RSS
 

UNIRE, dar nu oricum !

24 Ian

In toata tara au loc astazi, 24 ianuarie 2009 , manifestari dedicate implinirii a 150 de ani de la Unirea Principatelor Romane.O precizare:Cuza a fost ales domn al Moldovei in 17 ianuarie si apoi la Bucuresti in 05 februarie 1859 – acestea sunt datele pe mersul vremii de acum ( numim acest lucru “stilul nou “).Traditia ne conduce de atunci si pana acum si asa avem datele acestea la aniversarile prilejuite de marele eveniment.

Cert este – la scara marii ISTORII – ca romanii au realizat , atunci , un act ce a uimit Europa diplomatica si Marile Puteri.Niciodata nu m-am indoit ca acest popor nu ar avea oameni de stat vigurosi, puternici si dornici pentru binele comun. Acum ei au dat esenta muncii lor de cel putin cincizeci de ani.

Forte potrivnice au fost multe, din interior si din afara, indoiala cat cuprinde si la cei care credeau ca s-ar putea ceva realiza, dar nodul gordian a fost taiat , cu forta, cu mult curaj si indrazneala de un grup de oameni luminati si sincronizati cu Europa si cu spiritul ei .

Ei au cutezat sa viseze si sa spere ca noi, romanii, trebuie sa avem un loc in spatiul european, ca in aceasta zona este bine ca interesele noastre sa se evidentieze si sa se intareasca, ca Franta ne poate fi de folos ( si reciproca este valabila ) ,daca ne supunem credintei ei ( dorea zona de influenta aici ).

Actele Unirii au fost consolidate de actia lui Cuza, de cauzasii neadormiti care au trudit la ridicarea unei ROMANII, pe care ei o vedeau puternica, dezvoltata economic si integrata , in spirit, Europei.

Ceea ce Cuza cu echipa sa a realizat in mandatul dat lui, a inceput sa zdruncine adormirea tarii, sa rascoleasca putreziciunea balcanica din spirit, sa anestezieze orientalismul gandirii noastre , sa opereze fara morfina institutii de ev mediu, sa acuze mentalitatile de sluga si alterarea faptelor de minciuna etc.

Cei sapte ani de revolutie ai domniei lui Cuza au fost ca un foc de paie care avea buna caldura , care a inceput sa topeasca cele rele si a deschis cale acroirii celor bune, dar unirea conditionata la vremea vietii sale trebuia intarita de organisme statale si de cetateni constienti de marea insemnatate a actului, premisa a cladirii statului national unitar roman.

Legea rurala din august 1864 ,pe langa faptul ca desfiinta boierescul ( claca ), transforma , in textul legii, pe tarani in CETATENI, dar ,in fapt, ramaneam ce-am fost !

Aici vine si ideea care trebuie intarita ca unirea se putea consolida daca in interior era vointa politica de ridicare materiala si spirituala a taranilor, a gasirii acelor asezaminte prin care cei multi sa fie treziti si invatati in respectul legii, al muncii , al traiului corect, al valorilor noi care au stat inclusiv la baza realizarii unirii.

Daca prin unire consolidam un stat modern, daca ne indreptam mai mult ochii spre spatiul german, mai ales dupa venirea/aducerea lui Carol la conducerea tarii ( un act revolutionar ce inca nu e bine valorizat ), daca nascoceam un sistem de a dezvolta actiunile economice spre folosul de obste, daca era ridicata masa de oameni la rangul de cetateni si era , cu mai mult efort, luminata, atunci statul arata altfel si cetatenii lui erau mai apropiati de spiritul continentului din care facem parte.

Dar lucrurile nu prea au stat asa si atunci avem si astazi multe disfunctionalitati ,ele fiind continuate pana astazi, pentru ca nici dupa 1918 nu s-a reusit nimic din ceea ce am scris mai sus !

Poate elita noastra a fost nepregatita pentru a gestiona eficient aceste mari realizari politice, poate complexul nostru economic era mult prea sarac si neputincios pentru a face fata la marile presiuni ale sudarii noilor provincii integrate statului, poate vointa a fost ,dar nu a fost putinta .

Dar ce conteaza toate aceste intrebari cand la scara istoriei sunt judecate REZULTATELE actiunilor si avem a spune ca avem o Moldova saraca, expusa grav presiunilor sociale, ca de aici am avut scanteia lui 1907, ca europenismul nici astazi nu are casa buna in provinciile tarii, ca festivismul trebuie rapid inlocuit cu sudoarea muncii eficiente , cu fapte ancorate unei crescute productivitati a muncii sociale, cu scaderea numarului de copii cu abandon scolar, cu alocarea de multe fonduri spre echilibrarea tinuturilor, cu masuri spre inflorirea localitatilor din orice parte de tara, cu mare grija fata de nevoile oamenilor, cu vigilenta actelor pe care le vom realiza un conditiile in care unii din vecini ne contesta mesajele transmise sau realizate.

Un act de asemenea anvergura devine eficient cand raspunsurile cetatii sunt vizibile in vigoarea relatiilor dintre semeni, in intarirea comunicarii reale intre cetateni, in consolidarea democratiei, in cresterea raspunderii fiecarui om la propria lui dezvoltare, in coacerea unor solutii care sa-i avantajeze pe cei multi si sa-i ridice econonic, social , politic. Aici vad eu ca trebuie acuzata elita noastra politica si economica a vremii de atunci ,pentru ca nu a dorit sa ridice organismul social la nivelul european , ca a lucrat cu siretlicuri si a creat o falsa intreprindere a functionarii democratice a statului, ca nu a pus umarul dacat la imbogatirea unor grupuri care aveau aceiasi melodie cu ei , ca n-a cladit o cultura a dialogului social si cultural .

Politic am esuat , iar economic nu ne-am ridicat la starea vremii.Ramanerea in urma din secolul al XVI-lea putea fi evitata daca aveam alte idealuri care se indreptau spre trezirea celor multi.

Nu poti gandi binele dacat daca il impartasesti economic si politic cu multimile care creeaza avutia unei tari, macar acum doua secole , nu ?

 

Leave a Reply