RSS
 

Succesul muncii didactice

21 Ian

Şcoala, instituţie de masă, se adresează, cel puţin la nivelul intenţionalităţii, tuturor celor care doresc să studieze, asigurându-le, teoretic, servicii educaţionale de calitate, într-un mediu sigur, prietenos şi corect administrat.

Într-o evoluţie fără precedent a ştiinţei şi tehnologiei, ea trebuie să facă faţă în prezent, dinamicii pieţei, migraţiei contemporane, globalizării, reaşezării raporturilor internaţionale, aspiraţiilor comunităţilor multiculturale, intereselor şi nevoilor individului în formare.

Deschiderea şcolii spre toate aceste provocări creează multe discuţii privind proiecţia sistemului educaţional în contemporaneitate, în general, şi în România în mod special.
Constatând existenţa unei diferenţe semnificative între construcţia teoretică încetăţenită şi practica şcolară şi utilizând surse multe de informare, cât şi cercetările proprii am dorit să prezint o viziune dinamică a ceea ce didactica actuală doreşte a dezvolta în acest timp al informaticii şi al cunoaşterii globale.

Nu poate fi vorba că pregătirea ştiinţifică a educatorului este condiţia necesară şi suficientă pentru reuşita didactică.Deasemenea, greşit este a considera că munca de zi cu zi a elevului poate sa conducă la succes.

Confruntarea cu realitatea şcolii şi a lumii de astăzi ne dă un alt tablou:succesul muncii didactice,dincolo de cunoştinţe, se poate crea dacă reacţia profesorului şi a elevului la situaţii pedagogice problematice, la reacţii negative neaşteptate ale unor elevi izolaţi sau ale clasei, la interacţiunile psihosociale, atât cu efectivul de elevi al unei clase,cât şi cu părinţii elevilor, cu colegii lor, cu conducerea şcolii, cu membrii administraţiei locale sunt adecvate realităţii societăţii.

Succesul muncii didactice s-ar înscrie unei arii de referinţă ce ar cuprinde în interiorul său participarea,decizia democratică şi responsabilă , orientarea spre consens, transparenţa actului didactic, responsabilitatea, eficacitatea şi eficienţa demersul pedagogic de zi cu zi.

Pe scurt, acest act presupune că educatorul livrează servicii în mod eficient educabilului, familiei, comunităţii şi societăţii în ansamblul ei.
Toate acestea pot fi posibile într-un mediu în care descentralizarea este un principiu după care funcţionează întreaga societate şi sistemul educaţional.

Altfel, oferta educaţională formulată exclusiv la nivel central are o slabă relevanţă în raport cu realităţile vieţii şcolare,diferite din cauza nivelurilor de dezvoltare economică, culturală, socială diferite, datorită structurii etnice, a tradiţiilor, obiceiurilor din spaţiul căreia instituţia şcolară îi aparţine.

Avem nevoie pentru succesul muncii didactice să luăm în considerare şi puncte de vedere alternative referitoare la rostul şcolii şi la asigurarea calităţii în educaţie, la dreptul fundamental al elevului de a beneficia de o educaţie de calitate, la centrarea întregii activităţi educative pe elev, la organizarea instruirii elevilor pe baza principiului educaţiei pentru fiecare,înţeleasă ca modalitate concretă de asigurare a egalităţii de şansă în educaţie.

P.S.
Astazi am implinit o luna de cand – zilnic- am postat cel putin un material pe blogul meu. E un inceput ! Tare as dori sa-l pot continua , tot asa, si in viitor , pe tot parcursul acestui an .

 

Leave a Reply