elemente cheie: liderul, sau persoana care exercită influenţa şi modurile în care liderii aleg să-i influenţeze pe ceilalţi.
Lideri au existat din cele mai vechi timpuri în istoria umanităţii, deşi nu întotdeauna faptele lor au fost benefice pentru societate (vezi cazul lui Hitler).

În afaceri, liderii au căpătat un rol determinant concomitent cu creşterea rolului resursei umane în organizaţie.

Trecerea de la un sistem economic bazat strict pe producţie, pe rezultate, în care oamenii erau simple rotiţe într-o maşinărie mult prea complicată pentru a le asculta părerile şi nevoile, la un sistem mult mai uman în care oamenii contează şi au un cuvânt de spus, a determinat apariţia liderului.
Acesta este un manager aparte, care face diferenţa.
Este persoana carismatică, capabilă să modeleze persoane, idealuri şi să obţină rezultate mai bune în condiţii economice similare.

Maniera în care liderii aleg să exercite această influenţă este o consecinţă a felului de a fi sau poate fi rezultatul unei învăţări susţinute. Ca şi în management, şi în lidership putem vorbi şi de aspecte native. Astfe, flerul din management, arta de a şti să acţionezi într-un anume moment, poate fi în lidership carisma acestuia, empatia sa. Unii lideri, ajutaţi de aceste elemente ajung mai uşor la performanţă. Alţii obţin acest statut mai greu, aplicând diverse metode cum ar fi implicarea angajaţilor în deciziile curente şi nu numai.

Managementul actual, se centrează pe câteva principii :

se referă la oameni.

este strâns legat de cultură.

In fiecare şcoala este nevoie de asumarea angajamentului, de respectare a obiectivelor şi valorilor comune. (…) Cea dintâi sarcină a managementului este analizarea, stabilirea şi exemplificarea acestor obiective, valori şi cauze.
trebuie să le asigure şcolii şi fiecărui angajat capacitatea de creştere, de dezvoltare, pe măsură ce se produc schimbări ale nevoilor şi perspectivelor.
Şcoala trebuie să se bazeze pe comunicare şi responsabilitate individuală.
Performanţa trebuie să devină o parte integrantă a şcolii şi a managementului: ea trebuie măsurată – sau cel puţin estimată – şi trebuie permanent îmbunătăţită.

Plasarea oamenilor în centrul oricărui sistem de management este o condiţie sine qua non a unei activităţi durabile, competitive. „A conduce înseamnă, printre altele, a munci cu oamenii, a te raporta permanent la viaţa, interesele, năzuinţele, doleanţele şi aspiraţiile lor, fie individuale, fie de grup” (Zlate, 2004).

Gestionarea unei activităţi vizează o întreagă procedură care include:

definirea corectă a posturilor şi cerinţelor acestora,

procesul de recrutare şi selecţie, activităţile de integrare,

obţinerea rezultatelor şi evaluare a acestora,

gestionarea momentelor de criză, armonizarea intereselor angajaţilor .

„Lidershipul reflectă dimensiunea umană a managerului ,acea latură ce îi permite să influenţeze, să determine grupul pe care îl conduce să conlucreze la îndeplinirea obiectivelor organizaţiei”. (Păuş, 2006).

Viziunea, care presupune o vedere mai amplă, de ansamblu, adesea pe termen lung şi din diferite perspective. În realitate,încercarea de a surprinde cât mai multe variante situaţionale este benefică deoarece conduce la acţiuni rapide în momentul producerii evenimentului.
Mai mult, se dezvoltă un anumit tip de gândire, care permite generarea de situaţii şi soluţii într-un timp din ce în ce mai scurt.
Astfel, o generare şi analiză a situaţiilor posibile nu poate fi decât constructivă.

Realitatea, care presupune reacţionarea la fapte şi nu la iluzii. Trebuie făcută o demarcaţie clară între viziune şi iluzie. Viziunea grefează pe situaţii şi elemente concrete, cu probabilitate mare de realizare, în timp ce iluzia este nocivă, deoarece presupune o distorsionare a realităţii. Liderul care are iluzii va genera dezastre de proporţii.

Etica, ce presupune atenţie faţă de problemele oamenilor. Acest tip de implicare trebuie privit cu atenţie: există situaţii în care liderii, în dorinţa de a fi sensibili la problemele oamenilor (fie pentru că nativ au această inclinaţie, fie pentru că au fost instruiţi în acest sens) alocă foarte mult timp acestui aspect.
Consecinţa: scăderea randamentului individual, apoi al şcolii şi uneori dominarea de către angajaţi. Astfel, trebuie stabilite limite ale aplicării eticii în vederea obţinerii excelenţei.

Curajul implică asumarea riscurilor, iniţiativă susţinută, continuitate. Curajul înseamnă să te ridici dintr-o situaţie mai puţin favorabilă, să analizezi lucrurile cu calm şi să o iei de la capăt cu încredere. Este poate, o completare a celorlalte trei elemente: un lider are nevoie de curajul viziunii, al realităţii şi al aplicării eticii.

ETICA LIDERULUI
presupune în primul rând adoptarea unei poziţii corecte, morale atât în viaţa privată cât şi la locul de muncă,
înseamnă responsabilitate în orice moment,
reprezintă puterea de a fi mereu un exemplu pozitiv,
4.este control şi coordonare proprie, autoperfecţionare şi de ce nu, desăvârşire.

„De aceea, conştientizarea acestui rol este determinantă.
Pe măsură ce prestigiul şcolii creşte, liderul devine tot mai cunoscut în comunitate şi are posibilitatea să exercite un impact mai mare asupra categoriilor cu care interrelaţionează.

Afirmaţia că un lider nu trebuie să fie etic pentru a obţine succes trebuie eliminată în cel mai scurt timp.
Negarea eticii liderului este similară cu negarea eticii în afaceri. Pe scena mondială a afacerilor cei care dau tonul sunt managerii. Prin poziţia lor, pro etică, aceştia pot aduce o nouă dimensiune în centrul atenţiei: aceea a moralităţii, a lucrului bine făcut din care au toţi de câştigat.

O definiţie sintetică a eticii este „Fii de folos!”, în timp ce „Generozitatea este cea mai bună politică” însumează înţelesul ei (Koestenbaum, 2002). A fi de folos nu înseamnă doar a oferi comunităţii bunurile şi serviciile de care are nevoie, ci înseamnă o atenţie sporită şi pentru elevi şi pentru toate părţile interesate.

Un lider etic, este o persoană utilă, generoasă şi cu o mare capacitatea de a vedea lucrurile şi din perspectiva celuilalt (elev, angajat, concurent, universitatea din apropierea şcolii etc.).

Câteva repere ale unui lider etic, fără a avea pretenţia de a fi toate, sunt prezentate în continuare:
Organizaţia este văzută ca o echipă, în cadrul căreia fiecare are un loc bine determinat.
Liderul are obligaţia morală de a face această echipă să funcţioneze şi să obţină rezultate. Este nevoie de un sens, de o cauză pentru care echipa să lupte.
Liderul este acela care dă sens lucrurilor, care indică spre ce tinde organizaţia – scopuri morale, corecte şi indică şi o parte a mijloacelor prin care se pot realiza obiectivele.

Liderul explică, nu creează presiune. Etica în acest sens vine din valorile însuşite de acesta, valori care au la bază:
înţelegerea;
răbdarea;
capacitatea de a asculta.

Comunicarea în toate direcţiile (şi mai ales de jos în sus) este încurajată.
Un lider etic nu va pune interdicţie în exprimare oamenilor lui. Din contră, îi va încuraja, pentru că numai prin cunoaşterea opiniilor, pot fi identificate şi analizate problemele şi găsite soluţii.

Grija pentru angajaţi este o modalitate prin care liderul îşi poate întări poziţia. Provocarea etică a acestuia este găsirea unor soluţii mulţumitoare pentru toate părţile, adesea aflate în conflict de interese. Capacitatea acestuia de a găsi variante acceptate de părţi este expresia unei nivel de etică înalt.

Principialitatea, moralitatea şi integritatea sunt repere ale liderului pe care trebuie să le imprime şcolii pe care o conduce. Astfel, o organizaţie se diferenţiază prin valorile sale.
Aceste valori se traduc în idealuri. Spre ele ţinteşte şcoala şi prin ele şcoala se poate remarca.

Concret, aceste trăsături se traduc în:
libertate,
egalitate,
onestitate
demnitate.

Sunt poate dimensiunile cele mai profunde ale unui lider etic, pentru că pleacă de la drepturile fundamentale ale oricărui om. Un lider etic nu poate fi rasist, nu poate fi părtinitor, nu poate acţiona din impuls. El este un model de dreptate, de corectitudine, de adevăr.

Conştientizarea impactului pe care îl are asupra oamenilor. Un lider etic trebuie să înţeleagă că în ochii echipei sale el este un model, un mentor. Înţelegerea rolului său şi asumarea ca atare trebuie să fie un factor pozitiv de putere, utilizată eficient şi nu unul negativ, tradus în abuz.

Asumarea răspunderii pentru acţiunile angajaţilor este o dovadă de altruism şi de încredere în echipă. Solidaritatea în momente de criză, în locul unor acuze grave care nu fac decât să demoralizeze, este mult mai benefică. Sigur că nu trebuie încurajate practici neetice, greşeli bazate pe necunoaştere, indolenţă, indiferenţă.
Însă înainte de a da verdictul, liderul trebuie să fie un judecător în adevăratul sens al cuvântului.

Fără etică lumea nu are nici o perspectivă. Inexistenţa eticii conduce la şanse pentru persoane sau grupuri izolate, care, îmbătate de un succes aparent pot provoca distrugeri imense.

A deveni lider este greu. A deveni un lider etic este şi mai greu. Dar pentru viitor este o condiţie necesară pentru succes. Şcoala se transformă într-un mecanism care, pentru a fi performant, trebuie să fie etic.

P.S. de astazi blogul meu are o noua fata !

 

Daruire … coliva si Sambata Mortilor

21 Feb

Astazi ,la noi, la romani este Sambata Mortilor, adica o aducere aminte , a fiecaruia de cei dragi , din neam in neam , din partea sotiei si din partea sotului , rudele plecate mai repede decat noi la ceruri.

Trupul cel nevazut al poporului ( neamul nostru cel mic ) se reuneste astazi intrunul singur spre taria acelui neam . Poate nu intamplator copiii sunt cei care duc traditia , cu o conditie : sa fii vazut si sa fie educati in respectul stramosilor. Toti mergem spre acelasi drum ,de mii de ani , important este cum si cu cine suntem alaturi.

Momentul acesta mi-a dat posibilitatea de a ma gandi la COLIVA care se da de pomana in acest ritual de pomenire. Ea este o prajitura ce vine de la geto daci si este data numai la parastase, pomeni, inmormantari etc.Stamasii nostri ne-au lasat spre aducere aminte o delicatese care iata noi nu o folosim la alte sarbatori , ci numai la pomenirea mortilor si , mereu , o dam GRATUIT semenilor. E ceva , nu ?

Ar trebui reflectat mai mult asupra insemnatatii acestui gest ! Coliva ar putea fi prajitura noastra nationala , dar poti sa o impui in acest mod ?

Cand era mic . acum peste patruzeci de ani, mamaia ma punea sa aleg graul de neghina si restul de impuritati si apoi il spalam in doua – trei ape, il puneam in piua de lemn si cu o piatra sub forma unui batator frecam graul si ii scoteam pleava . La sfarsitul unei operatii de acest fel il frecam in maini, il vanturam si apoi inca de doua ori faceam la fel. Apoi ,era pus un pic la soare si pregatit pentru fiert , la foc mic , in tuci de aluminiu , cu sare.

Nuca pentru coliva , dupa ce era scoasa din nucile aflate in podul casei, era pusa tot in piua si faramitata .Dupa fierberea graului era pus intro copaita de lemn spre a se raci . In dimineata zilei de mers la biserica , pe la orele cinci – sase, erau framantate graul fiert , nucile, mierea si zaharul pana formau o legatura puternica intre ele si deveneau toate maronii-albicioase.

Se punea , apoi, esenta de rom sau coaja de lamaie .Erau pregatite tavile si se aranjau colivele .Pe ele se puneau nuca macinata , data prin masina , zaharul pudra si , la sfarsit , pe coliva , se punea semnul crucii cu un obiect din marmura alba , ca o stampila .Cateodata mai punea cacao sub forma crucii.

Asa se ducea cu ea la biserica si dupa slujba si impartit treceam la mancat , la greu, coliva .Mi-a placut dintotdeauna si cred ca este un deliciu si imi pare rau ca nu o putem consuma decat in atari situatii.

Merita mai mult acest fel satios si foarte gustos fel de mancare . Getodacii ne-au transmis-o prin daruire si noi la randu-ne mentinem acest ritual . Mari intelepti au fost pentru ca nimeni nu ne-a putut face sa ne schimbam in aceasta directie , poate am adus unele innoiri vizavi de arpacas in loc de grau etc. Dar esenta este aceiasi.